Cornel Dinu spunea aseara Fabrica de Sport (Telesport) ca “Dinamo are un lot valoros, dar prost educat in ultimii ani”. Si ca solutia depasirii acestei probleme ar fi ca in perioada urmatoare sa existe o disciplina serioasa la echipa dublata de rabdarea actionarilor clubului.
Cuvantul “rabdare” este cel care l-a iritat acum cateva saptamani pe Vasile Turcu intr-un Special (Sport.ro).
Atunci, actionarul lui Dinamo a explicat ca si rabdarea are limite, “iar cand bagi bani intr-o echipa fara sa ai vreo satisfactie”, limitele acesteia sunt foarte zgarcite.
Dincolo de argumentele care ar putea sa le dovedeasca actionarilor lui Dinamo ca nu au dreptate (gen schimbari nebune de antrenori) sau a celor care ar putea sa le dea dreptate (gen salarii mari recompensate de jucatori prin figuratie pe teren), e interesat de vazut cam ce argumente ar putea a mentine cererea lui Cornel Dinu la stadiul de simpla dorinta.
Cum se conduce in direct la TV
Daca ne uitam la ce inseamna acum actionariatul de prim plan al lui Dinamo, vom vedea 3 personaje: Nicolae Badea, Cristi Borcea si Vasile Turcu.
Din cei trei, Nicolae Badea este cel mai putin vocal, cel mai putin dispus sa iasa in prim plan.
Ceilalti doi sunt vesnic disponibili pentru a participa la emisiuni TV fie direct in studio, fie prin interventii telefonice.
Uneori, iau decizii in direct, cazul lui Cristi Borcea, sau incearca sa determine luarea unor decizii prin argumentari nervoase, cazul lui Vasile Turcu.
Ambii vorbesc prin acest comportament atat incapacitatea lor de-a fi profunzi in actiuni, cat si de faptul ca nu au in spate un plan sau o viziune vizavi de echipa. Sunt reactivi, uneori instinctuali.
Filozofia de afaceri a actionarilor lui Dinamo
Intr-un fel, acest lucru este firesc daca ne gandim un pic la faptul ca acest comportament se bazeaza pe experienta personala a celor doi.
Cristi Borcea se afla la Dinamo, in diverse posturi, de mai bine de un deceniu. Crede despre el insusi ca are suficienta experienta sa faca toate aceste lucruri si, probabil, foarte rar are impresia ca se pregateste sa greseasca.
Domnul Turcu nu are aceeasi experienta, dar de la inceputul acestui sezon a inceput sa creada ca totusi are pe ce sa se bazeze: “Acum nu ma mai arunc… Am si eu o experienta, am stat si eu langa niste oameni care se pricep, nu mai sunt la inceput”.
Mai mult, cea mai importanta “sursa” a nerabdarii si comportamentului general al celor doi actionari audiovizuali ai lui Dinamo este chiar filozofia lor de afaceri.
Ambii sunt obisnuiti sa obtina rezultate peste noapte pentru ca si in afaceri au obtinut astfel de rezultate.
Averea si-au facut-o in domenii care au inregistrat cresteri uriase, precum constructiile, afacerile imobiliare sau afacerile in domeniul comercializarii de gaz lichid lichefiat (piata in care au existat putini jucatori).
Daca adaugam faptul ca si Cristi Borcea, si Vasile Turcu sunt doi oameni care si-au condus afacerile de-o maniera profund antreprenoriala, cu implicarea lor directa si continuua in toate miscarile de business ale firmelor pe care le-au detinut, e explicabila si “acidularea” lor in jurul lui Dinamo.
De ce prea multa dragoste strica
Acelasi Cornel Dinu declara: “Daca un jucator a avut un dribling special intr-un meci, a marcat un gol frumos sau a reusit sa incante punctual prin ceva, automat i s-a marit contractul sau a primit un credit nesanatos din partea actionarilor. Pe nimeni nu a mai interesat ce-a facut acel jucator in celelalte 89 de minute si 50 de secunde ale meciului”.
Remarca lui Cornel Dinu atinge o alta problema speciala intalnita la Dinamo: deciziile emotionale au dat peste cap ordinea. Echilibrul si ratiunea au fost gonite din multe acte majore ce au privit adminsitrarea clubului in general si administrarea grupului de jucatori in special.
S-au facut gauri de autoritate atat timp cat actionariatul a ajuns sa fie mai prezent in actele de conducere ale clubului decat conducerea executiva, iar deciziile financiare au reusit sa afecteze societatea.
Falimentul si internarile in spital
De altfel, Gheorghe Netoiu, cunoscator al situatiei de la Dinamo, a anuntat ca investitiile haotice de la Dinamo, nerecuperate printr-o participare in Liga Campionilor, ar putea duce la falimentul societatii care administreaza clubul.
Dincolo de interesele acestuia, raman niste fapte.
Concret, Vasile Turcu a fost tentat macar declarativ sa se retraga de la echipa.
In plus, daca actiunea lui Turcu ar putea fi legata de o eventuala incercare de-a face presiune asupra lui Nicolae Badea, recunoscut pentru felul special in care isi arata disponibilitatea de-a investi proprii bani la Dinamo, internarea lui Cristi Borcea la finalul campionatului trecut vorbeste clar despre trairile acestuia.
Un om de afaceri care-i cunoaste bine pe cei doi spunea intr-o discutie: “Turcu si Borcea investesc intr-un mod ciudat la Dinamo. Eu am afaceri mult mai mari decat ei, totusi nu mi-as permite niciodata sa bag atatia bani intr-un club de fotbal. Pur si simplu, ei se comporta ca doi tipi care nu au cultura averii castigate in timp. Ei sunt dispusi sa investeasca procente ametitoare din ceea ce au efectiv ca avere pentru ca nu au o educatie a banului, de asta si ajung prin spitale cu nervii la pamant”.
Deci, de unde ar trebui sa vina rabdarea ceruta de Cornel Dinu?
Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
