Gheorghe Craioveanu e culmea modestiei. A câştigat de două ori titlul de golgeter al României, are 25 de meciuri la naţională, a dat două “boabe” pe Nou Camp de le-a stat mintea-n loc catalanilor, dar el este cel care ţi se adresează cu apelativul “Grande”.
După ce s-a lăsat de meseria visurilor sale, cea de fotbalist, s-a apucat de… cealaltă meserie a visurilor sale, comentator sportiv: “Grande, ce pot să spun, îmi place. Mai spun o glumă, îmi mai aduc aminte câte o fază de când jucam…”.
Are emisiuni la Radio Onda Cero şi comentează meciurile din Primera şi Champions League, transmise de Sexta.
Deşi s-a lăsat de fotbal, evoluează la intervale mai scurte decât superstarurile Barcelonei, are meci zi de zi cu telespectatorii şi radioascultătorii . Şi nu se plânge de oboseală.
- Craioveanu, comentatorul. Cum ai ajuns în această industrie?
- Cu un an înainte să mă retrag, m-a oprit pe stradă un domn cu barbă. Mi-a zis: “Tu nu mă cunoşti. Dacă ţi-aş spune numele, m-ai recunoaşte, dar n-o s-o fac. Dar tu de la anul, o să fii coleg cu mine, bineînţeles dacă o să vrei”.
Mă tot gândeam, băi, cine-o fi, cine-o fi, vocea îmi părea cunoscută. Peste un an am primit un telefon de la el, s-a prezentat, „Sunt Javier Ares, fac o emisiune la radio, în care vorbim despre fotbalul spaniol, nu vrei să ieşim la o bere?” Mi-a propus să mă alătur echipei de la Onda Cero. Mă gândeam că sunt norocos că dintre toţi fotbaliştii m-a ales tocmai pe mine.
Comenteză meciurile granzilor
- Cum a fost trecerea de la jucător de fotbal la om de media?
- A fost ceva normal. Eu am jucat până la 38 de ani şi deja mă gândeam cu un an înainte de retragere că ar rebui să fac pasul ăsta, dar lumea tot trăgea de mine să mai joc un an, să nu mă las…Este adevărat că nu e chiar aşa uşor în TV sau la radio, dar eu fiind tot timpul cu zâmbetul pe buze, cu caterinca, oamenilor de acolo le-a plăcut de mine.
Până acum, sunt foarte mulţumit de ceea ce fac, vorbesc numai de fotbal, nu mă bag în polemici…Bine, eu, de felul meu nu am fost o fire polemică.
- Ce partide comentezi de obicei?
– Echipele mari, Barcelona, Real, Atletico, Sevilla, Valencia. Meciurile dintre ele sau meciuri în care joacă una dintre ele.
Normal emisiunea mea este duminică după masă. La radio am emisiune luni seară, marţi şi miercuri în zi de Champions, joi în zi de Europa League, dar şi sâmbătă şi duminică, cînd se joacă meciurile din campionat. Practic, doar vinerea o am liberă.
- Ai comentat Getafe, Villareal, Real Socedad. Cum te manifeşti, eşti obiectiv sau îţi asumi subiectivitatea?
- I-am comentat de multe ori, îţi dai seama. Încerc să fiu imparţial, dar ştii cum e, mai tragi un pic cu casa 
Transfer cu peripeţii
- În Spania poţi să îţi faci meseria la maniera asta pentru că ai şi instrumentul muncii, fotbalul. Când joacă Barcelona, Real, Sevilla, Villareal, nu mai este loc şi de scandal.
- Să-ţi spun sincer Primera Division a fost întotdeauna campionatul meu favorit, întotdeauna am vrut să joc aici. E un fotbal diferit, un fotbal ofensiv, spectaculos, nu este tacticizarea din Italia.
- Cum ai reacţionat cînd ai primit oferta de la Real Sociedad?
- (Râde) Îţi dai seama, că atunci când a venit Giovanni şi mi-a zis “Băi, Gicane, vezi că avem ofertă de la Sociedad”, m-am bucurat enorm. Bine, a fost cu peripeţii transferul. Trebuia să avem un amical cu Real Madrid, ca să ne vadă echipele din Spania, dar acesta nu s-a mai ţinut, nu s-au înţeles televiziunile cu Realul.
- Craiova – Real?
- Nu, Dinamo-Real.
- Cum aşa?
- Trebuia să joace Dinamo amical cu Real Madrid, era un meci la Caceres, dacă-mi aduc bine aminte. Din echipa lui Dinamo făceam parte şi eu, şi Ovidiu Stângă, exista un interes pentru noi şi trebuiau să ne vadă oamenii din Spania, într-un meci live. Nu ne-ar fi văzut şi pe noi la un meci cu Extremadura, trebuia să fie tocmai Real Madrid…:)
- Te ştiai cu cei de la Dinamo?
- De ştiut, mă ştiam, dar pe teren era altceva. Ştii cum e în fotbal, trebuia să ne adaptăm stilului lor de joc, să ne simţim pe teren.
- Până la urmă cum ai ajuns la Socedad?
- Ei au continuat să mă urmărească. Au venit la câteva meciuri, m-au următit pe video şi în cele din urmă m-au transferat. Un mare merit l-a avut şi Giovanni, adusese mulţi jucători în Spania, care dăduseră randament, deci n-a fost prea greu să-mi găsească şi mie echipă.
- Cum vezi lupta pentru titlu în Spania sezonul ăsta? Sevilla face instrucţie cu Real şi apoi ia bătaie de la Deportivo, Barcelona face un egal surprinzător la Valencia…
- Nimeni nu poate să câştige toate meciurile. Mai ai accidentări, se întâmplă ca într-un sezon să mai ai 2-3 săptămâni, eu zic o lună, în care joci mai prost, nu-ţi ies toate. Şi este şi normal într-un campionat în care joci împotriva Valenciei, a lui Villareal sau Depor. Şi Depor e o echipă complicată, mai ales la ei acasă.
- Favorite?
- Barca şi Real, şi poate, poate să bage capul în lupta pentru titlu şi Sevilla.
- Care a fost reacţia presei sportive dupa înfrângerea lui Real cu Sevilla?
- Normal că au apărut criticile. L-au luat la întrebări pe Pellegrini în ceea ce priveşte alcătuirea echipei, numai că el a spus că nu-şi poate reproşa nimic în urma acestui meci, că a pus în teren primul 11 care i s-a părut cel mai bun şi că singura “vinovată” de acest eşec al lui Real a fost Sevilla, care a jucat extraordinar.
Jimenez a gândit foarte bine tactic, i-a tăiat pe centru şi cum Realul n-are oameni de bandă extraordinari (Ronaldo n-a jucat), aici s-a jucat meciul.
„Ronaldo nu e Dumnezeu la Real”
- Dar după înfrângerea cu Milan ce-a fost? Milanul se cam chinuie prin Italia.
- Atunci a fost durerea.
- Mai ales că italienii 60 de minute n-au prea jucat nimic
- Ambele echipe dădeau impresia că mergeau pe teren, parcă voiau să se termine mai repede partida. Şutul lui Pirlo a schimbat meciul.
- E chiar aşa greu fără Ronaldo? De cînd absentează el, Realul a început să se clatine serios. E drept că şi până acum dădea semne de slăbiciune în apărare, dar au bătut tot.
- La o echipă care joacă totul pe atac, care atacă cu 6-7 jucători şi se apără cu 4-5, se vede orice absenţă.
Realul se apără cu cei 4 de pe fund plus Lass Diarra. Dacă ceilalţi nu ajută pe faza defensivă, e greu. Ronaldo nu este Dumnezeu în echipa Realului. Numai că, rezultatele acestea slabe au venit după meciuri importante din Champions şi după partide ale echipelor naţionale.
- Despre lupta la titlu din România ce spui?
- Imi place că este campionatul strâns. Nu mai sunt doar 2-3 echipe care se bat la titlu. Braşovul şi Urziceniul sunt surprize plăcute pentru mine. E uluitor ce-a făcut Dan Petrescu la Urziceni!
“Sevilla, s-o lase mai moale la Bucureşti ”
- Apropo de Dan Petrescu, ce spui de ultimul rezultat scos de Unirea în Ligă? Ai văzut meciul?
- Meciul nu l-am văzut. Am comentat Barcelona-Rubin Kazan. E bine că mai obţinem şi noi astfel de rezultate, mai băgăm şi noi capul în lumea bună a fotbalului la nivel de echipe de club. A fot un rezultat extraordinar.
- Unde o vezi pe Unirea în sezonul ăsta european? Mai departe în Europa League sau în Champions League?
- Totul o să depindă de Sevilla! Trebuie să-i bată pe Stuttgart, şi, apoi s-o lase mai moale la Bucureşti, să nu bage şi ei piciorul , că doar vor fi calificaţi deja.
- Nu pui şi tu o vorbă bună?
- (Râde) Oricum, nu cred că vor veni cu echipa de bază. Bineînţeles, Unirea trebuie să bată pe Glasgow, acasă. Dacă îi batem, trecem mai departe şi cred că o să-i batem.
- Eşti optimist
- Întotdeauna am fost optimist, dacă nu eram optimist rămâneam dracu la Slatina sau la Craiova:)
- Ai comentat Barcelona. Ce s-a întâmplat acolo?
- Ruşii au dat două goluri senzaţionale. Barcelona a fost surprinsă de încasarea primului gol, le-a rupt schema, ei fiind obişnuiţi să marcheze primii şi apoi să construiască pe marginea golului. I-a cam scos din ghete.
Apoi Rubin s-a pus pe două linii, au încasat greu gol şi când au fost egalaţi a venit contraatacul acela perfect, Dominguez i-a dat-o perfect lui Karadeniz, ăsta a da bine în ea…
- Despre Ibra ce spui. Are deja 8 goluri la Barca.
- 8 goluri, încă vreo 4 pase de gol. Îmi place mult de el. E un atacant special, e tehnic, chiar dacă este înalt, pasează bine, are un şut ca din tun. A dat în meciul cu Rubin o lovitură liberă care a avut 150 de km./h, dacă mingea lovea un taur între coarne, îl omora .
I-a avut colegi de comentariu pe Hierro şi Valdano
- A găsit o echipă în care s-a integrat perfect, la Inter nu prea avea cu cine…
- Pai nu prea avea. Uită-te la Eto’o, prin Spania rupea plasele, acum nu mai este aşa uşor, nu are cine să-i dea pasele în faţa porţii.
- Ai emoţii când comentezi?
- Doar la început am avut. Acum nu mai este cazul. În plus, n-am de ce, eu oricum sunt cu caterinca, mai bag în ele, mai descreţesc frunţile oamenilor.
- Ce foste glorii îţi sunt sau ţi-au fost colegi de comentariu?
- Comentez alături de Kiko Narvaez (ex Atletico), Fernando Hierro, şi Valdano, până în vară, înainte să se întoarcă la Real.
- Eşti pus la mare preţ.
- Mă iubeşte lumea în Spania. Sunt de 14 ani şi jumătate, m-au adoptat, dar e ca pe terenul de fotbal şi la pupitru de comentator, trebuie să dai bine în ea
- Apropo de dat bine în ea, cum e să merchezi pe Camp Nou?
- E (Trage aer în piept)…perfect! Am dat goluri mai frumoase decât cele de pe Nou Camp, dar astea au altă greutate.
- Mai ţii minte execuţiile?
- Dacă le ţin minte…? (Râde) (Aici intră în acţiune comentatorul din el) La primul gol, am primit o pasă din stânga, l-am făcut cu călcîiul pe Guardiola, el încearcă să mă agaţe, rezist şi dau cu dreptul la vinclu.
La al doilea am luat mingea de la mijlocul terenului, m-am dus în diagonală şi am şutat cu exteriorul în vinclu de la vreo 20 de metri. (Pauză, şi un oftat) Fotbalul e plin de surprize, miercuri am ratat două ocazii mari împotriva Ungariei şi duminică am dat tunul pe Camp Nou.
Ar fi dat două goluri împotriva Barcelonei pe două împotriva Ungariei
- Nu cred că ţi-a părut rău.
- Ba mi-a părut, mi-a părut foarte rău, imi doream atât de mult să câştigăm cu Ungaria!
- Mai ales că este şi rivalitatea asta între noi şi ei.
- Rivalitatea sportivă e un lucru normal, anormale sunt incidentele între suporteri, huliganismele.
- Apropo de huliganisme. Ţi se pare normal ce-a făcut Becali, interzicerea abonamentelor la cele două peluze? În Spania cum e?
- Nu vreau să mă bag în conflictul ăsta, dar ca să-ţi răspund la întrebare, în Spania toţi preşedinţii vor să aibe stadioanele pline. Este mândria lor. Au tot felul de oferte de abonamente.
Spre exemplu, dacă are tatăl abonament, copiii beneficiază de reduceri, la fel şi femeile, au reduceri şi la bilete şi la abonamente.
Conducătorii de club spun că echipa nu este a lor, este a publicului, a oraşului. Au existat şi cazuri când au fost supendate abonamentele unora care au aruncat cu sticle în teren sau gesturi de genul ăsta.
- Acolo este altfel. La Barcelona şi Real acei “socios” aleg preşedinţii. Într-o anumită măsură, echipa chiar este a lor.
- Păi, Barcelona, spre exemplu, are 165.000 de “socios”, la un stadion de 98.000 de locuri.
- E cam greu să prinzi loc la un Barca-Real J!
- Asta e şi frumuseţea. Dacă nu se duce abonatul 85.000, se duce abonatul 85.001. Apoi, au prioritate la biletele pentru meciurile din deplasare. Ideea este să te fidelizeze
- Există suporteri care să nu vină la un Barca-Real?
- Mai au şi ei serviciu, sunt prin deplasări. Ce să facă, să-şi dea demisia? J
- Da!
- (Râde) Anul ăsta, o să vezi,se va rupe stadionul din temelii.
- Ronaldo şi Kaka la Real. Cum a fost când au fost achiziţionaţi cei doi?
- La prezentarea lui Kaka au fost 40.000 de oameni, la cea a lui Ronaldo, stadionul a fost aproape plin. Până şi Platini este împotriva achiziţiilor celor de la Real, spune că au spart piaţa, că au dat prea mulţi bani.
Dar Florentino Perez este în primul rând un om de afaceri, un om foarte inteligent. Când l-a luat pe Ronaldo şi-a făcut un calcul: “Dau 95 de milioane pe Ronaldo, dar în 2-3 ani îmi scot banii”. Şi dacă zice el că îşi scoate banii, sigur şi-i va scoate, că ăsta nu aruncă cu banii.
Real avea nevoie de 2-3 jucători de clasă mondială. Perez a întrebat, “- Care sunt cei mai tari din lume? – Kaka, Ronaldo, Messi” Pe Messi nu putea să-l ia, aşa că i-a luat pe ceilalţi doi.
“Antrenoratul? Nu e pentru mine”
- Câte secunde a durat cel mai lung „Goool” pe care l-ai strigat?
- Păi nu eu sunt cel care strigă.
- Nu eşti tu strigătorul?
- Nu. Eu sunt specialistul. Pentru goluri există comentatori profesionişti. Eu analizez meciul, mai spun o glumă.
- Nu te bate gândul să te întorci în fotbalul românesc ca antrenor sau preşedinte de club?
- Nu. Ar fi prea complicat, am o viaţă aici, copiii sunt la şcoală aici, soţia este din Spania…
- Dar puştii de la Getafe n-ar avea nevoie de un antrenor?
- Mie nu-mi place acestă meserie pentru că sunt un tip care pune prea mult la inimă, m-aş consuma prea mult.
Sunt prieten foarte bun cu Contra. Dacă aş fi antrenor la Getafe şi el ar fi ieşit din formă, pe mine nu m-ar lăsa inima să-l ţin pe bancă sau să-l văd că suferă. Mai bine îmi dau eu demisia
E o meserie complicată. În Spania se spune că trebuie să ai foarte mult sânge rece pentru acestă meserie. Sau, alt exemlpu. Dacă aş fi antrenorul fiului meu la vreo grupă de juniori, cum este Michel cu fiul lui. Cum aş putea să-l las pe Alejandro pe bancă?! Mai bine mă duc eu acasă decât să-l las pe fi-mio pe bancă!
- Nu vii în România să comentezi un Barca-Real la Digi? Deja ai colaborarea asta cu ei…
- E cam complicat. Mi-ar plăcea foarte mult, dar aproape sigur voi comenta, dacă nu la TV, sigur la radio, în Spania. În România am comentat la CE 2008 pentru TVR. A fost o experienţă unică, le mulţumesc pentru încrederea acordată!
“Îi sunăm pe fotbalişti şi la 1 noaptea. Şi răspund!”
- Serbia-România 5-0.
- Te lasă fără cuvinte, mai ales că din punctul meu de vedere cele două echipe sunt de valori apropiate. Numai că ei au fost mai ambiţioşi.
- Atât de ambiţioşi că ne-au dat 5!
- A mai făcut mişto lumea şi de mine pe aici. Dar asta e, se întoarce roata.
- Naţionala cu sau fără Mutu?
- Naţionala se face cu jucătorii mari, iar jucătorii mari sunt cei care îţi câştigă meciuri. Mutu este un astfel de jucător. Şi Dobrin a fost criticat la vremea lui, dar naţionala fără el era era imposibil de conceput. La fel şi cu Adi, sau Chivu.
- După ce comentezi un meci, te uiţi pe bloguri, pe site-uri să vezi dacă eşti criticat.
- Reacţiile le primesc în direct, pe mail. Le citim în timpul meciului. Mă mai trage lume de mânecă, “vezi că ai luat-o pe arătură, tragi cu Villareal”, sau ceva în genul ăsta, dar le răspund în direct. Echipa mea de suflet este Real Socedad, şi cum ei sunt în Segunda, sunt acoperit.
- Cum sunt emisiunile sportive în Spania? Pe aici se plânge lumea că luăm prea multe telefoane. Pe acolo preşedinţii de club intră în direct la emisiuni, prin telefon?
- Sunt emisiuni în care mai intră şi prin telefon, ce-i drept, dar mai rar. În schimb vin la emisiuni ca invitaţi, sau înainte de un Real-Barca, spre exemplu, avem cameră la lojă şi se fac interviuri de acolo cu ambii preşedinţi. La fel şi după meci.
- Dar jucătorii?
- Eeee, jucătorii intră şi prin telefon, de ce să nu intre?! Eu am în fiecare luni emisiune la radio, la Onda Cero, de la 12:00 la 1:30 noaptea. Lunea asta l-am sunat la unu fără un sfert noaptea pe Pernia (Atletico Madrid), am vorbit cu el cam o jumătate de oră. Avem 400.000 de ascultători. În general vin la emisiuni, răspund la telefon…
- Chiar şi cei de la Real, Barca
- Vin şi ei, normal.
- Gracias, Grande!
- Con placer!
