Inter-Milan, derby-ul dinăuntrul şi din afara terenului

Despre Inter-Milan. Despre cum se trăieşte un acest derby. Pe stadion şi în afara lui.

Aşa cum am promis, am fost pe Meazza duminică seara. Cele mai bune clip-uri şi fotografii de la derby în continuare

Dom, Dom, să cântăm!

Drumul către Meazza începe de la Dom. De acolo poţi să iei cel mai bine pulsul oraşului în zi de derby şi nu numai. Oameni de toate vârstele şi naţiile îşi etalează fularele, fesurile sau tricourile cu echipa favorită.

Un interist ajută un milanist să-şi pună fularul cum trebuie

Raportul este cam de 5/1, doar se joacă la Inter acasă   Sunt suporteri din toată lumea: olandezi, francezi, români, spanioli, suedezi, italieni şi, normal, asiatici. Mulţi aisatici!

În faţa Dom-ului, pe scările uneia dintre intrările de la metrou este simulată o claviatură imensă, la care nici cei mai iscusiţi pianişti n-ar putea cânta fără să-şi rupă picioarele (de mâini n-au nevoie )) Suporterii, dar şi turiştii de tot felul îşi dau măsura talentului

În galeriile Vittorio Emanuele un pâlc de oameni se înghesuie să calce în picioare un taur. O emblemă cu un taur, de fapt.

Se spune că dacă te învârţi de trei ori cu piciorul înfipt în gaura din podea şi-ţi pui o dorinţă, aceasta se va împlini.

Interiştii şi-au dorit mai mult victoria… )

În pat cu duşmanul

Drumul până la stadion se face cu metroul.

Se poate merge şi cu tramvaiul, dar acesta pare a fi un transport în comun destinat exclusiv interiştilor

Se merge în grupuri. Interişti, milanişti, dar şi amestecaţi. Grupurile mixte sunt compuse din prieteni/cunoscuţi care vor să vadă meciul împreună.  Nu e ca la Steaua-Dinamo

A 9-a staţie este cea la care coboară mai toată lumea. Dar în metrou suporterii Inter-ului încep să se încălzească pentru meci, îi strigă numele lui Jose Mourinho. Cei ai lui Milan încearcă să-i acopere.

Ieşim de la metrou. Aglomeraţie. Se trece pe roşu la greu, chiar dacă la 2 metri de semafor stă un poliţist. Maşinile se opresc, intersecţia se blochează, şoferii încep să claxoneze. Poliţistul ridică braţele: “Ce să le fac?!” “E verde! E verde!”, se aude unul dintre suporteri ţipând la şoferi. Aşa e, dar se traversează pe roşu de vreo 20 de secunde

Ajungem la stadion. Cu 2 ore şi jumătate înainte de începerea meciului. Lumea bea, mănâncă, vorbeşte despre ce va fi. Aglomeraţia de la metrou a dispărut. Meazza are peste 20 de intrări şi alte 30-40 de gherete cu mâncare sau produse cu emblemele celor două echipe în preajma lui, unde suporterii stau înainte de meci.

Trecem de oamenii care verifică biletele/abonamentele. Urcăm către terzo anello rosso. Durează câteva minute până ajungem sus.

Împreună şi totuşi despărţiţi

Doar în cele două peluze, la inelul al doilea, sunt spectatori. Cea a Inter-ului se va umple cu o oră şi jumătate înainte de începerea partidei. Cea a Milan-ului cam cu 45 de minute înainte de fluierul de start. Nici una dintre cele două peluze de la inelul al treilea nu se va umple cu toate că înaintea meciului, la porţile stadionului bişniţarii cumpărau bilete.

Tribunele sunt aproape goale. Este 18:45. La 18:49 se rosteşte primul “Inter, Inter vaffanculo”. Galeria Inter-ului fluieră. Vor fi multe înjurături pe parcusul meciului.

Echipele intră pe teren la încălzire. Milan prima – se lasă cu înjurături. Inter peste cîteva minute -  aplauze. Mai sunt 40 de minute până începe meciul. Încep să se umple si tribunele. Suporterii lui Inter şi cei ai lui Milan stau împreună în tribună. Raportul s- a mai mărit. Cam 10/1.

Ronaldinho îi sfidează pe suporterii interişti

Odată tribunele populate, suporterii lui Inter îşi aduc aminte că au fost înjuraţi la greu în ultima oră. Galeria dă tonul iar tribunele o urmează. Cu 10 minute înainte de fluierul de început al meciului echipele intră la cabine.

Crainicul stadionului face apel la galeria Inter-ului “să nu aibă comportamente care ar putea să-i deranjeze pe ceilalţi spectatori”. “Să le zică asta bastarzilor de la Milan, că ei au înjurat. Zici că jucăm în deplasare”, zice o doamnă respectabilă, la vreo 40 de ani, care este la meci cu fiul şi soţul. Apoi începe să râdă.

Se rostesc cuvinte grele, dar parcă lumea nu este chiar aşa înrăită. Repet, în trebune suporterii lui Inter şi cei ai lui milan stau amestecaţi. La peluze se stă separat.

Ronaldinho rămâne singur-singurel pe teren. Trage la poarta Milanu-lui de la jumătatea terenului. Dă 4 goluri din 5 şuturi dar pare că ar fi vrut să atingă bara transversală.

Apoi se duce către tunel, cu mingea la picior. Şi-o împinge către terenul în care şi-a făcut Inter încălzirea şi…trage la poartă. “##¤%¤%#! (&/(&” – Cor de fluierături şi înjurături. Brazilianul grăbeşte pasul către tunel.

Mai sunt 7 minute până la începerea meciului. Se prezintă echipele. Cu greu se aude vocea announcer-ului rostind primul 11 al Milan-ului. Numele jucătorilor lui Inter sunt strigate de tot stadionul. Milito este prezentat ultimul – i-a luat locul lui Ibra ca importanţă

Apoi se aude imnul lui Inter şi galeriile dau drumul la coregrafii.

Începe meciul. După ratările lui Sneijder stadionul explodează! Milito dă primul gol al meciului. Dar reacţia de la gol nu se compară cu cea de la eliminarea lui Sneijder din minutul 26. “Siete come la Juve, voi siete come la Juve/Come la Juve, voi siete come la Juve”, scandează tot stadionul. Aluzia e evidentă. Galeria Milan-ului n-are reacţie, şi ea parcă mirată de decizia arbitrului.

La pauză arbitrul este luat în primire de suporterii nerazzuri dar şi de Mourinho.

Inter-ul revine greu de la cabine. La vreo 7-8 minute după Milan. “Mai bine nu mai intrăm în teren în semn de protest. Chiar dacă pierdem meciul cu 3-0, tot luăm campionatul”, se aude din tribune.

În teren intră doar 5 jucători ai lui Inter. Doamna din spate este în formă: “A intrat Julio Cesar, Maicon, Samuel…Cine mai e pe acolo? Nu contează, avem apărarea, îi batem şi în 5 ”

Inspiraţia lui Mourinho

Până la urmă intră toţi jucătorii lui Inter pe teren. Milan are câteva ocazii, dar Julio Cesar scoate senzaţional. Mourinho vrea să-l schimbe pe Pandev, dar Maicon obţine o lovitură liberă.

Portughezul îi face semn arbitrului să amâne schimbarea pentru că-l vede pe macedonean că vrea să dea lovitura. Goran avea să spună după meci că nici n-a ştiut că Mourinho vrea să-l schimbe. Şut, gol, schimbare, aplauze. Şi la gol şi la momentul ieşirii de pe teren.

Milan-ul nu mai joacă nimic. Arbitrul are o înclinaţie către autoflgel – dă penalty pentru Milan în al doilea minut de prelungiri şi mai inventează un “galben” care-l trimite pe Lucio în tribună. “Normal că Ronaldihno marchează, Milan-ul primeşte penalty etapă de etapă”, a spus Mourinho cu o zi înainte, la conferinţa de presă.

De data asta n-a mai făcut-o…

…şi fanii lui Inter îi trimit pe cei ai lui Milan acasă

Meciul se termină şi lumea se îndreaptă către casă. La ieşirea din stadion nu se crează aglomeraţie.

După meci, suporterii mai stau la un sandwich şi o bere sau apă plată. Cei ai lui Inter pentru că cei ai lui Milan au treabă pe acasă. Aceştia nu sunt iertaţi de nerazzuri: “Vai de voi! Hai, că aţi luat şi titlul ăsta” Rossonerii le arată obrazul, dar lasă capul în jos. Totul se opreşte aici. Fără înjurături, fără bătăi.

Lumea se îndrepată către metrou. La un moment dat câţiva suporteri devin agitaţi, se pun în faţa unei maşini. L-au recunoscut pe Balotelli, care stă la semafor. Toată lumea vrea să-l fotografieze, să-l încurajeze. Împreună cu Santon este printre cei mai iubiţi jucători ai lui Inter.

La metrou, unul dintre fanii Milan-ului are o ultimă zvâcnire. Vizibil afectat de rezultat şi de băuturile comsumate, arborează un fular al rossoneri-lor. Nu-l bagă nimeni în seamă. Umilinţa Milan-ului este mult mai mare decât o arată scorul.

Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.

Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!