A fost căpitanul lui UTA în 1970, când “Bătrâna Doamnă” elimina Feyenoord-ul din cupele europene! L-a transferat pe Hagi la Real pe 5 milioane de dolari! Şi i-a dat Ajax-ului un jucător bun de pus în ramă, care abia scosese capul în fotbalul românesc, Cristi Chivu.
Mircea Petescu nu apare la televizor şi nu este sunat zi de zi la Plus sau la Special. Şi nici nu este invitat la Fanatik Show. Deşi ar avea câteva lucruri interesante de spus.
Trăieşte în şi pentru fotbal. Locuieşte în Belgia, dar fotbalul olandez este cel care-l pasionează. Şi cel românesc, desigur .
Trece graniţa în fiecare săptămână pentru a vedea meciuri din Eredivisie şi pentru a descoperi talente pentru cluburile din Olanda. Şi vorbeşte despre el. “Nu mă lăsa să o iau pe arătură că stai aici şase zile”. N-a durat şase zile, a durat doar şase ore.
Notă: acest interviu a fost făcut acum un an şi jumătate, l-am găsit rătăcit prin calculator. Nu si-a gasit locul si momentul publicarii în paginile Gazetei. Din fericire, pe 3Surse spaţiul nu este o problemă 
- Ce ati simtit cand ati picat cu Feyenoord in Cupa Campionilor?
- A fost un sentiment contradictoriu. Un amestec de frica si mandrie. Eram mandri ca am picat cu Feyenoord, campioana Europei si a lumii la acel moment, dar ne era frica să nu ne facem de ras.
- Si totusi…
- Eram constienti ca la acest joc ochii Europei fotbalistice erau atinti asupra noastra. Si de aici a aparut speranta ca am putea sa facem ceva frumos.
“Niste mamaligari carora le vom umple sacul”
- Colegii de echipa?
- (Rade). Cativa dintre ei se bucurau ca am picat cu o echipa din Vest pentru ca puteau sa facă nişte cumparaturi din afară J. Altii, cum ar fi Leretter sau Broşovszky chiar credeau ca putem sa-i batem pe olandezi.
- Fata in fata cu marele Feyenoord…
- Imi amintesc ca antrenorul lor, Ernst Happell, a venit sa ne vada la ultimul meci din campionat, la Iasi. Eram campioni deja si nu am tras prea tare. Dupa meci am vorbit cu un jurnalist suedez care facuse un interviu cu Happell: ne catalogase ca fiind “niste mamaligari carora o sa le umplem sacul”.
- Cum ati reactionat?
- N-am dat declaratii spectaculoase, am vrut sa-i adormim. Voiam să-i eliminăm. Inainte sa intram in teren Brosovszky striga ca nebunul prin vestiar: “Ii facem praf!”. Era nebunie, automotivare, mijloc de a se detensiona, oricum o mare calitate.
“Ne-au dat si-n caciula!”
- Ati jucat in fata a 60.000 de oameni. Emotii?
- Deloc. Mai jucasem pe la “nationala”, dar si in campionat cu tribunele pline. Aveam atunci 30 de ani, ajunsesem la o maturitate fotbalistica.
- Cum a fost meciul?
- Ne-au rupt picioarele! Ne-au dat si-n caciula! Puterea noastra a stat in axul central. Acolo s-a castigat jocul. De fiecare data cand aveam mingea incercam s-o plimbam cat mai mult, sa nu le-o dam. Cum intrau in posesia ei, cum incepea morisca.
- Ati dat gol in minutul 14.
- Nu un gol, un drog! Golul ala ne-a dat o incredere extraordinara. Si pe masura ce timpul trecea eram tot mai siguri pe noi. Nimeni nu si-a permis artificii la acest meci. Am tras de noi pana in ultimul minut, chiar daca ne-au egalat. S-a terminat 1-1.
Eram in al noualea cer! Facusem 1-1 cu Fayenoord, dar nu realizam ce inseamna asta. Imediat dupa meci l-am luat pe Leretter de-o parte: “Bai, ce facem cu 1-1 asta? Cum jucam la retur?”. A fost singurul lucru la care m-am gandit imediat dupa meci.
- Facuserati egal cu cea mai tare echipa din lume din acel moment la ea acasa! Primul lucru care v-a venit in minte a fost sa faceti o minisedinta dupa meci?
- Ii auzeam pe unii in jurul meu ca ii omoram la Arad, ca ii urcam pe garduri. Conducerea tehnica era intr-o stare de euforie, la fel si cea administrativa.
- Şi…?
- Inaintea meciului, noi, jucatorii, am purtat o discutie cu antrenorul.I-am spus ca trebuie sa jucam la fel ca la Rotterdam, inchis, sa nu le dam spatii. S-a terminat 0-0 si am mers mai departe. Din pacate aceasta concentrare n-a tinut si in faza urmatoare cand Steaua Rosie ne-a tras o mama de bataie chiar la Arad!
Revista “Fotbal” a acordat următoarele note jucătorilor antrenaţi de Nicolae Dumitrescu III şi Ioan Reinhardt: Gornea 10, Biro 8, Poszonyi 10, Leretter 10, Brosovszky 9, Petescu 9, Domide 8, Kalinin 6 (Sima 7), Axente 8, Otto Dembrovschi 7, Florian Dumitrescu 9.
Presiuni din partea celor de la Steaua şi Dinamo
- Inaintea lui Feyenoord a fost CE U-19, din 62 unde…
- …am luat singurul trofeu la nivel de echipa nationala din istoria Romaniei! Ne falsificasera pasapoartele. Echipa sarise limita de varsta, dar asa se practica prin tot Estul Europei. Apoi ne-am intors in tara, unde, drept “cadou” pentru performanta realizata am primit dreptul de a juca in prima Liga. S-a infiintat a 15-a echipa, Viitorul Bucuresti, care era alcatuita numai din componentii acelei “nationale”.
- Cum a fost in prima Liga?
- Am batut pe Dinamo si Rapid, am facut egal cu UTA. Am fost singura echipa care a reusit s-o bata pe Dinamo in turul campionatului. Apoi a venit pauza de iarna. Am fost in pregatire prin Etiopia si Egipt.
Cand ne-am intors, ne-am trezit cu niste plicuri in care erau trecute numele echipelor la care urma sa fim repartizati. In al meu scria Steaua. Au existat presiuni din partea Stelei si a lui Dinamo sa se desfiinteze Viitorul si cei mai promitatori jucatori sa mearga catre cei doi granzi.
Giovanni Becali: „Sunt bun numai sa va dau bani. Voi ma faceti pe la spate!”
- Apropo de tinere sperante. Si dumneavoastra v-ati ocupat de transferarea catorva jucatori talentati romani catre cluburile mari din afara: Chivu si Hagi au fost doar cateva dintre loviturile pe care le-ati dat.
- Pe Chivu l-am vazut la un meci amical al „nationalei” condusa de Piturca, prin 1999. Se juca pe Cotroceni. Eram in tribuna cu Mircea Radulescu, care m-a intrebat ce mi-a sarit in ochii. Am spus: „Pustiul de pe stanga”- nici nu stiam cum il cheama. Pe Mircea l-a pufnit rasul: „Ce vezi, ma, la ala? Nu vezi ce slab e?!” Si acum imi mai spune: „Nu stiu cum ai reusit sa-l remarci…”
- Cum a ajuns Chivu la Ajax?
- La acea vreme, ca si acum, aveam o relatie foarte buna cu Danny Blind, care antrena Ajax-ul si pe care l-am antrenat la Sparta Rotterdam. Stiam ca au nevoie de un fundas stanga si l-am propus pe Chivu. Cristi a fost vazut la inceput ca lateral stanga, apoi a fost trecut in centru.
- Chiar credeati ca va face fata la un club cum este Ajax?
- Da. Am fost convins de asta. Chivu este un lider. Era si atunci chiar daca avea doar 19 ani. Tin minte ca in primele meciuri la Ajax a luat 4 cartonase rosii. Daca se intampla asta in Romania il dadeau de 500 de ori afara. I-a fost greu pana s-a integrat, dar apoi a aratat ce jucator mare este.
- Dar cum ati reusit sa-l duceti dumneavoastra in Olanda, nu avea contract cu Giovanni Becali?
- Ba daa…(zambeste). Offff! A fost greu. Venisera oamenii de la Ajax sa semneze contractul, in Romania. Cristi a venit insotit de Becali, care a aflase tarziu de propunerea lui Ajax. Giovanni era hotarat sa blocheze tranzactia pentru ca se negociase peste capul lui si nu-i iesea socoteala, nu lua comision.
Era vascularizat!S-a luat de Ilinca, reprezentantul celor de la Craiova: „Sunt bun numai sa va dau bani, si cand colo, voi ma faceti pe la spate!”
Chivu: „Bre, dau eu bani sa joc la Ajax!”
- Care au fost cifrele tranzactiei?
- Intelegerea initiala era de 1.000.000 euro pe sezon, salariu pentru Chivu, dar Becali cerea 2,5 milioane de euro! Negocierile au durat vreo 4 ore. Se parea ca afacerea o sa cada. Contabilul olandez isi facuse bagajele, noi, eu si Blind, ne ridicaseram de la masa, cand…a intervenit Chivu: „Bre, nea Giovanni, pe mine nu ma intereseaza banii. Eu la Ajax ma duc si daca trebuie sa dau bani de la mine”.
Cred ca asa a dorit sa implineasca si dorinta tatalui sau, care voia sa-l vada la o echipa mare din Europa. Pacat ca n-a mai apucat transferul la Ajax… La sase luni dupa aceea, olandezii i-au marit contractul de la 1 milion, la 1,5 milioane de euro.
- Dupa Chivu au urmat Lobont si Ogararu. Care este imaginea lor in Olanda?
- Pe Ogararu l-a vazut Dany Blind. A venit la un singur meci, in Ghencea, nu-mi mai aduc aminte care. A plecat in Olanda si la o zi dupa m-a sunat: „Il iau”.
- Apropo de Ogararu, la un moment dat impresia generala era ca Piturca nu vrea sa-l ia la „nationala” din ambitie, preferandu-i in locul sau pe Contra sau chiar Badoi, desi acestia nu erau in forma.
- Ogararu este un jucator cu foarte multe calitati, dar nu este foarte disciplinat tactic. Romania nu este o forta mondiala in fotbal si trebuie sa joace in functie de adversar, ceea ce a si facut Piturca cât a sta la „naţională”.
- Lobont?
- Bogdan este un portar extraordinar pe reflexe, dar are problme pe iesirile la centrari. A lasat o impresie foarte buna in Olanda.
„Hagi nu a facut fata concurentei”
- Hagi la Real Madrid. A ramas fost mult timp cel mai scump transfer din Liga I.
- N-a fost numai Hagi atunci. Au fost si Sabau sau Raducioiu. Am semnat cu ei inainte de Italia 90. Pe Hagi l-am dus la Real, pentru ca am simtit ca se pliaza foarte bine pe jocul spectaculos al madrilenilor. 5 milioane de dolari in 90 erau ceva!
- Perioada petrecuta la Real n-a fost cea mai fericita din viata sa.
- Au fost mai multe motive pentru care Gica n-a rupt gura targului la Real. In primul rand, in acea perioda avea niste probleme familiale si nu s-a putut dedica 100% fotbalului. In plus, la Real nu a mai fost tratat ca la Steaua. Acolo erau foarte multi jucatori de superclasa. Hagi a fost dezamagit ca nu era titular meci de meci. Nu a facut fata mediului concurential.
Lucescu i-a promis lui Hagi c-o sa-l faca “rege”
- Cum a ajuns la Brescia?
- Eu am vazut ca nu se adaptase foarte bine acolo. In doi ani, cred ca am facut de vreo 25 de ori drumul Olanda-Madrid. Incercam sa-i fiu alaturi. El era nemultumit de felul cum era tratat la Madrid. Pe fondul asta, a venit Giovanni Becali cu o hartie de la Mircea Lucescu. Acesta ii garanta un loc de titular la Brescia, i-a promis c-o sa-l faca…rege.
- Nu ati incercat sa-l convingeti sa ramana?
- Nu. A venit la mine, in Olanda, si mi-a spus: „ Nea Mircea vreau neaparat sa plec, nu incercati sa ma convingi sa ma razgandesc”. Ne-am despărţit prieteni.
Despre autor:
Adrian Popa este jurnalist la gspTV. Anterior, a lucrat pentru Gazeta Sporturilor, unde a scris texte de media, a coordonat sectia de specialitate a publicatiei si a produs Recursul etapei.
