Mircea Sandu a spus luni seara ca unul dintre partenerii echipei nationale a decis sa opreasca derularea unui contract care aducea anual 500.000 Euro in fotbalul romanesc.

Anuntul a venit ca urmare a unei intrebari pe care i-am adresat-o la sport.ro fara sa am anterior informatii legate de subiect, ci bazandu-ma pe ceea ce e simplu de anticipat: stenogramele si actiunile DNA vor duce la o pierdere majora de imagine pentru intreg fotbalul nostru.

Astazi, ProSport scrie ca este vorba despre contractul cu Ursus, intelegere care oferea Federatiei 1,5 milioane Euro anual.

Compania care imbuteliaza acest brand de bere, Ursus Breweries, va mentine colaborarea cu echipa nationala prin intermediul altui brand aflat sub controlul sau, Timisoreana.

Se schimba insa termenii contractului, acum fiind vorba de 1 milion de Euro anual, de aici si pierderea de care vorbea Mircea Sandu.

Federatia a pierdut mai mult de atat

In realitate, pierderea pentru fotbalul nostru nu se reduce doar la cei 500.000 Euro anuntati de presedintele Federatiei.

Producatorul de bere considera Ursus  un brand premium, iar Timisoreana un brand popular.

Si din acest motiv, Ursus era asociat cu cea mai importanta echipa a romanilor, echipa “nationala”, iar Timisoreana cu a doua competitie interna din perspectiva importantei, Cupa Romaniei.

Prin urmare, berarii nu mai vad in echipa “nationala” o platforma de imagine suficient de selecta pentru a le promova brandul si au adus in loc un produs apreciat, dar cu o stralucire diferita.

Aceasta retrogradare a echipei “nationale” poate fi legata de o gramada de lucruri, incepand cu rezultatele echipei, continuand cu problemele generale de imagine ale fotbalului romanesc si finalizand cu problemele concrete de imagine ale FRF ca urmare a actiunilor DNA.

Dincolo de motive, schimbarea Ursus – Timisoreana este un semnal si pentru ceilalti parteneri ai FRF, actuali sau posibili.

In ianuarie, Ursus prelungise contractul

Interesant este ca la inceputul acestui an, Ursus prelungise cu 3 ani contractul cu FRF. Urma deci sa detina in continuare calitatea de sponsor principal al “tricolorilor” si de partener principal al Cupei Romaniei.

Decizia venise dupa ce in 2009 si 2010, atat echipa “nationala”, cat si industria berii au traversat perioade extrem de dificile.

Rezultatele “tricolorilor” au fost dezamagitoare, iar din cauza crizei berarii au trait socul de-a-si vedea afacerile drastic scazute dupa ce ani de zile piata cunoscuse inclusiv cresteri de doua cifre.

Dupa primele 6 luni din 2011, piata berii poate vorbi de stoparea trendului descedent, de o stabilizare a consumului pe anumite segmente si chiar de o crestere pe altele.

Piturca si marketing-ul

Trist si amuzant in acelasi timp este si faptul ca exact in ziua in care Mircea Sandu anunta ca Federatia a pierdut 500.000 Euro din cauza problemelor de imagine, Victor Piturca a facut o uriasa gafa de comunicare.

Astfel, companiile care-si asociaza imaginea cu echipa nationala si care au tot interesul ca romanii sa aiba o perceptie pozitiva apropo de “tricolori” au aflat ca Piturca nu vrea ca Romania sa joace in Romania.

Mircea Sandu a facut un tur al televiziunilor si a bandajat declaratiile selectionerului cum a putut mai bine, dar a recunoscut la randul sau ca Piturca a gafat.

In conditiile actuale,  ma gandesc la faptul ca fostul selectioner, Razvan Lucescu, avea macar calitatea de-a intelege foarte bine ce responsabilitati de imagine presupune postura aceasta.

De altfel, acest lucru l-au sesizat si advertiserii care au facut din el antrenorul cu cele mai multe contracte de imagine din fotbalul nostru.

Acest text a fost scris de Cristian Tudorescu dupa meciul cu Albania de la Piatra Neamt si inainte de partida cu Belarus.

Intrebarea mea ar putea parea in discordanta cu momentul curent al echipei nationale imediat dupa remiza de la Piatra-Neamt cu Albania, insa totusi provoc acest scenariu.

Sunt un suporter al echipei nationale si tocmai am revenit in Bucuresti de la Piatra-Neamt. Senzatia multora este ca acest egal ajusteaza toate calculele viitoare pentru meciurile cu Belarus, Franta sau Bosnia.

Eu consider insa ca trebuie sa ne adaptam fotbalului de acum, inclusiv noi suporterii, un fotbal in care un punct sau trei puncte cu Albania si Belarus, devin la fel de importante ca unul sau trei puncte cu Franta !

Cel putin la nivel mental si al energiei transmise catre echipa, caci doar asa putem participa noisuporterii, s-ar impune niste resetari ale ipotezelor cu care noi am operat, si poate chiar mai operam si acum.

O ipoteza valabila pana vineri seara, era ca Franta este favorita numarul unu si ca are prima sansa la victorie cu toate echipele cu care joaca acasa in grupa. Acum mai este valabila aceasta ipoteza ? Nu stiu.

O alta este ca daca facem egal cu Albania, rezulta automat ca avem sanse mici la Minsk si la Paris. Asa sa fie? Din nou, nu stiu sa raspund. Ce spuneti daca in campania aceasta am obtine mai multe puncte cu Franta decat cu Belarus ? Este plauzibil acest lucru, de aceea un meci cu Franta la Paris trebuie tratat precum unul cu Albania, adica, la victorie !

Eram dupa meciul de la Piatra-Neamt pe strazile din preajma stadionului, lansand catre un amic al meu intrebarea “ce facem, daca intentionat sau din intamplare, conducem Franta la Paris ?

Jucam la victorie in continuare in fata unei echipe dezorientate, asa cum joaca altii impotriva noastra cand suntem dezorientati, sau brusc ne revine in memorie titlul mondial castigat de Franta acum… doua generatii (in termeni fotbalistici)?”

Evident, intrebarea mea a intors privirea unui localnic de o varsta respectabila, care ma accepta cel putin ingaduitor. Cum imi permiteam sa pun in discutie scenariul de a conduce si poate de a castiga la Paris, daca noi nu batem Albania ? Privirea lui parea sa rezume intreaga indoiala ca as fi la curent cu realitatea fotbalului romanesc.

Poate ca ajunsesem si eu entuziast si din intamplare la un meci al nationalei, nu?

Adica eu nu am aflat ca se restrange baza de selectie in Romania? Eu nu stiu ca Franta poate alinia doua sau trei echipe cu care sa ne bata la orice ora? Eu nu am vazut ca au jucat slab Cocis, Marica si Niculae? Poate voia sa ma intrebe toate acestea la un loc, intr-o secunda. Stim cu totii ca acest tip de indoiala este destul de raspandit, de la suporterul de rand pana la negociatori de jucatori purtand acelasi nume de familie.

Nu cred ca axiomele enumerate mai sus au sustinere oarba, in conditiile in care Franta este invinsa de Belarus acasa (lor nu li s-a spus cum “cocosii” pot alinia doua sau trei echipe cu care sa-i bata?) iar echipa de tineret a Romaniei este aproape calificata la un turneu final – asadar, avem sau nu avem viitor? caci nu imi este clar.

De asemenea, nu cred ca in momentul de fata discutam despre un selectioner sau altul. Poate fi Razvan Lucescu sau altcineva la carma echipei nationale, eu aici ma refer la noi, suporterii.

Acum, cand multi sunt gata sa puna cruce si actualei calificari daca nu batem in Belarus si am face sa spunem, doar un egal, eu propun ca fiecare meci sa fie tratat in termenii 1X2, exceptand dubla cu Luxemburg. Adica putem foarte bine bate sau pierde la Paris, la fel de bine cum putem pierde sau castiga la Tirana.

Eu de la aceasta premisa pornesc inainte de fiecare meci in care sustin echipa nationala. De aceea eram dispus sa apreciez un eventual 1-0 cu Albania, desi in jurul meu in tribuna erau voci nemultumite ca aveam avans de un singur gol, iar nemultumitului, i se ia din cand in cand darul.

In final, reiau intrebarea catre suporterii nationalei: Noi ce facem, jucam la victorie la Paris? Eu va dau raspunsul meu: am deja bilet in tribunele Stade de France pe data de 9 octombrie !

Una dintre temele preferate ale contestarilor lui Razvan Lucescu se dezvolta in jurul selectiei pe care acesta o face.

Pe scurt,  antrenorul convoaca pe cine nu trebuie si refuza sa aduca la lot pe cine trebuie

Mai pe larg, in randurile care urmeaza…

Ce-i irita pe fratii Becali

Niciodata n-au avut mai putina influenta la echipa nationala decat acum.

In trecut, influenta lor se baza pe amestecul in numirea selectionerului, pe relatiile de prietenie cu acesta sau chiar pe forta celor care impresariau cam tot ceea ce era valoros la “nationala”.

Acum, lucrurile nu mai stau nici pe departe asa.

La Federatie nu mai au prieteni pentru ca au incercat sa-l dea jos pe Mircea Sandu, iar Razvan Lucescu este totusi baiatul lui tata. Care tata nu le-a dat partea atunci cand si-a prelungit contractul cu Sahtior.

Astfel, in acest moment, fratii Becali nu pot folosi pe indelete ultima platforma de vanzari cat de cat credibila din fotbalul romanesc – echipa nationala.

Dupa ce au dat tepe peste tepe, asa cum Ioan Becali recunoaste cu mandrie, este foarte greu sa mai vanda jucatori direct din curtea cluburilor si au nevoie de validarea pe care amarata asta de selectionata o da inca fotbalistilor romani.

Ce-i irita pe unii dintre suporterii “nationalei”

In primul rand ii irita lipsa de rezultate. Imediat dupa asta vine lipsa unui joc placut.

Jocul placut nu inseamna neaparat un joc bun din punct de vedere profund fotbalistic.

Nu, jocul placut este ceea ce incanta orice privitor de fotbal, inclusiv pe cei care se uita, dar nu pricep mare lucru. Inseamna goluri multe, inseamna driblinguri, pase cursive, suturi de la distanta, iar driblinguri, faze spectaculoase etc.

E vorba de o usoara ignoranta in judecarea fotbalului, dar aceasta este scuzabila in cazul majoritatii suporterilor pentru ca acestia se uita la fotbal pentru componenta de spectacol si pentru satisfactia rezultatului, nu pentru situatiile in care Florescu reuseste sa-si acopere excelent zona, pentru  recuperarile lui Deac sau pentru faptul ca Bilasco are un joc de cap incredibil.

Apropo de Deac, de asta omul a fost luat de Felix Magath la Schalke, iar talentatul Torje mai are  de asteptat.

Pentru ca primul face neplacuta si nespectaculoasa  faza defensiva, pe cand Torje este unul dintre vinovatii pentru jocul dezastruos al fundasilor dreapta dinamovisti.

De ce nu au unii suporteri rabdare cu “nationala”

Cu totii traim in era satisfactiei obtinute instant.

Am mai spus-o si o repet. In ultimii 10 ani, cand noi am scazut din punct de vedere fotbalistic, restul societatii a crescut din punct de vedere economic.

Pretentiile de acum, chiar in plina criza, sunt mult mai mari.

Accesul usor la creditare ne-a ajutat sa obtinem lucrurile mai usor, mult mai usor. Ne-a ajutat sa ne satisfacem dorinte si sa fim mai critici cu cei care nu se mai ridica la standardele noastre.

Nu e vorba de vreo filozofie, e pur si simplu comportamentul pe care-l au oamenii in societatile de consum.

De asta pe vremea lui Piturca lumea era iritata de faptul ca am facut doar meciuri egale contra campioanei mondiale si a celei europene. De asta avem pretentia sa atacam in meciurile cu marile echipe, nu sa ne aparam ca acum 10-15 ani.

Avem pretentii mult mai mari si ni se ofera mult mai putin

De ce suntem in lumea a treia

Cand a spus ca suntem in lumea a treia,  eu cred ca Razvan Lucescu s-a referit la intreaga societate, nu doar la fotbal.

Aseara, am vazut din nou declaratia aceasta si mi s-a intarit convingerea.

Normal, rupta fain din context sau inteleasa prost, declaratia a fost suficienta ca sa-l enerveze pe Hagi si sa-i irite pe cei care prind in general vorbe din zbor si le judeca zdravan pe pamant.

Daca ar fi sa dau un exemplu care sa confirme faptul ca reactia societatii fata de fotbal este tipica pentru tarile din lumea a treia, m-as gandi rapid la cazul Mutu.

Concret, unii tipa ca Mutu ar trebui readus la “nationala” desi asta inseamna ca noi, romanii, sa fim reprezentati de un trisor

Nu ne deranjeaza asta, nu? Cum sa ne deranjeze, ar fi vorba sa avem principii sau macar sa respectam deciziile luate in baza unor principii.

Nu ne deranjeaza deloc faptul ca Mutu nu-si respecta colegii, ca pleaca din cantonament, ca are un comportament de orice tip numai de jucator profesionist nu.

Atat timp cat Mutu inseamna mai multe sanse de castig si de confort psihic pentru noi, cei care privim meciurile “tricolorilor”, totul e absolut in regula.

Ne plac cei care reusesc prin orice mai putin prin munca. Ne plac smecherii…  Mama ce ne plac smecherii!

Prin urmare, ce sa caute Florescu la “nationala”? Alearga ca un bezmetic,  isi da silinta sa fie aproape de omul pe care-l marcheaza, incearca sa inchida culoare, face dublaj, nu stie sa dribleze ca Adrian Cristea, nu prea pierde balonul, nu are pase destepte.

Un fraier. Ce daca a jucat foarte bine cu Belarus in prima repriza si bine in ce-a de-a doua. N-a driblat, n-a dat gol, a fost prea in fata la sutul lui Marica. N-are simt, nu e smecher, nu e Mutu. Mars!

Realitatea este ca avem pretentia ca ne pricepem la fotbal, dar nu mai stim sau n-am stiut niciodata ce-nseamna acest joc. Vrem doar sa castigam, dar stim bine doar cum sa pierdem.

Ce greseste Razvan Lucescu

In opinia mea, omul asta are o mentalitate sanatoasa, moderna, europeana, ziceti-i cum vreti. Crede in munca, crede in pregatire, crede in determinare, crede in lucruri care presupun efort.

Se chinuia cu mult inainte sa fi devenit selectioner sa introduca note de civilizatie in discutiile publice.

In acest mandat, a facut cateva erori in primul rand de comunicare.  Nu a fost in stare sa explice limpede anumite lucruri si a lasat astfel cale libera speculatiilor, banuielilor.

Iar cum la noi “speculatie” si “banuiala” inseamna adevar, lucrurile au degenerat serios.

De exemplu, n-a explicat cazul Radu Stefan. Nu-l aduce la “nationala” pentru ca nu il considera compatibil cu cerintele sale sau e doar o pedeapsa pentru un fotbalist care a facut nazuri?

Desi poate i se pare ciudat, trebuie sa explice. Trebuie sa vorbeasca inclusiv despre Mutu. Nu poti sa ignori faptul ca e un fotbalist valoros, un fotbalist pe care multi suporteri il vor la “nationala”.

Apoi, greseste cand se victimizeaza. A avut o presa extraordinara, castigata onest, nu se poate plange de lipsa de sustinere. Daca va continua asa, risca sa atinga mania persecutiei.

In fine, greseste cand crede ca poate cere timp pentru rezultate. E adevarat, are nevoie de timp, dar la fel de adevarat este ca nu i-l va da nimeni.

Reconstrucţie. Un cuvânt mai stupid care să adune împreună atâtea idei şi măsuri ineficiente la un loc nu puteau să găsească pentru naţionala de-acum. Dacă Mourinho îşi zice Special One, iar faptele îi construiesc solid nick-name-ul, antrenorul României a fost The Chosen One acum ceva mai bine de un an pentru FRF.

Bilanţul lui nu a convins, dar este forţat să pozeze în favorabil pe sistemul fotomodelelor nasoale în calendare nesofisticate. Acolo funcţionează photoshopul, la fotbal n-are cum să păcălească prea mult. Te strică realitatea.

2010. 20 mai. Printre mieunături, Lucescu şi-a motivat cu ajutorul intermediarilor decizia de a nu-l chema la reprezentativă pe Ştefan Radu pentru testele cu Macedonia, Honduras şi Ucraina. “NU RĂSPUNDE LA TELEFON! L-AM CĂUTAT DE MAI MULTE ORI, DAR DE CÎTEVA LUNI NU DĂM DE EL!”, a spus Lupescu la Sport Total FM.

Buuuun. Explicaţia e departe de orice fir logic şi pe mine m-a făcut s-o citesc over and over again. Mi-l şi imaginez pe Răzvan alături de STAFF-ul său căutând o metodă să dea de fundaşul crescut la Dinamo. “Ionuţ, eu nu mai pot! Am încercat toate metodele, am zăpăcit 3 cartele în telefon, mai încearcă tu!“. Oficialul a jucat în Germania, deci strict tehnic vorbind e mai istetz şi s-a prins că are varianta să apeleze cu număr ascuns. Too bad. A răspuns prietena lazialului, care i-a confundat vocea moale cu a Biancăi Oricui şi i-a triat din înjurăturile învăţate PĂ STADION pentru că-i vânează BĂRBATUL. “Nu, nu, nu închideţi! De la Federaţie suntem!”. “Siiigur. #¤#”%”%”%¤%#¤&#¤#”.

Amuzant RĂZVAN. Are prenumele branduit la maximum, acum se poate concentra şi pe ceea ce trebuie să facă de fapt. Aaaadică, să antreneze echipa naţională. Galbenul care aude cel mai des imnul nu-i tot ăla de pe jambierele lui FC Braşov, aşa că glumiţe de-astea merg când eşti întrebat de Bălţoi sau Ionuţ Voicu, nu de un jucător care se închipuie coleg cu Mazilu, Dănănae sau Nicolae Dică. Aici enumăr doar CERTITUDINILE din lot.

Puteau s-o închirieze o oră de la Mitea pe Andreea Tonciu. Ei măcar i-ar fi dat reject băiatul şi ar fi avut la dispoziţie faza cu: “Ştefan Radu refuză reprezentativa”  :O.  România, eu chiar te iubesc!

Unul dintre cele mai triste lucruri intamplate fotbalului romanesc in ultimii ani a fost revenirea lui Moti de la Siena la Dinamo.

Nu pentru ca Dinamo a esuat in tentativa de-a incasa o suma importanta de bani, ci din cauza motivelor care au dus la caderea acestei tranzactii.

Cand s-a intors in Romania, Moti a declarat senin ca nu a jucat la Siena pentru ca nu intelegea cerintele tactice ale antrenorului.

Deci  un fotbalist care a jucat in “nationala” lui Piturca si care a luat campionatul cu Dinamo nu a fost capabil sa inteleaga ce dorea din punct de vedere tactic  antrenorul unei formatii de mana a doua din Italia.

Apoi, acestei intamplari i s-au adaugat si altele.

Tot cu fotbalisti de nationala si tot cu  Serie A ca zona a esecului: Nicolae Dica, Dorin Goian si Bogdan Lobont.

In aceste conditii, faptul ca Stefan Radu joaca pentru Lazio ar trebui sa ne bucure cu adevarat.

Nu conteaza ca Lazio traverseaza o perioada mai putin fericita si aproape ca nu mai conteaza daca Stefan Radu joaca foarte bine o data la 3 meciuri.

Important este ca omul asta intelege cerintele tactice ale unei formatii cu pretentiile celor de la Lazio si ca evolueaza titular intr-un moment in care fotbalistii romani par sa plece afara doar cu  obiectivul de-a fi rezerve totale.

TVR a transmis în direct evenimentul începând cu 12:45. Postul naţional a înregistrat o audienţă medie de 2,8% (share 8,5%). Cel mai bun sfert a fost de 4,5%, cu share de 13%, când au fost extrase din urnă Romania şi Franţa.

Ca idee, audienţa medie înregistrată de TVR a fost mai mare decât meciul de handbal din Liga Campionilor (sport.ro, 2,5%), dintre Oltchim şi Itxaco, în urma căruia vâlcencele au obţinut calificarea matematică în grupele semifinale.

gspTV şi sport.ro au avut emisiuni speciale dedicate evenimentului. Ambele au înregistrat audienţe duble sau chiar mai mari decât într-o zi obişnuită, pe aceslaşi interval orar. Plus-ul de la gspTV a avut o audienţă medie de 0,5% (share 1,4%), iar Specialul de la sport.ro 0,8% (share 2,3%).

Cristi Chivu, Mirel Rădoi, Mircea Sandu, Dumitru Dragomir, Gabi Balint, Ionuţ Lupescu, Dorin Goian, Anghel Iordănescu au intrat pe rând la cele două posturi TV pentru a comenta tragerea la sorţi – cu menţiunea că la gspTV Chivu a comentat în direct tragerea împreună cu Rau Naum şi Alexandru Săbău.

Şi lumea chiar s-a uitat.  Încă o dovadă că se poate şi fără Gigi Becali, mai ales când e vroba de evenimente importante, şi că echipa naţională încă este iubită de români, aşa cum reiese şi din audienţele înregistrate anul trecut.

Audienţele sunt pe all-urban

Desi tot sezonul trecut s-a plans ca fotbalistii de la Dinamo au fost departe de statutul unor profesionisti, actionarul reuseste sa le  transmita fotablistilor ceea ce ratonii vorbitori de limba engleza ar numi “mixed signals”:

“Ar fi o mană cerească pentru noi ca Adi Mutu să revină la finalul carierei la Dinamo.

Va fi ca un profesor pentru jucătorii dinamovişti. În vestiar, nimeni nu ar mai avea ce să comenteze.

Mutu este un sportiv emblematic pentru fotbalul românesc. Toţi ceilalţi vor avea câte ceva de învăţat de la el.Păcat că nu ne putem bucura încă de acum de prezenţa lui.

Nu de alta, dar mai are multe de spus în fotbalul internaţional” (ProSport)

Sfatul pentru Lucescu care-l tulbura pe Talnar

Si pentru ca tot a cerut mereu antrenorilor sa ia masuri drastice in cazul jucatorilor care nu duc o viata sportiva, uitati si sfatul sau de specialist in selectie  catre Razvan Lucescu:

“Când îl ai la dispoziţie pe unul dintre cei mai valoroşi jucători din Europa, pe Adi Mutu, mi se pare o greşeală să nu-l chemi la meciurile echipei reprezentative.

Eu cred că Adrian Mutu şi Cristi Chivu trebuie să fie în fruntea listei jucătorilor care sunt convocaţi. Răzvan face o greşeală dacă nu-l convoacă pe Adi” (ProSport)

Prin urmare, ce-ar trebui sa faca intr-un final  Cornel Talnar cand Adrian Cristea isi bate joc de fotbal?

Obsesia secreta pentru scoala care-l sperie si pe Dinu

Aparent, nimic nu tradeaza o pasiune a lui Vasile Turcu pentru scoala.

Totusi, exista atat de multe referiri la “profesori”, incat e banuibila o oarecare obsesie a acestuia pentru acest titlu academic.

De exemplu, sezonul trecut il vedea pe Mircea Rednic drept “dom’ profesor”, la finalul turului spunea ca Talnar este profesorul lui Dinamo, “mai ales de cand a venit Cornel Dinul langa el”, acum spune ca Mutu ar putea fi un profesor pentru jucatorii lui Dinamo.

Astfel, domnul Dinu, care a vorbit la un moment dat despre “o neinclinare a oamenilor de bine ai lui Dinamo spre teoria activitatii de conducere, spre invatare, spre parcurgerea unor etape aproape scolare in ceea ce priveste conducerea unui club”, ar trebui sa-si retraga din cuvinte.

Mircea Sandu a fost clar: va candida pentru un nou mandat la presedintia Federatiei Romane de Fotbal! Nu-l intereseaza ca a pierdut sustinerea lui Marin Condescu, nu-i pasa ca este unul dintre cele mai hulite personaje din fotbalul romanesc si pare hotarat sa-si intareasca propriul record atunci cand vine vorba despre cel mai longeviv presedinte de dupa Revolutie.

Contestat de suporteri, iubit de cluburi

Faptul ca Romania a ratat pe rand CM 2002, Euro 2004, CM 2006 si acum CM 2010 a scos la iveala un lucru cert, dar bine ascuns de rezultatele “Generatiei de Aur”: stam cat se poate de prost in ceea ce priveste administrarea viitorului echipei nationale.

Amorteala de la FRF, lipsa unei comunicari adecvate si atitudinea superioara au contribuit decisiv la adversitatea mereu crescanda a suporterilor echipei nationale la adresa conducerii FRF.

Mircea Sandu a stiut insa ca nu suporterii ii pot aduce sustinerea necesara unui nou mandat. Si-a canalizat toate eforturile inspre cluburile mici din fotbalul romanesc, din esaloanele inferioare. Aici e grupul forte de sustinatori care i-a adus lui Mircea Sandu mandat dupa mandat. Cateva firimituri aruncate inspre acestia si emotiile alegerilor dispar aproape instantaneu.

Dovada? Unde-i dovada?

Presa si-a masurat de multe ori puterile cu presedintele FRF. Si tot de atatea ori jurnalistii au fost nevoiti sa se recunoasca invinsi. Nu pentru ca acuzatiile nu ar fi fost bine argumentate ci pentru ca niciodata nu au fost gasite dovezile necesare. De ce? E simplu.

In perioada de liniste data de rezultatele echipei nationale Mircea Sandu a creat in jurul sau un sistem ce acum pare a fi impenetrabil. Practic, Sandu este presedinte FRF dar din aceasta postura poate fi tras la raspundere pentru foarte putine lucruri. Organigrama si fisa postului ii dau dreptate.

Contraofensiva marca Mircea Sandu

La precedentele alegeri s-a spus ca Mircea Sandu a castigat in fata lui Gica Popescu gratie voturilor aduse de Marin Condescu. Peste 40 la numar. Intre timp insa cei doi sunt intr-o lupta deschisa ce ar putea avea urmari dure asupra Pandurilor Tg. Jiu, formatie amenintata cu retrogradarea. “E vorba doar despre vreo 8 voturi, Condescu nu e atat de influent pe cat vrea sa para”, a spus Sandu zilele trecute.

Si tot zilele trecute Mircea Sandu a anuntat unul dintre cele 3 puncte pe care se bazeaza atunci cand spune ca e sigur de un nou mandat: construirea de stadioane in mediul rural. Punct ochit, punct lovit – asta daca ne gandim la forta votului echipelor mici si la ceea ce este dispus Mircea Sandu sa faca pentru a mentine relatia

Am vazut in ultimele zile ca exista o iritare vizavi de ceea ce se numeste “presa buna a lui Razvan Lucescu”.

Adrian Porumboiu vorbeste intr-un dialog cu redactorul sef al Gazetei, Catalin Tolontan, chiar despre un fel de slugarnicie a ziaristilor.

Din punctul meu de vedere, Lucescu si-a castigat onest relatia buna pe care o are cu presa. Efortul a venit din partea sa pentru ca a investit intr-o comunicare deschisa cu publicul si pentru ca a  investit cu rabdare in formarea sa ca antrenor.

De ani buni, Lucescu vorbeste de lucruri care se regasesc foarte rar in discursul altor oameni din fotbalul nostru. Vorbeste de bun simt, de fair-play, de atitudine si, mai ales, despre fotbal.

Chestiunea aceasta i-a adus respect, nu simpatizanti.

Si pana la urma, asta  enerveaza de fapt. Cei obisnuiti sa fie ironizati si atacati prin ziare se mira ca lui Lucescu i se da un credit aparent nemeritat.

Realitatea este ca lui Lucescu nu i se da credit pentru cele 3 rezultate bune obtinute la “nationala”, ci pentru ceea ce a insemnat el in ultimii ani din perspectiva comportamentului public.

Si el, si cei care il contesta, sunt analizati din aceleasi perspective. Din pacate pentru cei din a doua categorie, faptele si atitudinile lor nu-i ajuta absolut deloc.