Pentru că:

1. Inter e o echipă care se implică în marketingul societal. Cum ar fi îngrijirea şi reabilitarea pesoanelor handicapate-Balotelli e un bun exemplu. 9 goluri e o cifră bună pentru cât (n-)a jucat în acest sezon.

2. Mourinho câştigă întotdeauna de două ori. Porto, Chelsea…şi acum Inter. Asta e axiomă, nu trebuie argumentată.

3. E mai bine să fii uman decât extraterestru. Inter e singura echipă care a învins-o pe Barcelona lui Guardiola la două goluri diferenţă, după ce a fost condusă! Singura! Chiar dacă, cu o lună şi jumătate înainte reuşea să piardă un meci în 80 de secunde.

4. Mourinho s-a dat de gol. Este om, de fapt A arătat-o la decerenarea titlului, la Siena. A plâns. Dacă ar fi fost pe Meazza, probabil ar fi semnat prelungirea contractului pe loc. Fanii lui Chelsea deja îi găsesc înlocuitor (nerecunoscătorii!:)), în faţa celor ai lui Inter va fi mereu titular. Şi între cele două cluburi este diferenţă de câteva trofee.

5. Inter egalează un record al lui Juventus, care datează din anii ’30 – 5 titluri la rând. Şi asta “senza rubare”

6. Pe Milan i-au bătut în regim de tenis, în acest sezon: set la zero ( a se citi şase la zero!). La “zero tituli”

7. A obţinut cea mai frumoasă victorie posibilă într-unul dintre cele mai urâte meciuri posibile: 2-0 cu Juventus. Cu golul ăsta. Care mie mi se pare că a fost golul-scudetto în acest an.

8. Echipa câştigătoare…se schimbă E tot un brevet care i-a făcut pe suporterii interişti să se inaMOUreze de Jose. În plus, minune!, TOATE transferurile au fost bune şi foarte bune. Asta ca o compensaţie pentru o întreagă eră Massimmo Moratti

9. Eto’o este mai mult decât un atacant. La propriu-e şi extremă. Maicon este mai mult decât un fundaş, Zanetti mai mult decât un căpitan. Şi, după dubla cu Barcelona, Inter este  “mai mult decât un club”

10. Au descoperit pasa. Vorba aia, un pas mic pentru Sneijder, un pas uriaş pentru Inter.

11. Chiar se poate juca bine şi fără minge. Nu-i aşa Pep? Scuze, nu am vrut să te întrerup din studiu

12. I-a îndeplinit visul lui Ibra. La ce piesă de jucător este, chiar merita asta

13. Nici ghinionul nu s-a putut opune tăvălugului interist. Mărturie stau meciurile cu Sampdoria (acasă), Milan (acasă), Napoli (deplasare), Bari (deplasare). Şi vorbesc aici de “ghinioanele” cu fluier în gură, nu de ratările lui Milito şi gafele lui julio Cesar. Cu Catania n-a fost ghinion, a fost prostie. Cu prostia nu te poţi pune.

14. Sentimentul de durut în paişpe e unul tare scump şi nu-l poţi cumpăra nici cu toţi banii din lume. Ţi-l poţi permite doar dacă eşti pe primul loc.

15. Maicon este cel mai bun om de bandă din lume. De pe oricare dintre benzi. Chiar şi de pe cele desenate, la cum a jucat în acest sezon.

16. Milito a alergat mai mult decât Forest Gump în acest sezon. Run Diego, run! Mai ai un singur meci!

17. Această operă de artă din Piazza del Duomo avea nevoie de un retuş. 8 în loc de 7. În rest, realizarea este foarte bună

18…este mai mare decât 17.

Dacă eşti Inter, ai 14 puncte avantaj faţă de o altă echipă, oricare (în orice moment al campionatului), aceasta te depăşeşte şi tu vii cu scuze, e ca şi cum ai conduce un Ferarri într-o întrecere cu o Dacie şi te plângi că ai pierdut pentru că ţi s-a spart oglinda retrovizoare şi nu l-ai văzut pe adversar când venea din urmă.

De fapt, cam asta a făcut Inter în acest retur. S-a tot uitat după Milan, până când, de nicăieri, a venit Roma şi i-a dat o palmă din care s-ar putea să nu-şi mai revină.

Totti nu este ironic, când spune că “este frig acolo, sus”. N-are cum să fie.

Normal că senzaţia îi este străină, doar Interul a bătut Roma pe unde a prins-o în ultimii 5 ani interzicându-i câteva trofee.

Omul e la fel de sincer ca atunci când s-a dus la petrecerea de sărbătorire a ultimului titlul de campion, împreună cu Antonio Cassano, şi când a văzut că pe uşa restaurantului este lipit un stiker cu înscrisul “No smoking”, s-a ofticat că, pentru prima oară în viaţă, îşi luase pe el haina omonimă

La ce să ne aşteptăm în ultimele 5 etape de la…

… Roma ? – Să (nu) tremure la final

E la 5 paşi de titlu, dar aceştia ar putea fi cei mai grei. Fără să fie băgată în seamă şi-a făcut treaba, dar acum e în centrul atenţiei.

Şi nu se mişcă extraodinar. A fost greu cu Bari (1-0) şi Atalanta (2-1) şi nu mă refer la scoruri, ci la evoluţie. Roma nu este proaspătă, este…suficentă.

Va fi mult mai greu cu Lazio, eterna rivală, şi Sampdoria, care vrea al patrulea loc de Champions League.

Million $ questions (Roma):

- Cum vor reacţiona romanii dacă vor fi conduşi în oricare dintre meciurile rămase până la final?

- Cât de rezistente sunt picioarele lui Totti?

- Are Roma forţa să ducă până la final acest şir de meciuri fără înfrângere? 23 de astfel de meciuri este un număr apăsător.

…Inter?  – Să (nu) se trezească din somn

Ar mai fi meciurile cu Juve (de unde sper să vin cu nişte imagini bune de pus pe blog) şi Lazio (care ar putea fi scăpată de retrogradare la ora meciului )

Dar la cum joacă “afară”, orice meci e greu pentru Inter. Adică şi cel cu Siena – Interul mai are antecendente în ultima etapă

Dincolo de faptul că este campioană la bare şi, mai nou, arbitrii se bucură la eşecurile sale, Inter n-a mai jucat fotbal, de la derby-ul cu Milan. În campionat.

Şi cum Mourinho nu este prea dus la biserică, nici nu se poate aştepta la ajutor divin

Million $ questions (Inter):

- Cât de departe va merge în Ligă? Barcelona ar putea să-i curme “suferinţa” (voi fi şi la acest meci, sper să vin şi de aici cu imagini)

- Va exploda Balotelli pe final de sezon? De data asta în sens pozitiv )

- Va ştii Mourinho să gestioneze prima criză din carierea sa?

La cum a jucat pe final de campionat, Interul merită să piardă acest titlu. Acelaşi lucru se poate spune despre Roma pentru evoluţia de la  începutul sezonului

De fapt, la cum s-au desfăşurat lucrurile, titlul va fi mai degrabă pierdut în acest an, decât câştigat.

Replica din titlu se spune că ar fi a lui Burdujan, după un meci din Cupa UEFA de pe vremea lui Răzvan Lucescu.

În aceeaşi idee, aşa alege Balotelli să se…bucure la golul lui Milito.

Băiatul este de apreciat. Nu prea ştie ce vrea să facă în viaţa asta, dar cu siguranţă ştie ce nu vrea să facă: să joace la Inter.

Cu toate astea, sâmbătă, cu Bologna, se pare că va fi convocat, după ce şi-a cerut scuze colegilor.

Nu ştiu ce achiziţii vrea Berlusconi să facă la anul, dar Balotelli ar fi fotbalistul perfect pentru Milan: pe lângă calităţile de jucător mai are ceva în sânge, anti-interismul.

Şi dacă şi-l exprimă făţiş când joacă la Inter, vă daţi seama cum ar face-o dacă ar juca împotriva nerazzurilor

Ar fi însă o problemă în ceea ce priveşte trecerea lui la Milan. E prea tânăr pentru rossoneri. Ca să joci la Milan trebuie să ai şcoala vieţii. Şi facultatea. Şi un master, eventual.

Despre Inter-Milan. Despre cum se trăieşte un acest derby. Pe stadion şi în afara lui.

Aşa cum am promis, am fost pe Meazza duminică seara. Cele mai bune clip-uri şi fotografii de la derby în continuare

Dom, Dom, să cântăm!

Drumul către Meazza începe de la Dom. De acolo poţi să iei cel mai bine pulsul oraşului în zi de derby şi nu numai. Oameni de toate vârstele şi naţiile îşi etalează fularele, fesurile sau tricourile cu echipa favorită.

Un interist ajută un milanist să-şi pună fularul cum trebuie

Raportul este cam de 5/1, doar se joacă la Inter acasă   Sunt suporteri din toată lumea: olandezi, francezi, români, spanioli, suedezi, italieni şi, normal, asiatici. Mulţi aisatici!

În faţa Dom-ului, pe scările uneia dintre intrările de la metrou este simulată o claviatură imensă, la care nici cei mai iscusiţi pianişti n-ar putea cânta fără să-şi rupă picioarele (de mâini n-au nevoie )) Suporterii, dar şi turiştii de tot felul îşi dau măsura talentului

În galeriile Vittorio Emanuele un pâlc de oameni se înghesuie să calce în picioare un taur. O emblemă cu un taur, de fapt.

Se spune că dacă te învârţi de trei ori cu piciorul înfipt în gaura din podea şi-ţi pui o dorinţă, aceasta se va împlini.

Interiştii şi-au dorit mai mult victoria… )

În pat cu duşmanul

Drumul până la stadion se face cu metroul.

Se poate merge şi cu tramvaiul, dar acesta pare a fi un transport în comun destinat exclusiv interiştilor

Se merge în grupuri. Interişti, milanişti, dar şi amestecaţi. Grupurile mixte sunt compuse din prieteni/cunoscuţi care vor să vadă meciul împreună.  Nu e ca la Steaua-Dinamo

A 9-a staţie este cea la care coboară mai toată lumea. Dar în metrou suporterii Inter-ului încep să se încălzească pentru meci, îi strigă numele lui Jose Mourinho. Cei ai lui Milan încearcă să-i acopere.

Ieşim de la metrou. Aglomeraţie. Se trece pe roşu la greu, chiar dacă la 2 metri de semafor stă un poliţist. Maşinile se opresc, intersecţia se blochează, şoferii încep să claxoneze. Poliţistul ridică braţele: “Ce să le fac?!” “E verde! E verde!”, se aude unul dintre suporteri ţipând la şoferi. Aşa e, dar se traversează pe roşu de vreo 20 de secunde

Ajungem la stadion. Cu 2 ore şi jumătate înainte de începerea meciului. Lumea bea, mănâncă, vorbeşte despre ce va fi. Aglomeraţia de la metrou a dispărut. Meazza are peste 20 de intrări şi alte 30-40 de gherete cu mâncare sau produse cu emblemele celor două echipe în preajma lui, unde suporterii stau înainte de meci.

Trecem de oamenii care verifică biletele/abonamentele. Urcăm către terzo anello rosso. Durează câteva minute până ajungem sus.

Împreună şi totuşi despărţiţi

Doar în cele două peluze, la inelul al doilea, sunt spectatori. Cea a Inter-ului se va umple cu o oră şi jumătate înainte de începerea partidei. Cea a Milan-ului cam cu 45 de minute înainte de fluierul de start. Nici una dintre cele două peluze de la inelul al treilea nu se va umple cu toate că înaintea meciului, la porţile stadionului bişniţarii cumpărau bilete.

Tribunele sunt aproape goale. Este 18:45. La 18:49 se rosteşte primul “Inter, Inter vaffanculo”. Galeria Inter-ului fluieră. Vor fi multe înjurături pe parcusul meciului.

Echipele intră pe teren la încălzire. Milan prima – se lasă cu înjurături. Inter peste cîteva minute -  aplauze. Mai sunt 40 de minute până începe meciul. Încep să se umple si tribunele. Suporterii lui Inter şi cei ai lui Milan stau împreună în tribună. Raportul s- a mai mărit. Cam 10/1.

Ronaldinho îi sfidează pe suporterii interişti

Odată tribunele populate, suporterii lui Inter îşi aduc aminte că au fost înjuraţi la greu în ultima oră. Galeria dă tonul iar tribunele o urmează. Cu 10 minute înainte de fluierul de început al meciului echipele intră la cabine.

Crainicul stadionului face apel la galeria Inter-ului “să nu aibă comportamente care ar putea să-i deranjeze pe ceilalţi spectatori”. “Să le zică asta bastarzilor de la Milan, că ei au înjurat. Zici că jucăm în deplasare”, zice o doamnă respectabilă, la vreo 40 de ani, care este la meci cu fiul şi soţul. Apoi începe să râdă.

Se rostesc cuvinte grele, dar parcă lumea nu este chiar aşa înrăită. Repet, în trebune suporterii lui Inter şi cei ai lui milan stau amestecaţi. La peluze se stă separat.

Ronaldinho rămâne singur-singurel pe teren. Trage la poarta Milanu-lui de la jumătatea terenului. Dă 4 goluri din 5 şuturi dar pare că ar fi vrut să atingă bara transversală.

Apoi se duce către tunel, cu mingea la picior. Şi-o împinge către terenul în care şi-a făcut Inter încălzirea şi…trage la poartă. “##¤%¤%#! (&/(&” – Cor de fluierături şi înjurături. Brazilianul grăbeşte pasul către tunel.

Mai sunt 7 minute până la începerea meciului. Se prezintă echipele. Cu greu se aude vocea announcer-ului rostind primul 11 al Milan-ului. Numele jucătorilor lui Inter sunt strigate de tot stadionul. Milito este prezentat ultimul – i-a luat locul lui Ibra ca importanţă

Apoi se aude imnul lui Inter şi galeriile dau drumul la coregrafii.

Începe meciul. După ratările lui Sneijder stadionul explodează! Milito dă primul gol al meciului. Dar reacţia de la gol nu se compară cu cea de la eliminarea lui Sneijder din minutul 26. “Siete come la Juve, voi siete come la Juve/Come la Juve, voi siete come la Juve”, scandează tot stadionul. Aluzia e evidentă. Galeria Milan-ului n-are reacţie, şi ea parcă mirată de decizia arbitrului.

La pauză arbitrul este luat în primire de suporterii nerazzuri dar şi de Mourinho.

Inter-ul revine greu de la cabine. La vreo 7-8 minute după Milan. “Mai bine nu mai intrăm în teren în semn de protest. Chiar dacă pierdem meciul cu 3-0, tot luăm campionatul”, se aude din tribune.

În teren intră doar 5 jucători ai lui Inter. Doamna din spate este în formă: “A intrat Julio Cesar, Maicon, Samuel…Cine mai e pe acolo? Nu contează, avem apărarea, îi batem şi în 5 ”

Inspiraţia lui Mourinho

Până la urmă intră toţi jucătorii lui Inter pe teren. Milan are câteva ocazii, dar Julio Cesar scoate senzaţional. Mourinho vrea să-l schimbe pe Pandev, dar Maicon obţine o lovitură liberă.

Portughezul îi face semn arbitrului să amâne schimbarea pentru că-l vede pe macedonean că vrea să dea lovitura. Goran avea să spună după meci că nici n-a ştiut că Mourinho vrea să-l schimbe. Şut, gol, schimbare, aplauze. Şi la gol şi la momentul ieşirii de pe teren.

Milan-ul nu mai joacă nimic. Arbitrul are o înclinaţie către autoflgel – dă penalty pentru Milan în al doilea minut de prelungiri şi mai inventează un “galben” care-l trimite pe Lucio în tribună. “Normal că Ronaldihno marchează, Milan-ul primeşte penalty etapă de etapă”, a spus Mourinho cu o zi înainte, la conferinţa de presă.

De data asta n-a mai făcut-o…

…şi fanii lui Inter îi trimit pe cei ai lui Milan acasă

Meciul se termină şi lumea se îndreaptă către casă. La ieşirea din stadion nu se crează aglomeraţie.

După meci, suporterii mai stau la un sandwich şi o bere sau apă plată. Cei ai lui Inter pentru că cei ai lui Milan au treabă pe acasă. Aceştia nu sunt iertaţi de nerazzuri: “Vai de voi! Hai, că aţi luat şi titlul ăsta” Rossonerii le arată obrazul, dar lasă capul în jos. Totul se opreşte aici. Fără înjurături, fără bătăi.

Lumea se îndrepată către metrou. La un moment dat câţiva suporteri devin agitaţi, se pun în faţa unei maşini. L-au recunoscut pe Balotelli, care stă la semafor. Toată lumea vrea să-l fotografieze, să-l încurajeze. Împreună cu Santon este printre cei mai iubiţi jucători ai lui Inter.

La metrou, unul dintre fanii Milan-ului are o ultimă zvâcnire. Vizibil afectat de rezultat şi de băuturile comsumate, arborează un fular al rossoneri-lor. Nu-l bagă nimeni în seamă. Umilinţa Milan-ului este mult mai mare decât o arată scorul.