In martie anul trecut, Radu Paraschivescu anunta in Gazeta Sporturilor si pe blogul sau asociat ziarului ca renunta sa mai scrie despre sport.
Anuntul lui Radu Paraschivescu a fost insotit de o precizare a Gazetei conform careia aceasta despartire este una temporara, dar si de o replica scrisa apasat a unuia dintre cei mai importanti oameni de opinie ai ziarului, Cristian Geambasu.
Intre timp, Radu Paraschivescu a facut un prim pas spre intoarcere si vinerea trecuta a discutat inclusiv despre Liga 1 la un “Special” moderat de Vali Moraru .
Si tot intre timp, noi am vorbit cu Radu si Radu a vorbit cu noi despre posibila sa intoarcere, despre neschimbarea fotbalului si a presei sportive, despre replica primita de la Cristi Geambasu.
“Lui Cristi i-am raspuns in fata, nu pe forumuri”
Ce s-a schimbat in fotbalul romanesc de ati revenit?
Nu s-a schimbat nimic. Aparitia mea a fost o urmare a insistentei lui Vali Moraru de-a ma duce la ei. Am zis “hai sa o fac!” si m-am dus. Exact asa cum am facut-o si atunci cand m-a invitat Radu Naum si am discutat despre alte lucruri decat Liga 1.
Oricum, eu nu consider aceasta o revenire.
In momentul renuntarii, Gazeta a prezentat decizia dumneavoastra ca fiind una temporara. Totusi, prietenul si colegul Cristi Geambasu s-a aratat dezamagit de motivele invocate in sprijinul acestei hotarari.
Da, Tolo a anuntat-o ca pe o forma de distantare, ca pe o forma de doliu dupa sport. Problemelor observate de Cristi Geambasu le-am raspuns personal, nu pe forumul ziarului.
El spunea ca eu ma retrag in zona mea aerata, printre carti, la Humanitas, pentru ca am unde sa ma retrag. E adevarat.
Ei pe de alta parte nu au incotro. Alternativa lor este intorsul in productie sau pe un post de inginer intr-un loc obscur.
Unde gresea Cristi si i-am atras atentia era acolo unde spunea ca mie imi pute sportul, dar nu-mi pute televiziunea, despre care scriu in continuare. Si ca nu vedea de ce ma simt lezat de prezenta lui George Copos si nu ma simt lezat de prezenta Oanei Zavoranu.
I-am spus ca in cronicile mele TV nu am scris doar despre Oana Zavoranu.
Acolo am scris chiar si despre Cristi Geambasu cand a fost nedreptatit de cei de la Cronica Carcotasilor si i-am luat apararea, acolo am scris de Nigel Kennedy, de Catalin Stefanescu, de Patapievici, despre filme si asa mai departe.
“Presa sportiva mi-a dat o parte din contur, nu m-a facut celebru”
Si intr-un ziar de sport aveati posibilitatea sa va alegeti subiectele despre care sa scrieti.
Acele tablete imi ofera o paleta oarecum diferita fata de cea oferita de sport. E parca mai mult bine in peisajul televiziv decat e in fotbalul nostru.
Am incercat sa nu scriu despre fotbal, dar m-am lovit de o problema evidenta. Ziarul de sport are o conditionare pe care o cunoasteti foarte bine – numarul de citiri, traficul de pe blog etc.
In plus, eu daca scriam despre antrenorul “nationalei” de handbal a Croatiei, asa cum am si facut-o, riscam sa am 30 de citiri si doua comentarii. Daca insa scriam despre faptul ca cineva din fotbal l-a facut cretin sau debil mintal pe un altul din aceeasi zona, aveam 4800 de citiri si 250 de comentarii.
S-a vorbit atunci despre faptul ca presa sportiva v-a oferit totusi o promovare pe care acte de cultura precum scrierea unei carti nu vi le-ar fi oferit.
E o discutie aici legat de imaginea firava pe care mi-ar fi facut-o cartile. Eu am scris “Ghidul nesimtitului” si l-am vandut in 50.000 de exemplare fara sa fiu promovat de presa sportiv. E adevarat insa ca eu mi-am facut un contur si cu ajutorul presei sportive.
Apropo de presa sportiva, ce s-a schimbat in domeniu in ultimul an si cateva luni?
Nu s-a schimbat nimic. Sau se schimba doar conjunctural. Presa sportiva a amenintat sa se schimbe cu ocazia Olimpiadei. Era si fortata sa o faca, dar Olimpiada a trecut.
In rest, presa sportiva este duioasa cand moare cineva sau prinde curaj daca ne face cineva o surpriza, cum au reusit Alexandra Dulgheru si Sorana Carstea, care au primit onoarea primei pagini.
Fara oferte de la sport.ro, ProSport sau Gazeta
Aveti in acest moment discutii pentru semnarea de colaborari cu sport.ro, ProSport sau pentru o revenire la Gazeta?
Nu, in acest moment nimic de genul acesta. Nu exclud viitoare aparitii, cum nu exclud nici posibilitatea de-a scrie din nou, dar astazi nu am nimic de genul acesta.
Ma gandesc ca oamenii de la Gazeta au incercat sa va faca sa va razganditi in perioada aceasta.
Stiti de asa ceva? 
Nu, sigur, am fost intrebat la o discutie amicala daca m-ar tenta, insa nu mi s-a facut curte. Am spus atunci ca e de discutat candva, in viitor. Nu azi, nu luna asta, in viitor. Asa stau lucrurile azi, 8 iunie.
{ 2 comments… read them below or add one }
In primul rand, da-mi voie sa spun ca nu aveam nici cea mai vaga idee despre decizia lui Radu Praschivescu. Ii mai citeam articolele, atunci cand cumparam ziarul si unele mi s-au parut bune (nu ca as fi eu in masura sa-i apreciez valoarea). Si, din pacate, cu ocazia asta am citit si ce scria C. Geambasu la vremea respectiva. Ceea ce a facut el, prin articolul scris la vremea respectiva, este cam penibil, pentru un jurnalist care se vrea a fi de top.
Si, ramanan la ceea ce zicea Geambasu la vremea respectiva, sunt curios cum de s-a hotarat, totusi, sa apara in spot-ul cu “Noua ne pasa de sport. Poate prea [putin]” (adaptare personala), prin care, de fapt, se revine oarecum la ideile lui Radu Paraschivescu.
In orice caz, dupa ce am citit si articolul d-lui Paraschivescu, mi-am dat seama (daca mai era nevoie) cam care este diferenta dintre un “scriitor la ziar”, ca sa zic asa, si un ziarist.
Geambaşu e cel mai tare oricum, sunt sigur că are impresia despre el însuşi că poate să zboare, să învie oameni din mortzi şi să intre pe prima pagină a cărţii de istorie. (Dacă ăştia se bucură atât când iau front-page-ul Gazetei, vă daţi seama cum e cu istoria…chestie groasă
)
Radu Paraschivescu, în schimb, e omul care spune în cel mai frumos mod posibil chestii banale. Iar “banale” ăsta nu e folosit la modul în care l-am băgat pe “Geambilă” în cartea de istorie. E nevoie ca lucrurile banale să fie zise în aşa fel încât să apară cât mai clar în creierele mulţimii. În fotbalul pe care l-a părăsit nu se prea întâmplă să-i semene careva. E pertinent şi niciodată penibil, e genul de ziarist (cum spunea Vladi mai sus) de la care accepţi să primeşti cartonaşe galbene.