Am vazut in ultimele zile ca exista o iritare vizavi de ceea ce se numeste “presa buna a lui Razvan Lucescu”.
Adrian Porumboiu vorbeste intr-un dialog cu redactorul sef al Gazetei, Catalin Tolontan, chiar despre un fel de slugarnicie a ziaristilor.
Din punctul meu de vedere, Lucescu si-a castigat onest relatia buna pe care o are cu presa. Efortul a venit din partea sa pentru ca a investit intr-o comunicare deschisa cu publicul si pentru ca a investit cu rabdare in formarea sa ca antrenor.
De ani buni, Lucescu vorbeste de lucruri care se regasesc foarte rar in discursul altor oameni din fotbalul nostru. Vorbeste de bun simt, de fair-play, de atitudine si, mai ales, despre fotbal.
Chestiunea aceasta i-a adus respect, nu simpatizanti.
Si pana la urma, asta enerveaza de fapt. Cei obisnuiti sa fie ironizati si atacati prin ziare se mira ca lui Lucescu i se da un credit aparent nemeritat.
Realitatea este ca lui Lucescu nu i se da credit pentru cele 3 rezultate bune obtinute la “nationala”, ci pentru ceea ce a insemnat el in ultimii ani din perspectiva comportamentului public.
Si el, si cei care il contesta, sunt analizati din aceleasi perspective. Din pacate pentru cei din a doua categorie, faptele si atitudinile lor nu-i ajuta absolut deloc.
Daca-ti place blogul 3Surse, da-ne “like” pe Facebook.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
