Până să apară Roman Abramovici în fotbal, Inter era echipa dispusă să dea sume exorbitante pe transferuri an de an. Doar că Chelsea le-a mai şi nimerit 
Inter, nu numai că mult timp a dat-o în bară, dar chiar şi atunci când a pus mâna pe superfotbalişti n-a ştiut să-i aprecieze.
După ani de zile în care a cheltuit sume exorbitante pe transferuri şi apuca să vorbească de şansele la titlu maximum 10 etape – între timp veneau “derby-urile” cu Veneţia şi Empoli sau Alavez în Europa, după care, de nervi, băieţii de la “terzo rosso” mai aruncau câte un scuter – Massimo Moratti a început să simtă cum e să fie şef.
Acum cuvintele sale au greutate în Serie A. Sunt cuvintele patronului/preşedintelui echipei care a câştigat ultimele 4 titluri în Italia (unul la “masa verde”) şi este favorită clară la al cincelea, egalând astfel o performanţă a lui Juventus care datează din anii 30.
Până acum trebuia să exerseze şi să pună în aplicare cei 7 ani de acasă în fiecare an – atunci când nu câştigi nimic ar fi culmea să fii şi nesimţit. Massimo Moratti nu şi-a luat mai niciodată rivalii la mişto pentru că nu a fost în poziţia să o facă, Inter-ul n-a câştigat campionatul 16 ani la rând şi a “contribuit” şi el la acest lucru.
După 4 titluri interne la rând, Moratti ar da Liga de pe gard, pe Serie A din mână şi încearcă să pună presiune pe echipă şi antrenor. Bad idea!, Mourinho se supără mai repede decât un copil mic şi a început să-şi aducă aminte cât de iubit era la Chelsea şi că tribunele erau mai aproape de teren
Dar cine are dreptate? Dacă te uiţi la cum a pierdut Inter-ul puncte în acest sezon în Serie A (Sampdoria, Juventus, Atalanta) ai spune că doar ghinionul o mai poate împiedica să ia campionatul. Asta înseamnă că Mourinho şi-a cam făcut treaba.
Dacă te uiţi la evoluţiile din Ligă ghinionul pare să-l fi ferit pe lusitan. Dacă pierdea meciul de acasă cu Dinamo Kiev (la final a fost 2-2, dar italienii n-au ştiu pe unde să mai scoată cămaşa), Inter n-ar mai fi trecut de grupe, şi n-am mai fi vorbit de Mourinho ca antrenor al Inter-ului la început de 2010.
La final de 2009 bilanţul lui Mourinho este unul pozitiv în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut: este la 8 puncte în faţa locului 2 (faţă de 3 puncte anul trecut – Milan are însă un meci în minus, ar putea veni la -5), are un golaveraj mai bun (36-14 faţă de 31-11), are acelaşi număr de puncte ca anul trecut (39) dar, cel mai important, a reuşit să facă uşor trecerea de la un joc dependent de Ibrahimovic la un joc…de echipă.
Acestea nu sunt argumente pentru Moratti, care este din ce în ce mai nerăbdător – ciudat pentru cineva care a aşteptat 10 ani după un titlu de campion al Italiei. Istoria se repetă – n-ar fi pentru prima oară când Inter dă lovitura dar habar n-are. Nerazurri s-a plictisit destul de repede şi de Roberto Carlos, Bergkamp sau Pirlo care s-au dovedit a fi superachiziţii. Urmează Mourinho?
Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
