A început în etapa a doua. Gol cu Milan. Din penalty. Şi pasă de gol pentru Motta, tot în Derby. Apoi gol cu Parma şi dublă la Cagliari.

Au urmat Napoli, Palermo, Livorno şi tot aşa până la finalul sezonului, când, mai mult mort decât viu, a mai dat încă 4 goluri care au adus Interului o triplă pe care puţini fani nerazzuri credeau că o vor prinde în această viaţă. (Adică gol cu Roma, pe Olimpico – Cupa; gol la Siena, în ultima etapă-titlul, plus alte 22 de goluri în campionat; dublă cu Bayern Munchen, în finala Ligii Campionilor).

Apoi, imediat după finală, la nici o jumătate de oră, a zis şi el, timid, că are oferte de la alte echipe, doar-doar o să-i mărească Moratti salariul (deşi nu cred că era nevoie să ne facă să ne înecăm cu şampania tocmai atunci. Moratti avea pregătit noul contract).

Asta a făcut Milito, ca să câştige 5 milioane de euro! Contractul îi va fi reînnoit în săptămânile următoare.

Ce a făcut Chivu? A semnat cu Ioan Becali,  s-a dus în vacanţă şi s-a trezit la Inter cu un salariu de 5,5 milioane de euro(O fi Giovanni multe lucruri, dar printre ele este şi AGENT DE JUCĂTORI).

Nu mai pun la socoteală că Milito e atacant, Chivu fundaş, şi argentinianul a alergat într-un sezon, cât românul în toţi anii la Inter. Bine, asta pentru că Milito a şi jucat Detalii.

Ca plătitor de abonament (ce exprimare comunistă:) ), sper ca cei 155 de euro să se ducă în salariul lui Milito. Money well spent!

Preşedintele lui Inter, Massimo Moratti,  a fost ieri pe videochatul Gazzettei. Omul nu a uitat să îşi aducă şi Cupa Campionilor. În studioul ziarului erau şi doi ziarişti: Nicola Cacere şi Diego Antonelli.

Nu cred că mai are sens să spun că chaturile ajută mult un site şi aduc vizitatori.  Cînd invitatul este un „personaj” nu trebuie decît să ai grijă „să nu pice jucăria”.

La noi care e ultimul preşedinte/patron de club de Liga I care a fost prezent la un chat?

PS: Cred că Ştefan şi Daniel pot spune mai multe pe subiectul ăsta.

Există un milion de motive pentru care Milan  n-ar trebui să-l ia pe Ibrahimovic. 4 îmi vin repede în minte.

1. Atacul a mers bine în acest sezon. Pato (12 goluri), Borriello (14 goluri) şi Ronaldinho (cel mai bun pasator din Serie A-14 assist-uri; 12 goluri) au avut un sezon foarte bun. Milanul a avut al treilea atac din campionat, după Inter şi Roma, dar Pato a fost mult timp accidentat.

2. Mijlocul şi apărarea au fost punctele slabe ale milanezilor. Plecarea lui Kaka i-a lăsat fără pic de creaţie la mijloc (Pirlo şi Seedorf au obosit şi ei după atâţia ani în care au tras Milanul după ei), iar apărarea a fost vraişte (cu toate că cifrele sunt mai bune – a fost a doua din Serie A, 39 de goluri primite).

Abate şi Antonini ar putea ajunge doi fotbalişti buni, dar acum sunt doar mediocri. Unde mai pui că în defensiva rossonerilor mai joacă Favalli, Kaladze, Oddo şi Nesta, refresh-ul trebuie dat mai degrabă în defensivă decât în atac.

3. Banii. Mai bine spus, lipsa lor. Dacă ai 50 de milioane să dai pe Ibra (vreo 40 către Barça şi 10 salariu), ar fi înţelept să-ţi pui mai degrabă un antrenor bun. Cum Berlusconi se zgârceşte şi în acest an  (să vedem dacă se va realiza combinaţia cu Gazprom) greu de crezut că se va realiza transferul.

Şi, nu, cu el antrenor Milan n-ar lua campionatul. Leonardo a făcut o treabă decentă cu lotul pe care l-a avut.

4. Vârsta. Ibra face 29 de ani (ştiu, e juniro pe lângă noua achiziţie Yepes) şi e greu de crezut că Milan şi-ar mai putea recupera o bună parte din investiţie în cazul în care ar vrea să-l vândă. În plus, Zlatan nu pare genul de jucător care să se ataşeze de un club.

Când a juns la Juve a spus că e onorat că s-a transferat la un club atât de  mare, cu Inter cică ţinea de mic , iar Barça este cea mai bună echipă din lume. Ce-ar putea să spună când/dacă va ajunge la Milan?

Ar fi un singur motiv pentru care Milanul ar trebui să-l ia pe suedez: tare bine i-ar sta alături de Pato şi Ronaldinho în atac! Un aşa atac ar putea să dea suficiente goluri cât să acopere găurile din apărarea lui rossonerilor.

Pentru că:

1. Inter e o echipă care se implică în marketingul societal. Cum ar fi îngrijirea şi reabilitarea pesoanelor handicapate-Balotelli e un bun exemplu. 9 goluri e o cifră bună pentru cât (n-)a jucat în acest sezon.

2. Mourinho câştigă întotdeauna de două ori. Porto, Chelsea…şi acum Inter. Asta e axiomă, nu trebuie argumentată.

3. E mai bine să fii uman decât extraterestru. Inter e singura echipă care a învins-o pe Barcelona lui Guardiola la două goluri diferenţă, după ce a fost condusă! Singura! Chiar dacă, cu o lună şi jumătate înainte reuşea să piardă un meci în 80 de secunde.

4. Mourinho s-a dat de gol. Este om, de fapt A arătat-o la decerenarea titlului, la Siena. A plâns. Dacă ar fi fost pe Meazza, probabil ar fi semnat prelungirea contractului pe loc. Fanii lui Chelsea deja îi găsesc înlocuitor (nerecunoscătorii!:)), în faţa celor ai lui Inter va fi mereu titular. Şi între cele două cluburi este diferenţă de câteva trofee.

5. Inter egalează un record al lui Juventus, care datează din anii ’30 – 5 titluri la rând. Şi asta “senza rubare”

6. Pe Milan i-au bătut în regim de tenis, în acest sezon: set la zero ( a se citi şase la zero!). La “zero tituli”

7. A obţinut cea mai frumoasă victorie posibilă într-unul dintre cele mai urâte meciuri posibile: 2-0 cu Juventus. Cu golul ăsta. Care mie mi se pare că a fost golul-scudetto în acest an.

8. Echipa câştigătoare…se schimbă E tot un brevet care i-a făcut pe suporterii interişti să se inaMOUreze de Jose. În plus, minune!, TOATE transferurile au fost bune şi foarte bune. Asta ca o compensaţie pentru o întreagă eră Massimmo Moratti

9. Eto’o este mai mult decât un atacant. La propriu-e şi extremă. Maicon este mai mult decât un fundaş, Zanetti mai mult decât un căpitan. Şi, după dubla cu Barcelona, Inter este  “mai mult decât un club”

10. Au descoperit pasa. Vorba aia, un pas mic pentru Sneijder, un pas uriaş pentru Inter.

11. Chiar se poate juca bine şi fără minge. Nu-i aşa Pep? Scuze, nu am vrut să te întrerup din studiu

12. I-a îndeplinit visul lui Ibra. La ce piesă de jucător este, chiar merita asta

13. Nici ghinionul nu s-a putut opune tăvălugului interist. Mărturie stau meciurile cu Sampdoria (acasă), Milan (acasă), Napoli (deplasare), Bari (deplasare). Şi vorbesc aici de “ghinioanele” cu fluier în gură, nu de ratările lui Milito şi gafele lui julio Cesar. Cu Catania n-a fost ghinion, a fost prostie. Cu prostia nu te poţi pune.

14. Sentimentul de durut în paişpe e unul tare scump şi nu-l poţi cumpăra nici cu toţi banii din lume. Ţi-l poţi permite doar dacă eşti pe primul loc.

15. Maicon este cel mai bun om de bandă din lume. De pe oricare dintre benzi. Chiar şi de pe cele desenate, la cum a jucat în acest sezon.

16. Milito a alergat mai mult decât Forest Gump în acest sezon. Run Diego, run! Mai ai un singur meci!

17. Această operă de artă din Piazza del Duomo avea nevoie de un retuş. 8 în loc de 7. În rest, realizarea este foarte bună

18…este mai mare decât 17.

Chiar dacă Inter-Chievo n-a avut un ritm deosebit, cum remarcau şi comentatorii, iar Pandev nu este vreun  Cristiano Ronaldo, nu pricep de ce sport.ro-ul l-a aruncat la gunoi. Iată cum sună ultima parte a ştirii de meci din jurnalul sport.ro:

Chievo a condus cu 1-0 dar Interul lui Chivu a revenit cu 4 goluri în jumătate de oră. Fanii Interului s-au bucurat mai tare la golul marcat de Cagliari la Roma dar Totti a întors rezultatul cu o dublă. Când Chievo s-a apropiat la 3-4 Mourinho a înghteţat şi şi-a căutat notiţele în coşul de gunoi

Momentul în care “Mourinho a îngheţat şi a început să-şi caute notiţele prin coşul de gunoi” ) este ilustrat cu imaginile în care portughezul îi dă indicaţii unui jucător cu numărul 27, căruia nu i se vede faţa (Pandev pentru neiniţiaţi).

La meci m-am uitat şi eu dar n-am văzut momentul cu coşul de gunoi.

Sfatul meu, Mourinho trebuia să-l sune pe “Riciu”, că el ştie tactică, aşa n-ar fi fost nevoit să caute ca nebunul prin gunoaie. Bine că pe 28 aprilie nu antrena el Barcelona că ar fi fost vai de “Special One”.

E drept că Pandev are doar 5 goluri şi 4 assist-uri la Inter în acest sezon, dar chiar aşa, să fie confundat cu un gunoi? Cine a scris ştirea sigur nu ţine cu Inter. Dar nici cu jurnalismul.

Explic. video: Pandev, aplaudat când este schimbat în derby, imediat după golul marcat lui Milan.

Campionatul nu s-a terminat. Tocmai d-aia am făcut “Primul 11 al Serie A”. La unii jucători au contat cifrele, la alţii impresia generală sau o paradă.

Poate nu este un prim 11 obiectiv, pentru că este…al meu. Dar sunt convins de alegerile făcute.

Cu toate că nimeni nu mai joacă 4-4-2 (în afară de Bayern), am zis să fiu clasic. Aşadar:

Fundaş dreapta – Maicon: de departe cel mai bun om de bandă din campionatul italian şi din lume. Printre puţinii care poate ţine singur o bandă fără să aibă nevoie de dublaj pe faza defensivă şi care face foarte bine şi faza de atac. Este al treilea pasator din Serie A (9 assist-uri), repet, al treilea! şi a marcat 6 goluri (dar ar fi fost de ajuns cel cu Juventus ).

Fundaş central-Lucio: Omul care a dat siguranţă defensivei Interului în acest sezon. Ştie să iasă cu mingea la picior (şi asta se vede în contrucţia nerazzurilor, se pliază pe stilul lui Sneijder), are un plasament bun şi dublează foarte bine când este nevoie.

Fundaş central-Chiellini: Este singurul om de la Juventus care a reuşit să se ferească de accidentări şi asta se vede în cifrele sale (30 de meciuri jucate în Serie A!!-cele mai multe alături de Diego; 4 goluri). Într-o echipă atât de inconstată ca Juve în acest sezon, a fost singurul jucător care a jucat constant-binişor, chiar bine.

Fundaş stânga-Riise: 33 de meciuri jucate, 5 goluri. Cifrele poate nu spun mult, dar el este omul care i-a dat Romei speranţa că ar putea trage la titlu, în acel Juventus-Roma 1-2 (a obţinut cartonaş roşu la Buffon şi a marcat golul de 2-1). De departe cel mai constant jucător al Romei.

Închizător-Palombo: pentru un post atât de nespectaculos, un jucător asemenea. Palombo a marcat două goluri şi a dat 3 pase de gol în acest sezon de Serie A, dar nu l-am văzut în vreun meci mergând pe teren. Este tot timpul în alunecări, îşi conduce echipa din teren şi participă la faza ofensivă. Este următorul Gatusso al Italiei. Împreună cu Pazzini şi Cassano a reuşit să ducă Sampdoria pe 4.

Mijlocaş ofensiv-dreapta – Pastore: Pe el chiar nu-l recomandă cifrele (3 goluri, 4 assist-uri; puţin pentru un mijlocaş ofensiv). Atât că e primul să sezon în Serie A şi are doar 20 de ani! În plus, avut un impact foarte mare asupra jocului lui Palermo. Alături de Cavani şi Miccoli formează unul dintre cele mai bune pachete ofensive din Serie A.

Mijlocaş ofensiv-stânga – Ronaldinho: mai cu un penalty (10 goluri a marcat până acum în campionat), mai cu o superevoluţie împotriva unei echipe mediocre (îmi vine în minte meciul cu Chievo – asta şi pentru că îmi tot repetă acest lucru comentatorul meciului de atunci ) Ronaldinho a ţinut-o pe Milan în viaţă.

Este pasatorul numărul 1 din Serie A: 14 assist-uri! Şi cât timp a avut cui să-i dea pase (adică până la accidentarea lui Pato) Milanul s-a bătut la titlu. Merită şi Leonardo menţionat aici, a reuşit să-l disciplineze tactic.

Piesa care nu se potriveşte în puzzle este declaraţia lui Ronnie din Gazzetta: “A fost un an minunat. Sunt mulţmit de ceea ce am realizat”. Parcă Ronaldinho de la Barcelona n-ar fi declarat asta, după un loc 3, în care speranţele la titlu s-au dus pe apa sâmbetei (cu toate că era o miecuri la acel 0-1 de la Parma) cu 8 etape înainte de final.

Mijlocaş de creaţie-Sneijder: A făcut un singur lucru, am mai spus-o, a învăţat Interul să paseze! Maaaareee lucru!! În urmă cu an, tactica era mai simplă: “Mingea la Ibra, că ştie el ce să facă cu ea”. Cu acelaşi antrenor pe bancă.

Atacant-Milito: Deşi de 3 luni întră în teren obosit şi iese în cârje, Milito este omul-scudetto pentru Inter în acest an (chiar dacă Inter nu va lua titlul). Cu 20 de goluri în Serie A (26 în toate competiţiile), Milito a câştigat lupta indirectă cu Ibrahimovic, omul pe care trebuia să-l înlocuiască – a dat mai multe goluri în primul sezon al său la Inter decât suedezul. În plus, Zlatan a dat 21 de goluri pentru Barca în acest sezon.

Atacant-Di Natale: Cu cele 26 de goluri pe care le-a dat în acest sezon de Serie A a reuşit să-i ţină pe cei de la Udinese în prima ligă. Păcat că n-a apucat să joace la unul dintre granzii Italiei, să arate ce poate acolo. La Milan însă eşti considerat junior la 32 de ani

Portar-Storari: Postul pe care a fost cel mai greu de găsit un titular incontestabil. Storari pentru că transferul său la Sampdoria s-a făcut simţit: în aproape acelaşi număr de meciuri jucate (17 faţă de 19) a luat de două ori mai puţine goluri decât Castellazzi, titularul din tur, 13 faţă de 26.

La sosirea sa echipa era pe 13, acum pe 4, numai coincidenţă nu pare a fi. Unde mai pui şi meciul făcut cu Roma…

La atacanţi, la fel de uşor ar fi putut intra în primul 11 Cassano (9 goluri, 8 assist-uri) şi Vucinic (13 goluri, 6 assist-uri), doi dintre oamenii care au fost decisivi pentru echipele lor în acest sezon.

Sunt praf la pariuri şi o admit. Ca să-mi plâng puţin de milă, în cazul meu nu funcţionează nici măcar faza cu jocurile de noroc pe care le pui în balanţă la plus cînd te asaltează ghinioanele. Sfidez statistica şi nici măcar monitorizările Panini nu şi-ar putea da seama care-i combinaţia în ceea ce mă priveşte.

După coborârea în lamentări neinteresante, urmează încă una, de această dată simpatică. Mafia pariurilor m-a trecut cu vederea. Consolarea vine din faptul că m-a lăsat vis a vis, într-una care mi-ar fi adus buzunare extra şi un nickname italian, aşa cum îmi doream de mic. Din păcate, Giovanni e luat.

Partea cu fotbalul

Mi-a plăcut de Andres Mendoza în tricoul Stelei. Da, se posta într-un loc, apoi gravita pe o rază de cel mult 15 metri în jurul punctului din care plecase. Cam la asta se limita cu poziţionarea tactică. Partea bună? Executa divin loviturile libere, îl scutea astfel pe Bănel (future AS Roma player) de înjurături şi se dovedea util în fiecare meci. La manager n-aş fi investit bani să-l aduc. În viaţa reală, trecea testul penibilului, deci timpul l-a plasat în Ghencea.

Gigi l-a considerat incompatibil cu obiectivele importante ale clubului şi l-a expulzat după numai jumătate de sezon, lăsând să se înţeleagă că e alcoolic. Presupunere probabil adevărată, dar un pretext insuficient pentru a ascunde unborn child-ul de atunci, adică planul tarifar de 10.000 de euro pe lună. Stupid.

Acum mă hotărăsc să apar în poveste. Aşa că..

E vară şi în fiecare zi trebuie să mai apară cineva care să-şi dorească să revină sau doar să vină la Steaua. Nu contează continentul, dacă e adevărat sau nu că ai mai jucat fotbal sau dacă ai post predefinit într-un 11 tipic. Impossible is nothing. Tininho şi Bibişkov ştiu asta.

N-am la dispoziţie puterea de convingere a lu’ Mache sau dvd-urile lu’ Breloc. Nici măcar agenda din telefonul lui Argăseală. Dar am net. Fifa.com îi ştie pe toţi impresarii acreditaţi şi îi expune dacă te osteneşti de-un search. Aţi prins-o? Mendoza are impresar. Impresarul e acreditat de Fifa. Fifa are site. Emişor are NET. www…

Găsesc rapid. “Numero de telefono”, pronunţ în gând ca un nativ şi apelez la serviciile unui fix aproape clasic. Îmi răspunde unul care zice că-i zidar, sau asta înţeleg eu, dar mă consolează imediat: e “hermano” cu impresaru’. Da, impresarul lui Andres. Îmi dă alt contact, pe care-l folosesc instant de frică să nu se bage altul pe linie. Loco.

Merg mai departe în spaniolă. “Alo. Victor? Din România te deranjez. Din câte ştiu, tu îl reprezinţi pe Andres Mendoza”. “AAA, si, El Condor!“. Ăsta e! “Si, si, El Condor! Am văzut zilele trecute că şi-a încheiat contractul cu Morelia (din Mexic – îl dăduseră afară, dar trebuia să-l menajez). Ce face mai departe?”. “A, România, da, da. Andres a jucat la Steaua, i-a plăcut la Steaua, daaaaa”. Steaua, atâââât. “Tu lucrezi pentru Steaua?”, mă întreabă.

“Nu, sunt ziarist (Nu puteam să-i spun că-s wannabe, aşa că am decis să-l mint). Andres e apreciat aici şi ne jucam cu posibilitatea ca el să revină în România (Esenţa e corectă, forma nu. N-aş fi ştiut niciodată să-i zic aşa frumos în spaniolă). V-a contactat cineva?”. Ăsta e setat pe Steaua. “O, ar fi bine să ne întoarcem în România. Lui Andres i-a plăcut acolo, la Steaua“. Recunosc într-un fel stilul, n-are de gând să audă ce-i spun. Sau poate o fi dialectul meu defect. Hmm…

Mă prind că n-am nici o şansă, aşa că îl ascult. “Tu ai vreo treabă cu cei de la club? Vreau să-ţi dau nişte nume de jucători. Uite, am unul, Johnnier Montano. Oooo, ce calităţi are! Dacă n-ar fi avut ghinion era unul dintre cei mai mari columbieni. Trebuie să revină în Europa. Nu vorbeşti tu la echipă să-l ia? Hai, că nu te uit dacă iese afacerea“.

E clar, am voce de mafiot călit printre telenovele dacă mă crede în stare de îmbârligături. Îl liniştesc: “Nu!”. Are impresia că mă las greu: “Hai, mai caută-mă dacă ai ceva pentru el. Dă şi tu cv-ul mai departe, contractul pe care îl cere nu e deloc mare. Vine fără probleme la Steaua. Habla con el presidente…Îmi dai mesaj şi te sun dacă rezolvi”. Gata, a uitat de Condor. Şi eu la fel.

…Dacă era după mine, imediat ajungeam la un deal cu Johnnier. Îl ştiam de la manager, avea calităţi, dar nu depăşea bariera unei rezerve care dădea 7 goluri pe an dacă îl foloseam atent. Bine, după mine s-au luat şi marii antrenori care l-au pregătit. Tipul e un fel de Zicu. A stat 5 ani în proprietatea Parmei, care s-a lămurit în timpul scurs că nu merită să-l mai chinuie pe băiat. A jucat de 6 ori în gialloblu şi, la 27 de ani, totalizează 11 echipe la care a încercat să convingă. N-a reuşit pe nicăieri. Exact ca Ianis.

Aşa am trecut pe lângă şansa vieţii. Puteam deveni agent FIFA şi să muşc din prima grasă de instalare a columbianului, după care să mă emancipez şi eu în discuţii cu başkani de pe la Galata sau Fener, să mă cert cu Ruiz de Lopera (în biroul lui) şi să-mi iau nevastă din “Sudamerica”. Hmm…poate-i găsesc ceva lu’ Zicu, totuşi. Simt că pot progresa în nişă. Pînă atunci, rămîn frustrat. Oricum, spuneţi-mi Manuele.

PS: Johnnier evoluează acum la Alianza Lima, în Peru, unde a marcat de 9 ori în 94 de meciuri. Îl vrei la Steaua?

Pentru că au trecut 4 zile de la semifinala cu Bacelona şi pasionaţii de fotbal tot mai vorbesc despre ea şi vor mai vorbi mult timp de aici înainte. Despre antifotbalul Interului şi despre cât “echipă” este Barcelona.

Pentru că “extratereştrii” au fost aduşi cu picioarele pe pământ.

Pentru că, deşi sunt sponsorizaţi de Unicef, catalanii au lăsat bunul simţ la o parte şi au dat drumul aspersoarelor ca să intre bucuria interiştilor la apă

Pentru că înaintea unei SEMIFINALE de Champions League, jucătorii Barcelonei fac un spot în care îşi cheamă suporterii la stadion, cu 45 de minute mai devreme. Repet: SEMIFINALĂ!

Pentru că unii s-au gândit că ar fi momentul să se dea o lege care să interzică antifotbalul pus în practică de Mourinho (şi să dea totodată  “erase” mai multor legende sau figuri frumoase ale fotbalului: Italia din… toate timpurile, Herrera, Grecia 2004, Juventus 2003 -finalistă CL în acel an- vă mai aduceţi aminte returul sfertului de finală de pe Nou Camp, când Juve s-a apărat nu 90, ci 120 de minute şi a reuşit să marcheze în minutl 24 din extra time? Şi nu era o echipă hiperdefensivă).

Articolul are aproape 500 de comentarii (cam toate pe subiect), ultimul pus pe 2 mai, ora 2:52 (deşi e publicat pe 29 aprilie)

În fine, pentru că eşti atât de urât în acest moment, de atâta lume. Mult mai plăcut sentimentul decât acela de a fi luat la mişto, pentru că n-ai luat titlul 17 ani la rând

Pentru toate astea: “La mulţi ani! Bravo, te-ai făcut mare!” Indiferent că iei 3 sau “zeru tituli” anul ăsta.

Jose e omul despre care toată lumea vorbeşte. Până şi Marin Barbu a ajuns să-şi pretindă stropi din sudoarea portughezului, iar acum aşteptăm o nouă etapă de Liga B pentru o comparaţie venită de şi mai jos. Până la urmă, cine e Mourinho ăsta? Risc un pariu cu oricine are averi de irosit şi pretind că Specialul n-ar avea nici un rost în Liga 1.

Mă leg de Dinamo pentru că e amuzant, iar tipul pare genul care ar refuza ofertele venite de la periferie. Concluzia simplă: dacă ar veni în .ro, ar face-o exclusiv pentru un fâş cu A1 în Ştefan cel Mare. Ce s-ar întâmpla pe urmă? Let the shooooow BEGIN!

1. Meci cu Pandurii, Jose îşi vede stilul în oglindă. Chibulcutean cu Martinovici scot tot, pionul Cristea se iroseşte în sprinturi, dar nu reuşeşte nimic. Normal, Dinamo n-a avut bani de achiziţii. Şi nici n-avea nevoie, doar au cel mai bun lot. Giovani aşa i-a zis. Pac, schimbare. Intră un Balotelli wannabe. E ceva mai bătrîn, are în comun cu el faptul că e consemnat de wikipedia între ecşii de la Inter.

Acolo n-au ştiut să-l aprecieze, dar funcţionează în Groapă. Sau aşa are Borcea senzaţia. Zicu la margine, trece tuşa, mingea la el, apoi la panduri. Traseu clasic. Reacţie JM: “Cristi, cînd mi-ai zis că-l vrea Bunyodkor, nu mi-ai spus că vor să-l şi vadă!“. Între timp, transferul a picat.

2. Se termină 0-0. Cei 300 de fani care s-au înghesuit pe unica poartă de acces pentru a crea impresia de PLIN se strâng la gard. Încap toţi. Înjurături. Nu scapă nici Mourinho. Faimosul “Mutu’” gesticulează şi el în direcţia portughezului. “Ce mă fac, mă, cu ăştia?“. Urmează conferinţa de presă, apoi… Fanatik Show.

3. Întîi oaspetele, aka Cârţu: “Dinamo era de bătut azi. Îmi pare rău că Tili-Gol n-a băgat-o la faza aia din prima repriză. De fapt ce Tili-Gol, ce golgeter e ăsta? E Tili-ocazie! Nici Tili-ratare nu-i poţi spune. Fotbalist de duzină…”. Îl bate pe Jose pe umăr înainte să iasă, dar i-o dă zdravăn, s-o simtă. Ce să mai spună acum? “Am fi meritat să….”. Urmează o întrebare de la Vasi Berci.

4. Da, începe Fanatik Show. Iar îl au pe Cartianu, backup la Horia. “Încă un meci execrabil pentru Dinamo, care, IATĂ, nu reuşeşte s-o bată pe PANDURII. Sincer, nu ştiu ce-a fost în capul celor de acolo, oameni CU CAPUL PE UMERI să-l ia pe Mourinho, un expirat dat afară de Inter! Bună seara domnu’ Turcu!”.

Aoleu. “Dom’le, sinceeer, am avut foarte mult ghinion azi. Dom’ profesor Jose Mourinho a pregătit bine partida, dar..“. Gata, hai să se clatine logica: “Haideţi domnu’ Turcu, ce mai, SINCER ACUMA”. “Dom’le, sinceeer, n-ai ce să faci dom’le când nu te impui în faţa jucătorilor. Cum să ţii un Lemnaru pe bancă? Ai la dispoziţie un lot de 40 de jucători, l-am convins şi pe Claudiu Niculescu să lase costumu’ şi tu îl trimiţi în tribună? Nu se poate aşa ceva…”. Şi Cartianu încă n-a zis nimic. Nici telecomanda nu mai pleacă la Samuilă. N-are rost.

5.Vine meciul cu Brăneşti. Atmosferă tensionată în vestiar, N’Doye nu-i de găsit, deşi toate ziarele îl anunţă titular încă de luni. Prunea îl caută de două zile, are hărtii ca să-l suspende în buzunar (şi 4 rapoarte). Ousmane e supărat pentru că Bratu face spectacol în Divizia C, la Dinamo 2.

Cere şi el un loc acolo lîngă fratele Ţălnar. “Nu-i problem la Dinamo. Cine-i Bratu? Joc la Dinamo 2, care-i problem?“, s-a limitat să spună Ousmane, bineînţeles, conform unei surse credibile.

“Ce caut eu aici!?”.

Jose Mourinho a demisionat de la conducerea tehnică a lui Dinamo după o nouă…

ŢÂNŢARUL, din nou in charge. “Echipa e în cap, daaar…”. Vine Andone din vară?

Au fost Bari, Atalanta şi, mai ales, Lazio. Rezultate bune, jocuri ne-bune.

Alibiul Romei a fost de fiecare dată rezultatul, faptul că n-a avut nevoie de mai mult. Dar găurile din apărare au fost acolo tot timpul.

Aşa cum spuneam aici 24 de meciuri fără înfrângere în campionat (atunci erau 23) este un număr apăsător. Şi s-a văzut. Pusă sub presiunea propriilor rezultate, Roma a clacat.

Dacă alergi un campionat de unul singur, fără să ai nici un obiectiv şi, la un moment dat, ţi se spune, “Bă, vezi că ai trecut de ăla care era pe primul loc, acu’ vezi cum faci să rămâi acolo”, trebuie să fie un pic copleşitor.

Avea dreptate Totti, “e frig acolo, sus!” (Nu mai frig decât la 1-2 când Olimpico a îngheţat. Am văzut meciul pe bet365.com, cu ambianţa dată destul de tare, dar după al doilea gol al lui Pazzini comentatorul vorbea în şoaptă, parcă să nu supere pe cineva )

Roma a jucat la fel ca în ultimele 3 partide, în care a dat gol şi a apărat un avantaj minim (intră aici şi meciul cu Lazio, în care au mai avut şi noroc).

Împotriva unei echipe care a jucat fotbal şi a ştiut să se limiteze la ceea ce ştie să facă (să contraatace) planul lui Ranieri n-a mai mers.

Mai ales când ai ca adversar un fotbalist care, aşa cum îmi spunea un prieten, “nu joacă nimic tot meciul şi dă gol când ţi-e lumea mai dragă”. L-am numit aici pe Pazzini.

Ar mai fi un nume de pomenit. Portarul împrumutat de Milan, Storari – ce meci a făcut! Tare Milan pe transferuri anul ăsta