Sezonul trecut, administratia Taher a insemnat pentru Rapid investitii enorme in transferuri de jucatori si in salariile acestora. In total, conform lui George Copos, vreo 8 milioane de euro.
Tot sezonul trecut, Steaua platea lunar pentru salariile jucatorilor aproximativ 600.000 euro plus taxe.
Rivala Dinamo platea salarii lunare in valoare totala de peste 600.000 euro plus taxe, iar lotul acestei formatii era unul dintre cele mai numeroase din Liga 1.
La CFR Cluj, bugetul clubului a fost impovarat inclusiv de plata unor prime de joc pentru cei care nu jucau sau de salarii cu adevarat uriase pentru fotbalisti care de asemenea prindeau rar echipa sau au stat mai mult accidentati.
Exemplele pot continua cu situatii de la Universitatea Craiova sau FC Brasov daca vorbim de echipe cu pretentii si putem insira cam toate echipele din Liga 1 daca ne referim la toti cei care si-au depasit conditia din perspective financiare.
Ce a determinat aceasta crestere isterica a cheltuielilor
Campioana sezonului trecut s-a calificat direct in grupele Ligii Campionilor, iar echipa de pe locul 2 putea la randul ei sa spere, cu putin noroc, la atingere grupelor.
Cei care au calculat cati bani le-ar reveni din participarea in grupe au gandit rapid ca e cazul sa faca un efort in plus pentru o recuperare rapida a investitiei, o crestere a cotei jucatorilor si chiar pentru atingerea profitului net.
Miza a fost imensa, cea mai importanta financiar vorbin din toata istoria primei noastre ligi fotbalistice.
Factorul orbirii totale pentru actionarii cluburilor
Pe langa posibilitatea de-a da o lovitura financiara, inca un factor a contribuit decisiv la cresterea accelerata a sumelor pe care actionarii le-au pompat in bugetele cluburilor.
Oamenii de afaceri din spatele echipelor culegeau roadele pe care o economie cu o crestere extraordinara le oferea celor mai bine adapatati jucatori ai sai.
In plus, acesti domni nu profitau doar de trendul general, ci si de profiturile inregistrate in cel mai profitabil sector economic – tranzactiile de natura imobiliara si piata constructiilor.
Astfel, banii obtinuti extrem de rapid, extrem de usor si in sume uriase au devenit bani cheltuibili la fel de rapid, la fel de usor si in sume la fel de mari.
Ce serviciu imens le-a facut criza economica
Paradoxal, cea mai mare nenorocire pentru afacerile lor reprezinta si salavarea pentru unii dintre cei care s-au intins mult mai mult decat le era plapuma.
Pentru prima data dupa foarte mult timp, inclusiv oameni fara cultura financiara precum Gigi Becali au inteles importanta scaderii cheltuielor fixe – precum salariile.
De altfel, Steaua si Dinamo, doua echipe finantate masiv din profiturile pe care actionarii lor le obtineau tocmai din tranzactii imobiliare si constructii, au fost si primele cluburi care si-au propus injumatatirea sumei pe care o platesc lunar in contul contractelor incheiate cu jucatorii.
In fine, pauza de iarna s-a incheiat fara ca vreunul dintre cei aflati in pericolul sufocarii financiare sa fi facut greseala vreunei investitii necugetate. Asta cu tot mirajul banilor din Liga Campionilor.
