Mircea Sandu a spus luni seara ca unul dintre partenerii echipei nationale a decis sa opreasca derularea unui contract care aducea anual 500.000 Euro in fotbalul romanesc.

Anuntul a venit ca urmare a unei intrebari pe care i-am adresat-o la sport.ro fara sa am anterior informatii legate de subiect, ci bazandu-ma pe ceea ce e simplu de anticipat: stenogramele si actiunile DNA vor duce la o pierdere majora de imagine pentru intreg fotbalul nostru.

Astazi, ProSport scrie ca este vorba despre contractul cu Ursus, intelegere care oferea Federatiei 1,5 milioane Euro anual.

Compania care imbuteliaza acest brand de bere, Ursus Breweries, va mentine colaborarea cu echipa nationala prin intermediul altui brand aflat sub controlul sau, Timisoreana.

Se schimba insa termenii contractului, acum fiind vorba de 1 milion de Euro anual, de aici si pierderea de care vorbea Mircea Sandu.

Federatia a pierdut mai mult de atat

In realitate, pierderea pentru fotbalul nostru nu se reduce doar la cei 500.000 Euro anuntati de presedintele Federatiei.

Producatorul de bere considera Ursus  un brand premium, iar Timisoreana un brand popular.

Si din acest motiv, Ursus era asociat cu cea mai importanta echipa a romanilor, echipa “nationala”, iar Timisoreana cu a doua competitie interna din perspectiva importantei, Cupa Romaniei.

Prin urmare, berarii nu mai vad in echipa “nationala” o platforma de imagine suficient de selecta pentru a le promova brandul si au adus in loc un produs apreciat, dar cu o stralucire diferita.

Aceasta retrogradare a echipei “nationale” poate fi legata de o gramada de lucruri, incepand cu rezultatele echipei, continuand cu problemele generale de imagine ale fotbalului romanesc si finalizand cu problemele concrete de imagine ale FRF ca urmare a actiunilor DNA.

Dincolo de motive, schimbarea Ursus – Timisoreana este un semnal si pentru ceilalti parteneri ai FRF, actuali sau posibili.

In ianuarie, Ursus prelungise contractul

Interesant este ca la inceputul acestui an, Ursus prelungise cu 3 ani contractul cu FRF. Urma deci sa detina in continuare calitatea de sponsor principal al “tricolorilor” si de partener principal al Cupei Romaniei.

Decizia venise dupa ce in 2009 si 2010, atat echipa “nationala”, cat si industria berii au traversat perioade extrem de dificile.

Rezultatele “tricolorilor” au fost dezamagitoare, iar din cauza crizei berarii au trait socul de-a-si vedea afacerile drastic scazute dupa ce ani de zile piata cunoscuse inclusiv cresteri de doua cifre.

Dupa primele 6 luni din 2011, piata berii poate vorbi de stoparea trendului descedent, de o stabilizare a consumului pe anumite segmente si chiar de o crestere pe altele.

Piturca si marketing-ul

Trist si amuzant in acelasi timp este si faptul ca exact in ziua in care Mircea Sandu anunta ca Federatia a pierdut 500.000 Euro din cauza problemelor de imagine, Victor Piturca a facut o uriasa gafa de comunicare.

Astfel, companiile care-si asociaza imaginea cu echipa nationala si care au tot interesul ca romanii sa aiba o perceptie pozitiva apropo de “tricolori” au aflat ca Piturca nu vrea ca Romania sa joace in Romania.

Mircea Sandu a facut un tur al televiziunilor si a bandajat declaratiile selectionerului cum a putut mai bine, dar a recunoscut la randul sau ca Piturca a gafat.

In conditiile actuale,  ma gandesc la faptul ca fostul selectioner, Razvan Lucescu, avea macar calitatea de-a intelege foarte bine ce responsabilitati de imagine presupune postura aceasta.

De altfel, acest lucru l-au sesizat si advertiserii care au facut din el antrenorul cu cele mai multe contracte de imagine din fotbalul nostru.

In fotbalul nostru se vorbeste mult si cu putina substanta.

Desi majoritatea cluburilor sunt controlate de oameni care au afaceri importante, putin din ceea ce acestia rostesc in spatiu public are greutate, miez si capacitatea de-a da directii.

Te-ai astepta ca nivelul discutiilor sa fie unul ridicat macar pentru simplu fapt ca in spatele vorbelor stau oameni care  au reusit si lucruri importante in viata.

Asta nu se intampla. Sau se intampla rar, atat de rar incat ceea ce ar fi demn de luat in seama se pierde rapid in vacarmul iscat de cei mai vocali membri ai  Ligii 1.

Zilele trecute, imediat dupa arestarea lui Vasile Avram, Arpad Paszkany a spus ceva simplu, dar tare important: “Tot ceea ce se intampla acum reprezinta un impozit pe afacerile din fotbal“.

Banii care ne lipsesc noua

In acest moment, fotbalul romanesc se finanteaza partial modern (drepturi TV, contracte de imagine, sponsorizari), partial arhaic (imprumuturi, vanzari de jucatori, finantarile mascate ale comunitatilor locale etc.).

Ponderea finantarii moderne este ridicata doar de anomalia vanzarii la suprapret a drepturilor TV, altfel am fi in lumea a 4-a a dezvoltarii afacerilor in fotbal, nu in lumea a treia.

Revenind la Paszkany – finantatorul celor de la CFR a sesizat de mai multa vreme ca fotbalul nostru este subfinantat si din cauza problemelor de imagine.

Imaginea unui produs sau a unui serviciu este extrem de importanta. Aceasta contribuie la formarea pretului, se implica in aducerea de profit si ofera chemarea pentru cumparatori.

Acelasi Paszkany  a fost cel care a remarcat public faptul ca o serie de companii multinationale care platesc bani grei pentru a-si promova imaginea prin interemediul fotbalului  in campionate straine nu se ating de fotbalul intern.

Ar fi vorba de bani multi, extrem de multi.

De exemplu, e vorba de banii aceia care ne mira prin multimea lor cand jucam cu echipe de prin Elvetia, Austria, Cehia, Belgia, Turcia etc. si vedem ce bugete uriase au comparativ cu ale noastre.

E vorba de banii care  permit unor patroni de club cu averi cifrate la cel mult 100 mil. E sa faca performanta cu  echipe precum Olympique Lyon.

In fine, e vorba de banii care noua ne lipsesc din foarte multe motive, inclusiv din cauza problemelor de imagine pe care le remarca Paszkany.

De ce toata lumea pierde din cauza lui Avram

Impozitul de care vorbeste acum finantatorul celor de la CFR Cluj se aplica intregii industrii a fotbalului.

Aici intra pe langa cluburi si sponsorii, presa de specialitate, juctorii, antrenorii etc.

Unii au ignoranta sa creada ca presa sportiva se bucura cand apar astfel de situatii pentru ca ziarele se vand brusc un pic mai bine, emisiunile fac rating-uri mai mari si asa mai departe.

Pe termen mediu, orice intamplare de genul acesta aduce pierdere, nu profit. Fotbalul care nu convinge publicul, nu convinge companiile interesate sa-si asocieze imaginea cu acest fenomen.

Automat, se pierd bani.

Din pacate, putini dintre cei care lucreaza in fotbal inteleg acest lucru. Patronii au fost obisnuiti sa castige bani de-o anumita maniera, nevanzand imagine, ci cumparand influenta.

Apoi, cei care vin in zona executiva sunt mai degraba talentati sa puna presiune pe arbitru decat sa gandeasca un plan de afaceri pentru propriul club.

Astfel, din combinarea actiunilor si atitudinilor celor doua categorii de oameni care controleaza cluburile ies vizite la DNA si nu performante in fotbal.

La inceputul acestui sezon am spus de cateva ori in cadrul emisiunilor de la sport.ro ca Pandurii si Petrolul vor fi revelatiile acestui campionat.

Nu am facut-o doar pentru a deschide un joc al anticiparilor, ci pentru ca o serie de lucruri care se intampla in viata acestor echipe  sunt cu adevarat speciale.

Pandurii confirma pana acum gandurile mele pentru ca joaca sau incearca sa joace cel mai modern fotbal al ultimilor ani in Liga 1.

Petrolul in schimb s-ar putea sa mai aiba nevoie de cel putin un sezon pentru a fi o forta.

Ceea ce insa o avantajeaza este faptul ca atunci cand va deveni o astfel de forta, Petrolul are sansa sa-si mentina respectivul statut pentru o perioada lunga.

Noul stadion va tine comunitatea locala aproape

Noul stadion va fi forta acestei echipe in momente bune si in momente grele.

Banii investiti in stadion vor obliga comunitatea locala sa fie in continuare atenta la tot ceea ce se intampla in viata clubului.

Atentia comunitatii  inseamna foarte mult intr-un moment in care lipsa acesteia duce la disparitia unor cluburi cu traditie sau in momente in care efectele ei se fac simtite doar in ani electorali.

Investitia de la Ploiesti va “beneficia” de atentie multi ani de acum incolo.

Noul stadion va aduce mai multi bani

La inaugurarea stadionului, s-a produs “primul spot publicitar live” cum l-au numit cei de la Bergenbier.

Noile arene au o predispozitie in ceea ce priveste atragerea proiectelor publicitare, au forta de-a indemna sponsorii la asocieri de imagine, pot aduce finantari moderene, extrem de rare in fotbalul nostru.

Stadionul celor de la Petrolul are aceste calitati si in perioada urmatoare echipa lui Rachita va simti in buget acest lucru.

Noul stadion va starni respect

Frumusetea acestui stadion va atrage un numar mare de suporteri in tribune. Oamenii vor sa se bucure de o atmosfera speciala, de modernitate, de comfort, de firescul occidental.

Stadionul le va oferi aceste lucruri, iar Petrolul va beneficia de rasplata acestor suporteri multumiti.

Apoi, stadionul va oferi din nou statut de rege in judet celor de la Petrolul.

Pentru cei din afara Prahovei acest lucru ar putea sa para minor.

Pentru cei din interior, indiferent ca e vorba de suporteri, de sponsori sau de celelalte cluburi acest lucru este extrem de important.

Cand au castigat Cupa Romaniei, cei de la Petrolul au beneficiat de suportul unei retele de echipe sustinute de industria petroliera a judetului.

Ehipe de sub umbrela acestei industrii jucau in toate ligile fotbalului romanesc si tot ce aveau mai bun ajungea intr-un fel sau altul la echipa fanion.

Astazi, nu mai exista relatiile care sa permita colectarea valorilor ca in trecut, dar exista simboluri care ofera un statut special. Petrolul beneficiaza de un astfel de simbol.

Noul stadion este un semnal

Vremea stadioanelor urate care reprezinta casa doar pentru huligani incepe sa apuna. Nu spun ca noile stadioane vor fi casa pentru sentimente mai marete sau pentru o dragoste mai intensa fata de propria echipa.

Spun doar ca vremea stadioanelor urate care reprezinta casa doar pentru huligani incepe sa apuna. Ca lumea se schimba si ca echipele care vor avea o casa adevarata, vor avea de castigat.

Cine isi va face un stadion serios, va avea cu adevarat viitor.

In cazul de fata, Petrolul a inceput deja sa si-l traiasca.

Saptmana trecuta, Arpad Paszkany oferea o declaratie putin bagata in seama desi acesta vorbea despre foarte multi bani:

“Ceea ce se intampla in Liga 1 goneste comapniile dispuse sa-si asocieze imaginea cu fotbalul. E vorba de companii care peste hotare platesc bani multi pentru a-si promova imaginea prin fotbal si care in Romania nu fac acelasi lucru din cauza scandalurilor”. 

Atmosfera din fotbalul nostru ii costa foarte multi bani pe toti cei care respira in aceasta industrie, indiferent ca vorbim de cluburi, de jucatori, de antrenori, de manageri sau de actionari.

Partea buna este insa ca la cel mai inalt nivel, oamenii incep sa-si dea seama de acest lucru.

Declaratia lui Paszkany de acum este o astfel de dovada, chiar daca vine la aproape un an de la o declaratie asemanatoare a lui Gica Popescu.

“Cunosc doua situatii concrete in care companii mari interesate de proiecte de imagine in fotbalul nostru au renuntat la acestea dupa ce au vazut nivelul discutiilor din Liga 1, certurile de la televizor, reactiile oamenilor care patroneaza cluburi …”

Vorbele lui Popescu au fost facute publice la  sport.ro, imediat dupa conflictul televizat dintre Marian Iancu si Victor Piturca.

De unde vin piedicele 

In primul rand, spre deosebire de campionatele in care marile companii isi asociaza imaginea cu fotbalul, in Romania prim-planul fenomenului nu apartine fanilor, jucatorilor, antrenorilor si celorlalti profesionisti din organigramele cluburilor.

In acest moment, un parteneriat de imagine cu o anumita echipa poate insemna mai degraba un parteneriat de imagine cu patronul acesteia si mai putin unul cu  simbolurile fotbalistice ale clubului in cauza.

A doua mare problema tine de nivelul extrem de scazut al managerilor din fotbalul nostru.

Ei ar trebui sa inteleaga foarte rapid ca societatea care i-a angajat pierde bani din cauza expusa mai sus, dar unii sunt atat de limitati din perspective profesionale ca ori nu-si dau seama de situatie, ori nu au capacitatea de-a gandi rezolvari pentru acestea.

De altfel, nici nu e de mirare atat timp cat ideea de comunicare pentru unii dintre ei inseamna gasirea unor scuze pentru silenzio stampa sau cea de marketing inseamna evitarea cu orice pret a actiunilor la care sponsorii au nevoie de prezenta jucatorilor.

De unde vin sperantele

O parte a celor care finanteaza echipe de fotbal desfasoara afaceri in care managementul este profesionalizat, interactiunile cu clientii sunt firesti, parteneriatele au desfasurari normale.

Acesti oameni ar putea sa gandeaca un viitor diferit pentru cluburile ai caror actionari sunt.

De exemplu, ar putea la un moment dat sa angajeze si in fotbal manageri priceputi si la altceva decat “presionarea” arbitrilor, pacalirea jucatorilor in momentul semnarii contractului, vorbitul lung la TV.

Cine are o idee cat de cat despre ce inseamna viitorul fotbalului ca industrie isi da seama ca a trecut si moda cluburilor care traiesc aproape exclusiv din banii actionarilor, si moda cluburilor care intretin afacerile acestora.

Apoi, am ajuns la vremuri in care banii nu se mai fac usor, iar aceasta dificultate antreneaza in orice activitate comerciala mai multa minte decat oricand.

Primele semne importante ale schimbarii

In ciuda a ceea ce vedem acum in fotbalul nostru, eu cred sincer ca lucrurile se vor schimba dramatic in urmatorii ani.

Pentru prima data auzim oameni din fotbal vorbind despre teme aflate altadata doar in discursul presei si a microbistilor.

De exemplu, oameni importanti din fotbal vorbesc deschis despre nocivitatea scandalurilor, despre nocivitatea actiunilor dubioase ale comisiilor  si despre nocivitatea lipsei de competenta a celor care ocupa posturi inalte in structurile Ligii sau ale Federatiei.

Niciodata in istoria recenta nu s-a vorbit atat de direct despre astfel de lucruri.

Scandalul a fost considerat util pentru audiente si amuzant pentru publicul larg, Comitetul Executiv a fost considerat instanta suprema indiferent de decizii, licitatiile erau necontestate, iar competenta in fotbal inseamna pricepere la uns arbitri.

Repet, banii se fac mai greu azi, iar asta va schimba fotbalul nostru cum nimic altceva nu l-a schimbat in ultimi ani.

Ce ştii despre fotbalul asiatic? Sigur ai auzit de Nakata la începutul deceniului, îl vezi des pe Ji Sung Park la Manchester United şi îl apreciezi pe Guus Hiddink pentru semifinala reuşită alături de sud-coreeni la Mondialul din 2002. I-ai recunoscut recent şi la Johannesburg, Cape Town sau Port Elizabeth în varianta updatată, probabil ţi-a plăcut Honda şi felul cum au luptat pentru gloria puţină la care aveau de ce să viseze.

Depăşind Estul îndepărtat, există varianta să nu ai prea multe exclusivităţi din zonă în afara celor pe care le postează periodic Sandu Săbău la GSP TV: faptele lui Oli şi Rădoi în Arabia Saudită, respectiv Qatar, pretext de-o deplsare iminentă  către proiectul Al Nasr cu Zenga, Ovidiu Petre şi Cociş. E posibil să te fi interesat, dar aici nu vei afla mare lucru despre ei. Azi nu!

3Surse a împărţit ceva timp cu Scott McIntyre, expertul trustului austrialian SBS în fotbalul asiatic. Uite ce-am aflat…

- Europa e privită drept garantul unui maxim de profesionalism la care poate să tindă un jucător. Asiaticii nu au avut realizări importante aici, cu excepţii lejer estimabile. De ce se întîmplă asta?

- Vorbim în primul rând despre diferenţe imense din punct de vedere cultural şi lingvistic. Dă-ţi seama că pentru ei asta e principala barieră pe care trebuie s-o depăşească. Cine se adaptează, devine util în timp. Cine nu, reprezintă în mod clar o problemă. De aceea cluburile îi cer mai întâi împrumut, discută cel puţin cu jumătate de an înainte să le oficializeze mutarea, toate ca un semn că au învăţat câte ceva din experimentele anterioare.

- Park, Nakata, Nakamura, Honda.  S-a mers mult pe varianta produsului de marketing reprezentat de sportiv în viziunea managerilor. Fapt sau mit?

- Stai puţin, să mergem pe alt plan. Majoritatea preferă să rămână în campionatele din care provin. Acasă, toată lumea îi idolatrizează. Observi asta uşor în orice campionat din ţările arabe. Presa îi caută în permanenţă, primesc bani cât n-ar lua nicăieri în altă parte pentru lucruri pe care demonstrează că nu le este foarte greu să le facă. Dacă oricare dintre vedetele din Golf ar ajunge în Europa, nu ar fi decât “another player”. Până şi ei, ca produse de marketing sau nu, realizează asta.

Investiţii masive în salarii

- Ok, deci nu se mai plăteşte nimic fără o garanţie cât de mică a valorii.

- Exact, chiar voiam să-ţi spun să fii atent la numele care vor apărea în viitor. Discuţia cu marketingul putea să aibă loc în momentul în care diferenţa de nivel era uriaşă între Europa şi Asia. Acum, la investiţiile care se fac, nimeni nu-şi mai permite să piardă gratuit un profil de top. Şi agenţilor, pe de altă parte, li se cere să nu vină cu propuneri  din medii nesigure.

- Vorbeai de bani. Ce înseamnă contract consistent în viziunea ta?

- Milioane suficient de multe încât să-i ţină departe de orice fel de tentaţie financiară pe oamenii cu adevărat importanţi. De exemplu, Yasser Al Qahtani este unul dintre cei mai buni de pe Continent, dar nici Al Hilal, nici jucătorul, nu au vreun motiv să-şi dorească separarea. La fel şi cu internaţionalii irakieni, cîştigători  ai Cupei Asiei. Îţi spun 3 nume  care ar face faţă la absolut ORICE nivel în Europa: Nashat Akram, Younis Mahmoud şi Emad Mohamad. De ce nu fac pasul? Raţiuni economice, politice şi sociale. Poate e vorba şi despre incapacitatea unora de a le aprecia calităţile.

Fake Ronaldo, peste Beckham

- Ce mai înseamnă David Beckham pentru Orient?
- E posibl să te surprindă răspunsul, însă influenţa lui a scăzut considerabil după Mondialul din 2002. Cristiano Ronaldo e cel mai popular de cîţiva ani buni, a şi fost protagonist în câteva campanii publicitare înainte să devină starul global de azi. În Japonia, Bundesliga este un campionat urmărit pentru că încearcă să copieze modelul aplicat acolo, Premier League are fani în Coreea de Sud şi în China, Spania şi Italia domină Orientul Mijlociu.

- Să intrăm în afaceri. Am luat un credit important de la viaţă şi vreau să investesc. Pe cine mă sfătuieşti să cumpăr?
- Da, am ceva pentru tine. Huang Bowen, mijlocaş central, ales “Young Player of the Year” în China pentru 2008. Să-ţi zic şi de Scott Jamieson, fundaş stînga la Adelaide, Yoheu Otake de la FC Tokyo, calităţi fantastice pentru un fotbalist de linie mediană. Apoi, mai sunt Shinji Kagawa, mijlocaş ofensiv la Cerezo Osaka, atacantul kuweitian Ahmad Ajab şi, în final, cel mai bun vîrf din Asia, Ismail Matar din Emiratele Arabe Unite. Vreau comision dacă iese ceva

Sursa foto: reuters.com

Vine Campionatul Mondial şi oamenii care au plătit ca să-l poată difuza încearcă să scoată cât mai mult din el. Asta chiar dacă nu a început. Evenimentul e uriaş, audienţa pare garantată, dar asta nu-i împiedică pe cei care gîndesc să-i facă un build-up cel puţin decent.

TVR se comportă exact ca şi cum Mondialul i-ar fi căzut from high above în grilă. Nici un efort, nici un spot incitant, nimic. Asta cu atât mai mult cu cât România îl ratează, campania agricolă e gata de start, iar Samuilă (ştiu, am o obsesie) n-o să comenteze nici un meci, deci marea lui masă de fani e compromisă.

La asta adăugăm că plafonaţii care au făcut Liga mai atractivă pe MUTE se întorc în varianta estivală. Tot la microfon. Noroc de vuvuzele

Revenind la promovarea World Cup, am găsit pe net nişte chestii care m-ar fi trimis atent la TREABA din iunie chiar dacă aş fi fost de-ăla care-i spune fotbalului soccer. Take a look!

Spot BBC

ESPN

ESPN – foarte fain

SBS pentru Coreea de Sud

Globo TV Brasil

TV Azteca Mexic

Televicentro Nicaragua

Televicentro Nicaragua 2

ATV Peru

TV Max Panama

TV 7 Thailand – aici s-ar putea să greşesc…pare un clip mai cuprinzător cu fete îmbrăcate puţin şi numere de telefon care te cheamă lângă receptor

Acum, TVR-ul. Clipul nostru constă în nimic, e total neatractiv şi probabil că se lipeşte de conceptul din ’70 (cel mult). E atât de prost, încât le e ruşine să-l răspândească. Partea GREA cade în sarcina Telesportului. Cel mai interesant “program” al lor din ultimele două săptămâni constă într-o bandă care le numără orele până să aibă ce difuza. Adică reluări.

Pe tvr.ro, nimic mai bun. Un banner greu vizibil într-o dreapta jos abătută. Muuuult prea puţin. E ca şi cum băieţii fac un favor imens competiţiei şi nu mă prind de ce. Mondialul vine cu un copil adoptat pe care părinţii şi-au dat seama că nu-l mai doresc. Asta în condiţiile în care învaţă decent la şcoală şi nu are decât vina că ai lui au semnat nişte acte.

Next step? “Treci la tine-n cameră, fraiere! De mâine, te dăm doar în reluare! Are Mărioara Murărescu superediţii de Tezaur”. Bine că nu le comentează Bocanaciu feat. Olaianos. Ar fi devenit Mary Murărescu. Întrebaţi-l pe Sammy Eto’o de ce.

Gazeta Sporturilor a publicat in ultimele zile doua materiale din categoria  “presa grea” – amanunte aici si aici.

Actiunile de genul acesta nu sunt o raritate pentru Gazeta, dar par sa se fi intensificat de la inceputul crizei.

Interesant este ca in vremurile bune ale afacerilor din presa scrisa calitatea continutului ajunsese o chestiune putin importanta comparativ cu atentia care se acorda promotiilor si concursurilor repede aducatoare de cresteri in vanzari.

In schimb, merita remarcat ca intr-un moment nefericit pentru piata media, Gazeta incearca din nou sa faca lucrul la care se pricepe cel mai bine.

Am incercat sa obtin pozitia Orange vizavi de acest subiect, motiv pentru care le-am adresat doua intrebari:

• in conditiile in care Orange a semnat un parteneriat de imagine cu Dinamo, ce parere are compania vizavi de faptul ca un oficial al acestui club jigneste un jucator (purtator al unui echipament pe care se afla logo-ul Orange)?
• ce parere are Orange vizavi de violenta limbajului folosit de domnii Cristi Borcea (actionar si director executiv Dinamo) si Vaile Turcu (actionar Dinamo)?

Prin intermediul unui mail trimis de Catalina Pislaru (CSR Officer), Orange ne-a anuntat ca nu comenteaza subiectul.

Sursa foto: Gazeta Sporturilor (www.gsp.ro)

“Cu cine să câştigăm, cu pisatul ăla, cu gunoiul ăla de Dolha? Ne-a mâncat campionatul”. (mai multe aici)

Declaratia ii apartine lui Vasile Turcu si in ciuda formularii de santier este extrem de complexa.

In primul rand arata cat pricepe actionarul lui Dinamo din jocul de fotbal. Apoi, arata care este nivelul sau intelectuale si care sunt capacitatile sale de comunicare.

Dincolo de asta,  este tare interesant de aflat ce parere au cei de la Orange, sponsorul principal al lui Dinamo, legat de faptul ca-si lipesc sigla pe pieptul a ceea ce partenerul lor, Vasile Turcu, numeste “gunoiul de Dolha“.

Sau ce parere au cei de la Pepsi legat de faptul ca-si asociaza imaginea cu un “pisat” precum portarul lui Dinamo.

Am contactat reprezentantii celor doua companii si asteptam pozitiile acestora.