Cand vine vorba de jocuri amicale, antrenorii au bunul obicei de-a face asa-zise meciuri cu tema.

Concret, in aceste partide, preocuparea echipei nu este doar sa castige jocul, ci sa puna in practica o serie de instructiuni foarte precise ale antrenorului.

Poate fi vorba de-un anumit mod de-a face presing, de insistarea asupra unor anumite trasee de joc, de verificare a unor jucatori intr-un anumit sistem etc.

Ce-a vrut Piturca in meciul cu Belgia

Piturca a avut o tema pentru partida “nationalei” din Belgia. Care a fost aceata?

Din selectie si din echipa aliniata la debutul jocului de la Liege, pare sa rezulte ca selectionerul incearca sa se lamureasca in privinta potentialului unor jucatori, ii aduce pe altii la lot pentru a le stimula cresterea si verifica inca formule de joc potrivite pentru specificul fotbalistilor pe care-i are la dispozitie.

Din aceste motive, fotbalisti precum Mutu, Sapunaru, Tamas, Marica sau Sanmartean n-au fost convocati. Ei reprezinta deja cunoscute pentru Piturca, situatie in care nu se afla Chiriches, Pintilii, Pleasca, Grigore, Neagu etc.

Din pacate, randurile de mai sus sunt concluziile mele si nu informatii concrete oferite de Piturca.

Pentru unii sunt chestiuni limpezi, pentru altii nu.

Lipsa informatiilor duce la “Demisia, demisia!”

Din acest motiv, au existat o gramada de voci care au criticat selectia, au criticat abordarea propriu-zisa a jocului si evolutia in sine a echipei.

Se vede inca o data ca selectionerul n-are nici abilitatea de-a fi un comunicator destept al faptelor sale de la lot si nici abilitatea de-a-si construi inclusiv mediatic imaginea.

El prefera sa vorbeasca putin, sa nu intre in amanunte, sa nu explice ce ar merita explicat si sa se consume apoi in tacere ca nu este inteles.

Astfel, desi meciurile sale au de fiecare data o tema,  aceasta nu este anuntata public sub nicio forma. Prin urmare, fiecare intelge ce poate din ce joaca “nationala” si fiecare trage concluzii mai mult sau mai putin apropiate de realitate.

De ce vorbele l-ar ajuta pe selectioner

Piturca ar trebui sa vorbeasca mai mult pentru a educa publicul in legatura cu incercarile sale de la lot.

A-ti explica selectia si dincolo de confruntarile cu ziaristii nu inseamna ca dai socoteala, inseamna ca le arati si altora ce gandesti si cum gandesti. Cand faci un asemenea demers, vei fi inteles de mai multi dintre suporteri decat daca nu comunici nimic.

In plus, o parte dintre cei care nu vor fi de acord cu tine, iti vor respecta macar deciziile pentru ca dialogul are aceasta calitate extraordinara.

De ce respectul suporterilor e important

Unii se vor intreba de ce-i trebuie lui Piturca respectul suporterilor sau de ce e necesar ca strategia sa de la “nationala” sa fie cunoscuta de public.

In primul rand, vremea in care numirea intr-o functie depindea exclusiv de relatiile pe care le ai cu cel care ia decizia numirii a inceput sa apuna.

Astazi, in mediile normale sau in cele care tind spre normalitate,  capacitatile profesionale sunt cele mai importante. Imediat dupa, urmeaza imaginea pe care o ai in ochii clientilor.

La “nationala”, clientii principali sunt suporterii.

Daca suporterii te plac, te plac si partenerii FRF, indiferent ce vand ei, de la bere la masini, de la haine la sucuri.

Daca te plac sponsorii, te plac banii.

Iar daca te plac banii, inseamna ca esti profitabil pentru angajatorul tau.

Prin urmare, ca selectioner, ar fi fain sa ai delicatetea de-a da cat mai multe detalii despre “marfa” pe care o vinzi suporterilor.

Pare simplu: Razvan Lucescu promoveaza meciul Italia – Romania, de miercuri.

Insa, printr-un discurs patetic selectionerul Romaniei a intrat intr-un joc total nevaforabil lui. Si nu spun asta pentru ca aici se vede de ce nu ar avea nicio sansa in actorie. Spun asta pentru ca nu e rostul unui selectioner sa spuna minciuni la televizor.

ProTV e nr.1 atunci cand vine vorba despre promovare. E treaba lor (si o fac foarte bine!) cum “isi impacheteaza marfa” insa de data aceasta cred ca Razvan Lucescu a cazut in capcana.

E adevarat, un promo pentru meciul Italia – Romania cu Razvan Lucescu in prim plan nu face decat sa demonstreze faptul ca ProTV si-a atins din nou tinta. Se folosesc cuvinte tari, se vorbeste despre viitor… ce sa mai, ai crede ca acesta e meciul de care depinde soarta unei generatii de fotbalisti.

In realitatea insa, nu e deloc asa. Si in asta consta vina lui Razvan Lucescu. S-a lasat ademenit de imaginea impecabila oferita de ProTV si a uitat ca el e selectionerul care trebuie sa pregateasca aceasta partida. Nu pot sa cred ca acelasi discurs il tine si in fata jucatorilor. Nu pot sa cred ca Razvan Lucescu crede in acel promo.

Asta ar fi mai grav decat faptul ca e un actor prost. Ar insemna si ca e un selectioner prost, iar locul lui nu ar trebui nicidecum sa fie acolo unde e acum.

“Chelnerul m-a ameninţat ca voi avea aceeasi soarta ca romanca omorata la Roma”, spune Mutu in ProSport. Asta e buna, trebuie sa recunosc!

Din pacate pentru Mutu, nimic nu mai scuza un sportiv cu un trecut asemeni lui. Adrian Mutu ar fi trebuit sa stie ca dupa episoadele cocaina, sibutramina si inca alte cateva nici macar moartea unei compatrioate nu mai inseamna un motiv de razbunare in ochii fanilor. Si ai colegilor. Ai ziaristilor si ai sponsorilor.

Talent imens (si nu exagerez) irosit aiurea. Asta esti, Adrian Mutu!

Gheorghe Hagi s-a obişnuit să nu-şi ridice la nivelul prestaţiilor din teren activitatea din afara lui. Pe lângă faptul că unii mârâie nemulţumiţi de faptul că Gică nu şi-a definit potenţialul ca tehnician, ar mai fi şi calitatea de analist pe care trecutul i-o justifică.

L-am iubit pe Hagi. De fapt, perfectul compus e folosit aiurea aici pentru că sentimentul trăieşte. Totuşi, mi-e imposibil să nu dau drumul emoticoanelor blânde când mă gândec la ideile despre creştere, adică despre plăcerea de a fi “acolo sus”, despre făcutul binelui şi despre curgerea infestată maliţios de patroni a timpului, toate promovate simultan de omul nostru.

Well, Hagi pare prostuţ. Nu vreau să folosesc variante ale verbului “a fi” pentru că mi-aş jigni principiile. Pornind de la concluzia asta, nu m-aş fi aşteptat niciodată la varianta de Hagi de la RMC Sport. Decarul a fost invitat în emisiunea realizată la postul de radio parizian de teribilul Luis Fernandez, antrenor în trecut la Bilbao, PSG sau Betis. Pe lângă faptul că a înţeles toate întrebările pe care curioşii i le-au adresa prin telefon într-o franceză ideală, Hagi i-a făcut să fie de-a dreptul impresionaţi de dialog după încheierea lui.

S-a râs nesimulat la glumele românului, s-a răspuns sincer, destins, fără ca invitatul să pară în inferioritatea penibilă pe care i-o dă prezenţa în unele talk-show-uri din .ro. Tradus, Hagi dă impresia clară de intelectual şi mă face să mă gândesc dacă apropierea de Samuilă nu dăunează grav personalităţii.

Săptămâna se încheie la Paris cu fotbal pe Stade de France. “Organizare, dorinţă, spirit de grup”.  Aţi auzit vreodată altceva de la Răzvan Lucescu? Eu nu, aştept doar să admită că dă paste din cineva.  Poate o să se scape nea’ Mircea, nemulţumit că Răz este criticat pentru ideile altuia.

Din păcate, ăştia de la Spiru nu i-au remarcat talentul lui Răz şi o ţin mai departe cu promo-ul ăla oxigenat în care bruneta îndoielnică o face pe isteaţa. La fel ca Jr. . Anyway, nu-i datoria mea să le dau sugestii gratuite de branding unor ignoranţi. 

Ne întoarcem la Paris. Avem o grupă simplă, chiar dacă unii se ostenesc să-i facă un PR nejustificat. Franţa e în teste, la fel cum apărarea Bosniei are doar formalitatea profesionistă în faţa defensivei Luxemburgului. Belarus şi Albania ţin de chef, iar fotbalul n-are timp de aşa ceva în 2010. Practic, avem un singur adversar serios şi fragmente din ceilalţi. Deci, nici o scuză cu sacrificii pentru 2014. Oricum, şi Brazilia stă departe, deci mai bine uităm investiţia.

Mi se pare incredibil cât de superficial se discută despre echipa naţională. Nimeni nu-şi dă seama că România depinde grav de incompetenţi şi că eforturile tuturor caută justificări în loc săi introducă ceva isteţ în sistem? Egalul ăsta despre care se vorbeşte ipocrit în meciul cu Franţa e un fapt banal.

S-a uitat cineva pe statisticile Franţei de-acasă înainte să propună onoruri prezidenţiale pentru Lucescu dacă scoate punctul? Nu! A, şi mitul Blanc. I-a văzut Stelea recordul din returul 09-10 la Bordeaux? Poate s-ar fi întâmplat dacă Laurent ar fi fost şi el PORTAR. Folosiţi linkurile de mai sus, în caz că nu par credibil.

My point? Egalul nu numai că e posibil diseară, mi se pare obiectivul minim pentru momentul 9.10.2010. N-o să funcţioneze nici o lamentare penibilă în after-party-ul din zona mixtă. Nici dacă nu i-am putut folosi pe Nicolae Grigore, Ilyes sau Surdu.

Revin la meciul de marti pentru ca nu-l pot lasa in pace. Pe el. Pe “Mitica“. “Seful de la Liga“. “Oracolul din Balcesti“. Dumitru Dragomir.

“Nationala a jucat foarte bine” au fost cuvintele de inceput ale presedintelui Ligii la Sport.ro. A vorbit apoi in acelasi sens, fara oprire. Fara sa fie oprit mai bine zis. Chican si Terzian ascultau cuminti cum omul de la telefon vomita niste ineptii greu de egalat.

Pe Dumitru Dragomir il cunoastem. Caz inchis. Insa, daca nu constiinta profesionala, atunci macar bunul simt al jurnalistilor care intra in contact cu acest personaj ar trebui sa functioneze altfel. Normal. Il opriti respectuos si ii puneti intrebarea care sta la baza acestei meserii: de ce? E simplu. Asa macar o sa dati senzatia ca va faceti jobul. Iar noi nu o sa mai fim nevoiti sa ascultam cum ni se spune sfidator ca echipa a jucat bine atunci cand noi toti am vazut ca a jucat prost.

Acest text a fost scris de Cristian Tudorescu dupa meciul cu Albania de la Piatra Neamt si inainte de partida cu Belarus.

Intrebarea mea ar putea parea in discordanta cu momentul curent al echipei nationale imediat dupa remiza de la Piatra-Neamt cu Albania, insa totusi provoc acest scenariu.

Sunt un suporter al echipei nationale si tocmai am revenit in Bucuresti de la Piatra-Neamt. Senzatia multora este ca acest egal ajusteaza toate calculele viitoare pentru meciurile cu Belarus, Franta sau Bosnia.

Eu consider insa ca trebuie sa ne adaptam fotbalului de acum, inclusiv noi suporterii, un fotbal in care un punct sau trei puncte cu Albania si Belarus, devin la fel de importante ca unul sau trei puncte cu Franta !

Cel putin la nivel mental si al energiei transmise catre echipa, caci doar asa putem participa noisuporterii, s-ar impune niste resetari ale ipotezelor cu care noi am operat, si poate chiar mai operam si acum.

O ipoteza valabila pana vineri seara, era ca Franta este favorita numarul unu si ca are prima sansa la victorie cu toate echipele cu care joaca acasa in grupa. Acum mai este valabila aceasta ipoteza ? Nu stiu.

O alta este ca daca facem egal cu Albania, rezulta automat ca avem sanse mici la Minsk si la Paris. Asa sa fie? Din nou, nu stiu sa raspund. Ce spuneti daca in campania aceasta am obtine mai multe puncte cu Franta decat cu Belarus ? Este plauzibil acest lucru, de aceea un meci cu Franta la Paris trebuie tratat precum unul cu Albania, adica, la victorie !

Eram dupa meciul de la Piatra-Neamt pe strazile din preajma stadionului, lansand catre un amic al meu intrebarea “ce facem, daca intentionat sau din intamplare, conducem Franta la Paris ?

Jucam la victorie in continuare in fata unei echipe dezorientate, asa cum joaca altii impotriva noastra cand suntem dezorientati, sau brusc ne revine in memorie titlul mondial castigat de Franta acum… doua generatii (in termeni fotbalistici)?”

Evident, intrebarea mea a intors privirea unui localnic de o varsta respectabila, care ma accepta cel putin ingaduitor. Cum imi permiteam sa pun in discutie scenariul de a conduce si poate de a castiga la Paris, daca noi nu batem Albania ? Privirea lui parea sa rezume intreaga indoiala ca as fi la curent cu realitatea fotbalului romanesc.

Poate ca ajunsesem si eu entuziast si din intamplare la un meci al nationalei, nu?

Adica eu nu am aflat ca se restrange baza de selectie in Romania? Eu nu stiu ca Franta poate alinia doua sau trei echipe cu care sa ne bata la orice ora? Eu nu am vazut ca au jucat slab Cocis, Marica si Niculae? Poate voia sa ma intrebe toate acestea la un loc, intr-o secunda. Stim cu totii ca acest tip de indoiala este destul de raspandit, de la suporterul de rand pana la negociatori de jucatori purtand acelasi nume de familie.

Nu cred ca axiomele enumerate mai sus au sustinere oarba, in conditiile in care Franta este invinsa de Belarus acasa (lor nu li s-a spus cum “cocosii” pot alinia doua sau trei echipe cu care sa-i bata?) iar echipa de tineret a Romaniei este aproape calificata la un turneu final – asadar, avem sau nu avem viitor? caci nu imi este clar.

De asemenea, nu cred ca in momentul de fata discutam despre un selectioner sau altul. Poate fi Razvan Lucescu sau altcineva la carma echipei nationale, eu aici ma refer la noi, suporterii.

Acum, cand multi sunt gata sa puna cruce si actualei calificari daca nu batem in Belarus si am face sa spunem, doar un egal, eu propun ca fiecare meci sa fie tratat in termenii 1X2, exceptand dubla cu Luxemburg. Adica putem foarte bine bate sau pierde la Paris, la fel de bine cum putem pierde sau castiga la Tirana.

Eu de la aceasta premisa pornesc inainte de fiecare meci in care sustin echipa nationala. De aceea eram dispus sa apreciez un eventual 1-0 cu Albania, desi in jurul meu in tribuna erau voci nemultumite ca aveam avans de un singur gol, iar nemultumitului, i se ia din cand in cand darul.

In final, reiau intrebarea catre suporterii nationalei: Noi ce facem, jucam la victorie la Paris? Eu va dau raspunsul meu: am deja bilet in tribunele Stade de France pe data de 9 octombrie !

Una dintre temele preferate ale contestarilor lui Razvan Lucescu se dezvolta in jurul selectiei pe care acesta o face.

Pe scurt,  antrenorul convoaca pe cine nu trebuie si refuza sa aduca la lot pe cine trebuie

Mai pe larg, in randurile care urmeaza…

Ce-i irita pe fratii Becali

Niciodata n-au avut mai putina influenta la echipa nationala decat acum.

In trecut, influenta lor se baza pe amestecul in numirea selectionerului, pe relatiile de prietenie cu acesta sau chiar pe forta celor care impresariau cam tot ceea ce era valoros la “nationala”.

Acum, lucrurile nu mai stau nici pe departe asa.

La Federatie nu mai au prieteni pentru ca au incercat sa-l dea jos pe Mircea Sandu, iar Razvan Lucescu este totusi baiatul lui tata. Care tata nu le-a dat partea atunci cand si-a prelungit contractul cu Sahtior.

Astfel, in acest moment, fratii Becali nu pot folosi pe indelete ultima platforma de vanzari cat de cat credibila din fotbalul romanesc – echipa nationala.

Dupa ce au dat tepe peste tepe, asa cum Ioan Becali recunoaste cu mandrie, este foarte greu sa mai vanda jucatori direct din curtea cluburilor si au nevoie de validarea pe care amarata asta de selectionata o da inca fotbalistilor romani.

Ce-i irita pe unii dintre suporterii “nationalei”

In primul rand ii irita lipsa de rezultate. Imediat dupa asta vine lipsa unui joc placut.

Jocul placut nu inseamna neaparat un joc bun din punct de vedere profund fotbalistic.

Nu, jocul placut este ceea ce incanta orice privitor de fotbal, inclusiv pe cei care se uita, dar nu pricep mare lucru. Inseamna goluri multe, inseamna driblinguri, pase cursive, suturi de la distanta, iar driblinguri, faze spectaculoase etc.

E vorba de o usoara ignoranta in judecarea fotbalului, dar aceasta este scuzabila in cazul majoritatii suporterilor pentru ca acestia se uita la fotbal pentru componenta de spectacol si pentru satisfactia rezultatului, nu pentru situatiile in care Florescu reuseste sa-si acopere excelent zona, pentru  recuperarile lui Deac sau pentru faptul ca Bilasco are un joc de cap incredibil.

Apropo de Deac, de asta omul a fost luat de Felix Magath la Schalke, iar talentatul Torje mai are  de asteptat.

Pentru ca primul face neplacuta si nespectaculoasa  faza defensiva, pe cand Torje este unul dintre vinovatii pentru jocul dezastruos al fundasilor dreapta dinamovisti.

De ce nu au unii suporteri rabdare cu “nationala”

Cu totii traim in era satisfactiei obtinute instant.

Am mai spus-o si o repet. In ultimii 10 ani, cand noi am scazut din punct de vedere fotbalistic, restul societatii a crescut din punct de vedere economic.

Pretentiile de acum, chiar in plina criza, sunt mult mai mari.

Accesul usor la creditare ne-a ajutat sa obtinem lucrurile mai usor, mult mai usor. Ne-a ajutat sa ne satisfacem dorinte si sa fim mai critici cu cei care nu se mai ridica la standardele noastre.

Nu e vorba de vreo filozofie, e pur si simplu comportamentul pe care-l au oamenii in societatile de consum.

De asta pe vremea lui Piturca lumea era iritata de faptul ca am facut doar meciuri egale contra campioanei mondiale si a celei europene. De asta avem pretentia sa atacam in meciurile cu marile echipe, nu sa ne aparam ca acum 10-15 ani.

Avem pretentii mult mai mari si ni se ofera mult mai putin

De ce suntem in lumea a treia

Cand a spus ca suntem in lumea a treia,  eu cred ca Razvan Lucescu s-a referit la intreaga societate, nu doar la fotbal.

Aseara, am vazut din nou declaratia aceasta si mi s-a intarit convingerea.

Normal, rupta fain din context sau inteleasa prost, declaratia a fost suficienta ca sa-l enerveze pe Hagi si sa-i irite pe cei care prind in general vorbe din zbor si le judeca zdravan pe pamant.

Daca ar fi sa dau un exemplu care sa confirme faptul ca reactia societatii fata de fotbal este tipica pentru tarile din lumea a treia, m-as gandi rapid la cazul Mutu.

Concret, unii tipa ca Mutu ar trebui readus la “nationala” desi asta inseamna ca noi, romanii, sa fim reprezentati de un trisor

Nu ne deranjeaza asta, nu? Cum sa ne deranjeze, ar fi vorba sa avem principii sau macar sa respectam deciziile luate in baza unor principii.

Nu ne deranjeaza deloc faptul ca Mutu nu-si respecta colegii, ca pleaca din cantonament, ca are un comportament de orice tip numai de jucator profesionist nu.

Atat timp cat Mutu inseamna mai multe sanse de castig si de confort psihic pentru noi, cei care privim meciurile “tricolorilor”, totul e absolut in regula.

Ne plac cei care reusesc prin orice mai putin prin munca. Ne plac smecherii…  Mama ce ne plac smecherii!

Prin urmare, ce sa caute Florescu la “nationala”? Alearga ca un bezmetic,  isi da silinta sa fie aproape de omul pe care-l marcheaza, incearca sa inchida culoare, face dublaj, nu stie sa dribleze ca Adrian Cristea, nu prea pierde balonul, nu are pase destepte.

Un fraier. Ce daca a jucat foarte bine cu Belarus in prima repriza si bine in ce-a de-a doua. N-a driblat, n-a dat gol, a fost prea in fata la sutul lui Marica. N-are simt, nu e smecher, nu e Mutu. Mars!

Realitatea este ca avem pretentia ca ne pricepem la fotbal, dar nu mai stim sau n-am stiut niciodata ce-nseamna acest joc. Vrem doar sa castigam, dar stim bine doar cum sa pierdem.

Ce greseste Razvan Lucescu

In opinia mea, omul asta are o mentalitate sanatoasa, moderna, europeana, ziceti-i cum vreti. Crede in munca, crede in pregatire, crede in determinare, crede in lucruri care presupun efort.

Se chinuia cu mult inainte sa fi devenit selectioner sa introduca note de civilizatie in discutiile publice.

In acest mandat, a facut cateva erori in primul rand de comunicare.  Nu a fost in stare sa explice limpede anumite lucruri si a lasat astfel cale libera speculatiilor, banuielilor.

Iar cum la noi “speculatie” si “banuiala” inseamna adevar, lucrurile au degenerat serios.

De exemplu, n-a explicat cazul Radu Stefan. Nu-l aduce la “nationala” pentru ca nu il considera compatibil cu cerintele sale sau e doar o pedeapsa pentru un fotbalist care a facut nazuri?

Desi poate i se pare ciudat, trebuie sa explice. Trebuie sa vorbeasca inclusiv despre Mutu. Nu poti sa ignori faptul ca e un fotbalist valoros, un fotbalist pe care multi suporteri il vor la “nationala”.

Apoi, greseste cand se victimizeaza. A avut o presa extraordinara, castigata onest, nu se poate plange de lipsa de sustinere. Daca va continua asa, risca sa atinga mania persecutiei.

In fine, greseste cand crede ca poate cere timp pentru rezultate. E adevarat, are nevoie de timp, dar la fel de adevarat este ca nu i-l va da nimeni.

Dupa partida cu Albania s-a trezit in mine o dorinta: as vrea sa stiu, pas cu pas, cum se pregateste un astfel de meci. De la convocari, antrenamente, discutii despre adversari, vizionari, incurajarile din vestiar, partida traita pe banca tehnica si pana la declaratiile de dupa meci.

De ce? Simplu! Ca sa am un raspuns la intrebarea: oamenii care se ocupa de echipa nationala sunt prosti sau doar smecheri? Dar sa le iau pe rand.

1. As inclina sa cred ca sunt prosti deoarece niciun om care s-a uitat in viata lui la cateva meciuri nu ar putea sa vina cu o motivatie a esecului de genul echipa adversa doar s-a aparat, de aia nu le-am putut da noi gol. Pai ce sa inteleg? Ca va asteptati ca Albania sa domine? Sa atace? De aici trebuia pornit meciul: cum sa dai gol unei echipe care se va apara 90 de minute si cum sa nu le lasi spatiu pe contraatac!

2. Se poate insa sa fie doar smecheri. Si spun asta pentru ca in jurul nationalei se invart atat de multi bani si atat de multe persoane dubioase incat e greu de crezut ca acolo se poate intra daca nu esti asemeni lor. Vorba aia, presa latra, suporterii se supara dar revin alaturi de echipa pentru ca mai facem cate o reclama care sa trezeasca in ei un soi de spirit national iar noi… noi strangem euro langa euro si construim un stat in stat.

Razvan Lucescu are sansa in aceasta seara sa dovedeasca faptul ca nu se inscrie in niciuna dintre cele doua puncte. Poate sa nu-l mai foloseasca pe Marica. Sau pe Cocis. Sau pe Florescu. Sau pe Lobont. Si, in cazul unui esec, are imensa sansa de a nu mai da vina pe nimeni decat pe noi. Prostii si smecherii dau vina esecului pe altcineva. Profesionistii si-l asuma, tac si muncesc mai mult.