Sunt praf la pariuri şi o admit. Ca să-mi plâng puţin de milă, în cazul meu nu funcţionează nici măcar faza cu jocurile de noroc pe care le pui în balanţă la plus cînd te asaltează ghinioanele. Sfidez statistica şi nici măcar monitorizările Panini nu şi-ar putea da seama care-i combinaţia în ceea ce mă priveşte.
După coborârea în lamentări neinteresante, urmează încă una, de această dată simpatică. Mafia pariurilor m-a trecut cu vederea. Consolarea vine din faptul că m-a lăsat vis a vis, într-una care mi-ar fi adus buzunare extra şi un nickname italian, aşa cum îmi doream de mic. Din păcate, Giovanni e luat.
Partea cu fotbalul
Mi-a plăcut de Andres Mendoza în tricoul Stelei. Da, se posta într-un loc, apoi gravita pe o rază de cel mult 15 metri în jurul punctului din care plecase. Cam la asta se limita cu poziţionarea tactică. Partea bună? Executa divin loviturile libere, îl scutea astfel pe Bănel (future AS Roma player) de înjurături şi se dovedea util în fiecare meci. La manager n-aş fi investit bani să-l aduc. În viaţa reală, trecea testul penibilului, deci timpul l-a plasat în Ghencea.
Gigi l-a considerat incompatibil cu obiectivele importante ale clubului şi l-a expulzat după numai jumătate de sezon, lăsând să se înţeleagă că e alcoolic. Presupunere probabil adevărată, dar un pretext insuficient pentru a ascunde unborn child-ul de atunci, adică planul tarifar de 10.000 de euro pe lună. Stupid.
Acum mă hotărăsc să apar în poveste. Aşa că..
E vară şi în fiecare zi trebuie să mai apară cineva care să-şi dorească să revină sau doar să vină la Steaua. Nu contează continentul, dacă e adevărat sau nu că ai mai jucat fotbal sau dacă ai post predefinit într-un 11 tipic. Impossible is nothing. Tininho şi Bibişkov ştiu asta.
N-am la dispoziţie puterea de convingere a lu’ Mache sau dvd-urile lu’ Breloc. Nici măcar agenda din telefonul lui Argăseală. Dar am net. Fifa.com îi ştie pe toţi impresarii acreditaţi şi îi expune dacă te osteneşti de-un search. Aţi prins-o? Mendoza are impresar. Impresarul e acreditat de Fifa. Fifa are site. Emişor are NET. www…
Găsesc rapid. “Numero de telefono”, pronunţ în gând ca un nativ şi apelez la serviciile unui fix aproape clasic. Îmi răspunde unul care zice că-i zidar, sau asta înţeleg eu, dar mă consolează imediat: e “hermano” cu impresaru’. Da, impresarul lui Andres. Îmi dă alt contact, pe care-l folosesc instant de frică să nu se bage altul pe linie. Loco. 
Merg mai departe în spaniolă. “Alo. Victor? Din România te deranjez. Din câte ştiu, tu îl reprezinţi pe Andres Mendoza”. “AAA, si, El Condor!“. Ăsta e! “Si, si, El Condor! Am văzut zilele trecute că şi-a încheiat contractul cu Morelia (din Mexic – îl dăduseră afară, dar trebuia să-l menajez). Ce face mai departe?”. “A, România, da, da. Andres a jucat la Steaua, i-a plăcut la Steaua, daaaaa”. Steaua, atâââât. “Tu lucrezi pentru Steaua?”, mă întreabă.
“Nu, sunt ziarist (Nu puteam să-i spun că-s wannabe, aşa că am decis să-l mint). Andres e apreciat aici şi ne jucam cu posibilitatea ca el să revină în România (Esenţa e corectă, forma nu. N-aş fi ştiut niciodată să-i zic aşa frumos în spaniolă). V-a contactat cineva?”. Ăsta e setat pe Steaua. “O, ar fi bine să ne întoarcem în România. Lui Andres i-a plăcut acolo, la Steaua“. Recunosc într-un fel stilul, n-are de gând să audă ce-i spun. Sau poate o fi dialectul meu defect. Hmm…
Mă prind că n-am nici o şansă, aşa că îl ascult. “Tu ai vreo treabă cu cei de la club? Vreau să-ţi dau nişte nume de jucători. Uite, am unul, Johnnier Montano. Oooo, ce calităţi are! Dacă n-ar fi avut ghinion era unul dintre cei mai mari columbieni. Trebuie să revină în Europa. Nu vorbeşti tu la echipă să-l ia? Hai, că nu te uit dacă iese afacerea“.
E clar, am voce de mafiot călit printre telenovele dacă mă crede în stare de îmbârligături. Îl liniştesc: “Nu!”. Are impresia că mă las greu: “Hai, mai caută-mă dacă ai ceva pentru el. Dă şi tu cv-ul mai departe, contractul pe care îl cere nu e deloc mare. Vine fără probleme la Steaua. Habla con el presidente…Îmi dai mesaj şi te sun dacă rezolvi”. Gata, a uitat de Condor. Şi eu la fel.
…Dacă era după mine, imediat ajungeam la un deal cu Johnnier. Îl ştiam de la manager, avea calităţi, dar nu depăşea bariera unei rezerve care dădea 7 goluri pe an dacă îl foloseam atent. Bine, după mine s-au luat şi marii antrenori care l-au pregătit. Tipul e un fel de Zicu. A stat 5 ani în proprietatea Parmei, care s-a lămurit în timpul scurs că nu merită să-l mai chinuie pe băiat. A jucat de 6 ori în gialloblu şi, la 27 de ani, totalizează 11 echipe la care a încercat să convingă. N-a reuşit pe nicăieri. Exact ca Ianis.
Aşa am trecut pe lângă şansa vieţii. Puteam deveni agent FIFA şi să muşc din prima grasă de instalare a columbianului, după care să mă emancipez şi eu în discuţii cu başkani de pe la Galata sau Fener, să mă cert cu Ruiz de Lopera (în biroul lui) şi să-mi iau nevastă din “Sudamerica”. Hmm…poate-i găsesc ceva lu’ Zicu, totuşi. Simt că pot progresa în nişă. Pînă atunci, rămîn frustrat. Oricum, spuneţi-mi Manuele.
PS: Johnnier evoluează acum la Alianza Lima, în Peru, unde a marcat de 9 ori în 94 de meciuri. Îl vrei la Steaua?
Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
{ 3 comments… read them below or add one }
Eu încerc să joc mai mult pentru echipă, sînt mai mult un pasator. jocul aerian e praf, dar pasele mele sînt incredibile. îți pot trimite un dvd cu fazele mele sau poți să mă crezi pe cuvînt.
crezi că îmi găsești și mie un contract cu o echipă din USA?
Ai clip pe youtube? Facem de-un DVD?
Eu te prezint, îi dau forward lu’ nea Gigi Mulţescu, poate-ţi găseşte ceva în Turcia. De acolo mai e un pas până în MLS.
Vreau comision 5%.
hai mă, chiar în turcia? alt loc nu îmi găseai.
nu poţi să îmi faci rost de o probă de joc în divizia judeţeană din USA?
{ 1 trackback }