Acum 3 ani, Romania a avut parte de o vara extrem de calduroasa.
A fost atat de cald si perioada de seceta a fost atat de lunga, incat imbuteliatorii de apa minerala au inceput sa aiba probleme serioase in a satisface cererea din magazine.
In acel moment, unii s-au intrebat de ce oare companiile care gestioneaza respectivele resurse nu deschid noi linii de imbuteliere, de ce nu exploateaza mai intens izvoarele, de ce nu dau drumul unora noi.
Raspunsul a venit rapid: “O astfel de vara apare o data la 30-50 de ani. Nu are rost sa investim sume uriase pentru un singur sezon de acest gen. Incercam sa facem fata cu resursele pe care le avem”.
In fotbalul nostru, lucrurile stau partial asemanator: Liga 1 nu traieste in fiecare an o iarna precum cea actuala.
Probabil ca si din acest motiv, putine cluburi au avut grija sa investeasca serios in terenurile pe care joaca, iar acum se plang ca Liga cea rea nu vrea sa amane returul.
Diferenta majora fata de povestea cu apa minerala tine insa de intervalul la care cele doua industrii se confrunta cu astfel de probleme.
Unii au probleme de desfacere o data la 30 de ani, altii au necazuri cu terenurile mult mai des.
In plus, fotbalul se confrunta ca problema terenurilor si cand nu e iarna, e suficient doar sa fie un pic de ploaie-n plus si mocirla se intaleaza ca la ea acasa de la centrul terenului pana pe linia de fund.
In aceste conditii, poate ca in cazul cluburilor merita o investitie serioasa care sa asigure terenuri bune chiar si atunci cand natura se hotaraste sa fie un pic altfel decat de obicei.
Asta macar si pentru ca incaseaza bani buni tocmai de pe urma celor pe care-i obliga sa alerge prin noroi si de pe urma celor pe care-i aduc in situatia de-a transmite fotbal jucat pe terenuri desfundate.
