De când Real Madrid a ratat calificarea în optimile UCL, ziarele și blog-urile de profil sunt pline de clișee de genul „banii n-aduc fericirea”, „banii nu aduc performanța”, „sport vs. Marketing” și altele.
Da, acest articol poate fi considerat și un răspuns la 2 articole scrise de Marius Geanta și Daniel Marton pe 3surse („Politica anticiclică și profitabilă a Realului”, respectiv „Marketing versus Sport”).
După cum îi spuneam și lui Marius în iulie, anul trecut, tactica președintelui lui Real Madrid este una cât se poate de riscantă – fie vedetele aduse la echipă își confirmă valoarea individuală și în cadrul echipei, ajutând la câștigarea de trofee, fie nu vor reuși acest acest lucru, ceea ce va duce la ratarea unor trofee importante (Cupa Campionilor este unul din ele) și, implicit, la dezamăgirea sau chiar pierderea fanilor.
Ei bine, în momentul de față Real Madrid se vede în cea de-a doua situație: după o serie de investiții masive în achiziția de jucători, ROI (return on investment, un termen economic care se calculează ca profit din investitii/costuri de investiții) este unul negativ.
Chiar dacă au recuperat o parte din investiții prin imaginea pe care jucătorii au adus-o și o aduc clubului sau prin vânzarea de materiale promoționale (tricouri cu numele jucătorilor, calendare etc.), am mari dubii că acestea au reușit să acopere măcar jumătate din cheltuieli.
Bun… aș vrea să analizăm comparativ strategia celei mai mari rivale a Realului, după care voi trage câteva concluzii.
V-ați aștepta să spun că Barcelona nu a investit deloc în marketing… total greșit! Simplul fapt că nu joacă cu vreun mare sponsor pe tricouri (ba dimpotrivă, ei sunt cei care „plătesc” – a se citi „donează bani”- ca să joace cu numele UNICEF pe tricouri) nu înseamnă că nu ar fi marketing în spate.
Gândiți-vă numai cât capital de imagine le aduce faptul că au o strategie de CSR (Corporate Social Responsibilty, pentru cine nu știe)puternică – cred că sunt singurul club de fotbal din lume care au o astfel de strategie, bine definită.
Apoi, chiar dacă nu au așa multe vedete în echipă, Messi și Henry sunt 2 personaje care apar în multe din reclamele marilor companii, în ultimii 2-3 ani. Apoi, ei au ales o strategie pe termen lung, de construire a imaginii în timp, prin performanțele lor sportive.
Și iată că a dat roade: într-un singur sezon, au reușit să câștige absolut toate trofeele posibile (6 la număr). Gândiți-vă ce lovitură de imagine- clubul care reușește să câștige toate competițiile în care a fost angrenat pe parcursul unui sezon, cu antrenorul care se afla la primul său mandat la echipă.
Să fim serioși… îmi aduc aminte că până și pe Yahoo au apărut știri despre FC Barcelona (și, credeți-mă, americanii sunt total pe dinafară cu fotbalul), deci imaginea clubului s-a cam răspândit pe toate continentele.
În fine, aici nu este vorba de Marketing vs. Sport / marketing vs. Investiții etc. Este vorba de strategii de management.
Florentino Perez a ales să mizeze pe un marketing agresiv, prin investiții masive într-un interval de timp foarte scurt, pentru a atrage un capital de imagine cât mai mare și, odată cu el, cât mai mulți clienți (în cazul de față, clienții sunt suporterii echipei și fanii din toată lumea, care aduc rating televiziunilor => publicitate mai scumpă => meciuri vândute către televiziuni mai scump).
Juan Laporta a ales, însă, o variantă de management pe termen lung, cu profit mai mic, însă unul mai sigur: investiții în centrul de juniori și antrenori (îmi vine greu să cred că în cazul lui Guardiola este vorba doar de talent înnăscut și că nu a fost pregătit de alți antrenori mai buni și nu i s-au oferit cele mai bune condiții pentru a se perfecționa), investiții în jucători din lotul actual (și nu mă refer aici doar la salarii, fiindcă ele sunt doar o parte din investiții).
Cu alte cuvinte, clubul „crește” jucători în pepiniera proprie, în loc să cumpere de pe piață, cu zeci de milioane de euro (excepțiile le reprezintă Henry, venit pe vremea lui Rijkaard, și Ibrahimovic).
Faptul că Messi este golgetter în campionatul spaniol, iar Pedro a intrat în cartea recordurilor, ca singurul fotbalist din lume care reușește să înscrie în 6 competiții într-un singur sezon confirmă, zic eu, faptul că strategia lui Laporta (și a celor din jurul lui, până la urmă) a dat roade.
Asta nu face decât să confirme regula că strategiile de management pe termen lung sunt mai eficiente decât cele pe termen scurt. Dar poate că nici pe Perez nu-l interesa să ia Cupa Campionilor neapărat din primul sezon. Pentru că el știe că imaginea jucătorilor îi va aduce, în continuare, venituri, an de an… V-ați gândit la asta?
{ 1 trackback }
{ 10 comments… read them below or add one }
Una e sa te uiti la fotbal ca suporter si alta ca analist
de exemplu, poti sa te uiti la Barcelona din Oltenia (exagerare imensa si voita) si sa’mi mai indulcesti durerea?
Mai exista o varianta: sa te uiti la fotbal si ca suporter si ca analist, asa cum fac eu.
Sunt fan Barcelona de pe vremea cand jucau Hagi si Gh. Popescu la echipa.
Am inteles care este Barcelona din Oltenia, dar nu am inteles la ce te refereai cu “indulcirea durerii”…
Si eu sunt tot fan Barcelona .
Strategia diferite se explica si prin forma de organizare a celor doua cluburi .
In cazul Real Madrid este o presiune lona trebuie sa mentina brandul prin obtinerea unor rezultate sportive . mai mare pe obtinerea unor rezultate imediate , adica bani , in timp ce FC Barcelona nu are aceasta presiune financiara .
pai, analitic vorbind, avem 85% din lot crescut de noi, medie de varsta incredibil de mica, un patron care iubeste echipa si un bazin de “recrutare” a suporterilor pe plan local de 5 judete (fara a lua in considerare suporterii din afara Olteniei, care ar fi mai potriviti pentru targetul merchendisingului). Practic, in urma rezultatelor din ultimii 10-15 ani, s’a pierdut afectiunea unui numar enorm de oameni (sa zicem ca a ramas…latenta
), patronul e in acuta criza financiara, &”£@ sponsori, “acasa” jucam “in deplasare” si mai-mai sa tremuram de frica matineului.
Ca analist (presupunand ca reusesti sa storci o farama de profesionalism din toata conducerea clubului), ajungi sa estimezi un ROI care iese prin tavan, ca suporter, o sa ajung la biserica sa estimez cate acatiste tre’ sa dau s’o bage Cioara in ate in meciurile care conteaza….De’asta zic, eu, ca suporter, catre tine, ca analist, poti sa ma minti frumos vorbindu’mi despre potentialul nostru (sportiv si economic, pana la urma o sa si vindem ceva jucatori, nu?) si sa ma faci sa uit de locul din clasament?
Oricum, e mai mult retoric, noi, la fiecare 3 victorii legate ne calculam sansele la titlu….Eterna Terra Nova
de fapt, tot discursul de mai sus se reduce la: una e sa aplici teoria “la ei” si alta “la noi” (pastrand proportiile) ; intr’una din variante…da cu rest
Da, am inteles acum unde bati.
Pai, din datele pe care mi le-ai dat tu, singura concluzie pe care o pot trage este ca pe undeva s-a “strecurat” o deficienta de management. Iar diferenta principala dintre “noi” si “ei” este ca la “ei” nu exista antrenori, exista manageri (as fi vrut sa scriu si despre asta, dar ma lungeam cam mult cu articolul 
). Asta inseamna ca oamenii aia se preocupa de mult mai mult decat simple antrenamente sau cantonamente cu lotul echipei A. La noi, antrenorii sunt simpli angajati ai patronilor de cluburi (vezi tu, la “ei”, nu se numesc patroni, ci proprietari). Si, atat timp cat “patronii” vor continua cu acest tip de strategii falimentare de administrare a cluburilor de fotbal, nici nu vom vedea vreo echipa romaneasca trecand de grupele Ligii Campionilor. Singurul patron care a realizat acest fapt a fost Bucsaru, de la Unirea Urziceni, care i-a cam dat “mana libera” lui Petrescu, insa acolo este greu sa gandesti strategii pe termen lung, neavand un centru de juniori. Si daca tot am ajuns la subiectul delicat al centrelor de juniori, un alt motiv pentru care cluburile de la noi (si, implicit, Barcelona a Olteniei) nu se compara cu “ale lor” este faptul ca, desi exista numerosi copiii talentati (daca ai urmarit stirile sportive din ultimii 2 ani, ai putut observa ca tot mai multi ajung pe la cluburi importante din Europa), li se ofera prea putine sanse de a se afirma. Unde sunt scolile de fotbal de la FC Arges si Petrolul, care dadeau atatia jucatori buni (Mutu, Dani Coman, Maldarasanu etc.) catre echipele mari din Bucuresti, pe la sfarsitul anilor ’90-inceputul anilor 2000…? Nu prea mai sunt…
), insa lipseste criteriul principal: strategia de management.
Da, mi-as dori si eu sa fac o astfel de analiza pe 2 cluburi de la noi (sa zicem, intre Barcelona a Olteniei si Rapid, echipa mea favorita
@romania inedit
Nu imi dau seama de ce doar acum a aparut comentariul tau… Legat de ceea ce spuneai tu, Real Madrid are aceasta presiune tocmai fiindca a ales o strategie de management bazata pe obtinerea unor profituri cat mai mari pe termen scurt. Nu cred ca Barcelona nu resimte o presiune financiara- imi imaginez ca scouterii si antrenorii de la lotul de juniori sunt platiti foarte bine. In acelasi timp, nici salariile platitite jucatorilor nu sunt prea mici, din cate stiu eu. Diferenta este ca, intr-adevar, presiunea nu este una atat de ridicata, pentru ca ei au mers pe o viziune pe termen lung, prin investitii treptate si profit treptat…
Pai Real Madrid are cativa actionari care conduc alaturi de Florentino Perez , iar FC Barcelona este condusa de socios .
Florentino Preze are multe imprumuturi facute pentru o dezvoltare agresiva si trebuie sa plateasca banii .
Vreau sa imi fac lucrarea de licenta pe marketing cluburilor de fotbal.Cine ma juta cu ceva materiale, linkuri, sau titluri de carti in domeniu.Ma intereseaza ceva despre, fotbalul ca afacere, si continutul marketingului cluburilor de fotbal.Va multumesc!Numai bine!
http://www.deloitte.com/view/en_GB/uk/industries/sportsbusinessgroup/article/6a5fb29b3f907210VgnVCM100000ba42f00aRCRD.htm
Poti sa descarci de aici Football Money League, dupa ce te inregistrezi. Dau niste informatii interesante.