România contează la Mondial » Perfect eleven :)

Am văzut azi o reclamă pe care o găsesc extrem de inspirată. Tipul mustăcios de la grupul Vouă apare într-un spot de promovare al unei mărci de bere  populare (nu reţin brandul, îl menţionez de îndată ce revăd chestia) şi trezeşte ratatul din fiecare român. “Un suporter adevărat merge pretutindeni cu echipa lui. De aia, vara asta, eu o să stau în faţa televizorului, la fel ca băieţii din naţională“, sună promo-ul (redat aproximativ), care te invită ulterior să fugi la supermarket după baxuri.

Ţin minte că VOUĂ nu mă făceau să râd nici când găseam exploziv speech-ul lui Garcea de pe PRO TV. Deci, merg pe ideea că gluma nu e vreun copyright de-al lor. Menţiunea e inutilă, dar mă gândeam că n-are rost să atribum merite false. … Sau poate că neapărând atât timp la TV au avut timp să scoată cev…. Gata!

Oamenilor de pe net le plac topurile. O confirmă statisticile. Sunt nebuni să-şi dea cu părerea despre ierarhii pe care alţii şi le asumă. Înjurături, ironii proaste, nu contează. Fazele unde se propun verdicte atrag invariabil.

Revin la fotbal. Începe meciul. Se joacă Spania – Elveţia. E prin minutul 20, lucrurile decurg lent, fără vreo inflexiune importantă. “Mingea ajunge la Grichting, fostul coleg al lui Daniel Niculae de la Auxerre..”. Stai, că tocmai ai spus ceva interesant! Clişeul cu fostul, actualul, posibilul coleg e de bază în comentariile oricui. Dacă poţi, leag-o cât mai mult de ăia din faţa televizorului, până la urmă tre’ să se simtă şi ei bine că cineva îi menţionează.

Unde-i legătura? La mine. Ia să facem un prim 11 al CEVA colegilor de români care n-o scaldă prin mări exotice, ci se luptă cu jabulani şi vuvuzela pentru ai lor. Şi le dau fanilor motive să bea de bucurie sau tristeţe, nu din indiferenţă.

Selecţia aparţine 100% managerului, aşa că puteţi alătura formule mai chibzuite (mereu mi-a plăcut cuvântul).

Începem cu Julio Cesar. Clar, colegul lui Chivu la Inter. Are mănuşile lipicioase, e brazilian, îmi convine. Mergem pe dreapta unde-l luăm pe Maicon, tot din acelaşi vestiar cu “silenzio stampa”. Fabio Cannavaro trece în centru, doar e frate cu Mutu de când erau la Juve. Apoi, vine Juan. Există posibilitatea ca sud-americanul să-l ştie pe Lobonţ. De unde? Şi Bogdan e la AS Roma, DoooH. Pentru celălalt flanc apelez la Zambrotta, tot cunoscut de-al lui Adrian.

Urcăm. Avem 3 la mijloc, doar am şcoala olandeză, la fel ca nea’ Ando. Închidem cu Montolivo, viitor fost căpitan al Fenomenului viola, iar pe restul îi păstrez latino-style. Merg pentru Pastore, care-l zăpăceşte pe Goian la antrenamentele lui Palermo, şi insist, la fel ca Maradona, cu Veron. Mie-mi place zecele şi observ că-mi vine uşor să aleg dintre ăştia care au cu ce să şi-l asume.

Greu în ofensivă. Intru din flancul drept cu Park Chu-Young. Sud-coreeanul stă să afle ce-nseamnă să fii rezervă. AS Monaco tocmai s-a asigurat că nu i-l suflă nimeni pe Daniel Niculae. Acum, e rîndul l
ui Ribery, care apare şi pentru că Allah i l-a trimis în lot lui Hagi la Galata, dar şi fiindcă îl vreau căpitan. Merg tot pe raţiunea lui Gică şi caut “numărul 9″. Pe cine să iau? Hmm… Ştiu, cheamă-l de la încălzire pe Podolski. Nici Klinsmann, nici Soldo nu l-au obişnuit să treacă împins. Cu pasele pe care i le va da Ioniţă de-acum încolo, n-am nici o emoţie. Ăsta-i postu’, bă băiatule!

Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.

Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!