Am vrut sa scriu  pe acesta tema de vreo 575 de ori. In general, aceasta dorinta s-a manifestat mai intens atunci cand lui Gigi Becali i se contesta dreptul de-a face ce vrea in curtea Stelei, iar lui George Copos i se reprosa ca a facut bani din fotbal.

Sau cand lui Copos i se reprosa ca este zgarcit, iar lui Becali i se cerea sa plece din Ghencea.

Desi contestarea celor doi se face de foarte multe ori cu nervi, cu dezgust, cu urlete, lucrurile par uneori comice.

Asta pentru ca in spatele acestor reactii exista si logica, dar si multa, multa ignoranta. Iar daca in cazul suporterilor o astfel de atitudine este partial de inteles, in cazul ziaristilor care trateaza populist sau in necunostinta de cauza subiectul nu exista vreo scuza seriosa.

In ultimul timp, au aparut si cei care pufnesc nemultumiti vizavi de situatia Unirii Urziceni. Acest club a castigat aproape 20 de milioane euro din participarea in cupele europene, dar risca sa se desfiinteze, prilej excelent pentru a se vorbi aiurea de lacomia patronului. 

Populistii si necunoscatorii

Pentru inceput sa lamurim niste lucruri. Spuneam mai sus ca subiectele acestea ajung uneori sa fie tratate in presa fie populist, fie in necunostinta de cauza.

Populist sunt tratate pentru ca exista in presa romaneasca, inclusiv in cea de sport, un fel de teama de-a nu supara publicul. Sau un fel de dorinta de-a satisface publicul nu la nivel de informatie, ci prin anticiparea opiniei generale.

In necunostinta de cauza sunt tratate de flacai nepregatiti, care n-au absolut nici un fel de cunoastere economica. Ei intra pe cararea deschisa de confratii populisti si merg mai departe aproape reflex. Nu isi folosesc spiritul critic, isi folosesc doar capacitatea de-a urma turma.

Ce gresesc unii ziariti vizavi de “profitul” lui Copos

Unii considera capitalismul folositor doar atunci cand au plati de incasat si niciodata cand au plati de facut. Mai mult, capitalismul e aiurea si cand altul are de incasat

Asa se explica faptul ca desi au trecut 20 de ani de la caderea comunismului, unii inca mai condamna profitul.

Ca e vorba de profitul facut de Copos in fotbal sau de profitul facut de nu stiu care in cine stie ce afacere, atat timp cat nu-i profit propriu, merita condamnat.

Sunt aproape sigur ca patronul Rapidului n-a facut profit in fotbal dintr-o perspectiva contabila, e posibil sa fi castigat de pe urma fotbalului altfel –  de exemplu, probabil ca i-a folosit notorietatea. Totusi, daca ar fi castigat, Copos n-ar trebuie blamat, ci din contra.

Aaaa… e nepopular sa-l feliciti pe Copos pentru asta? Pai, din cauza unor astfel de atitudini se perpetueaza la nesfarsit o ineptie – Vai, Copos a indraznit sa faca bani din fotbal!

Ce gresesc unii ziaristi vizavi de cazul Bucsaru

In primul rand, nimeni nu vorbeste de dreptul acestui om de-a gestiona cum doreste el banii societatilor comerciale pe care le controleaza. Stiu, nu suna spectaculos sa vorbesti despre astfel de lucruri, dar sunt extrem de importante daca vrei sa ste situezi in realitate si sa nu lasi oamenii in ignoranta.

Astfel, oamenii trebuie sa afle inclsuiv de la ziaristi  ca Bucsaru are dreptul de-a face absolut ce doreste cu banii sai asa cum fiecare dintre noi face absolut ce doreste cu propriile finante. Poate sa para un amanunt nesemnificativ,  dar lucrurile nu stau asa.

E important ca oamenii sa intelega ca fotbalul are o logica dincolo de dorintele suporterilor. Ca exista situatii ideale si modele de business destepte care reusesc sa faca din cluburile de fotbal afaceri adevarate si ca exista afaceri efemere in fotbal.

Patronul Urziceniului a investit intr-o echipa fara viitor. Sau cu un viitor extrem de greu de construit. Atunci cand reprezinti o comunitate atat de mica precum cea de la Urziceni, e greu sa faci clubul profitabil. Ar trebui sa joci an de an in cupele europene si nici macar atunci nu poti fi sigur ca iti acoperi costurile.

Majoritatea cluburilor de fotbal sunt simple centre de cost. Papa bani, nu produc.

Marii manageri din fotbal pe care multi ii admira, care tipa destept pe la televizor, care au ochi la fotbalisti, care supun arbitri, care…  sunt de fapt administratorii unor costuri, nu niste tipi care fac din cluburi societati profitabile.

Asa ca data viitoare cand iti vine sa-l injuri pe Copos sau  pe Bucsaru, care si-a permis sa faca bani buni cu echipa si acum se cam retrage, gandeste-te la felul in care te porti tu cu proprii bani. Indiferent ca vorbim aici de banii unei firme pe care o detii  sau cu finantele personale pe  care incerci sa le distribui cat mai inteligent.

Iti plac pierderile? Iti place profitul? Si patronii din fotbal vor raspunde la fel ca tine, asa ca ramai logic si nu urma turma

Dumitru Dragomir are 64 de ani, iar in mai bine de 40 dintre acestia a avut pozitii de conducere in fotbal.

De-a lungul acestor decenii s-a remarca in primul rand printr-o capacitate extraordinara de adaptare la vremuri si, in al doilea rand, prin alegeri mereu corecte in ceea ce priveste protejarea propriei persoane.

Din 1996 este presedinte al LPF, functie in care a reusit sa-si rafineze un pic vietuirea publica – e alaturi de cei puternici de fiecare data cu exceptia momentului in care cei slabi sunt mai multi si au mai multe voturi de oferit.

Ceea ce scriu eu aici nu are ceva neobisnuit, e o chestiune arhicunoscuta inclusiv de public, d-apai de presedintii de cluburi care i-au oferit mandatele de sef al Ligii.

Ei, din acest motiv al vechii cunoasteri, cei care-l contesta acum pe Dumitru Dragomir sunt profund caraghiosi.

Stiau ce au in fruntea Ligii, dar cu exceptia lui George Copos (a incercat in doua randuri sa determine schimbarea lui Dragomir) si a celor de la Urizceni (au indraznit sa nu-l voteze la ultima realegere), toata lumea a tacut chitic.

Acum, oameni apropiati lui Dragomir, care au avut nenumarate ocazii de-a-l cunoaste in profunzime, tipa pentru schimbare.

Cum naiba sa nu fii caraghios pana la ipocrizie atunci cand il ataci pe partenerul tau de table, pe tovarasul care influenta decizii, pe cel pe care l-ai sustinut sa ia naibii comisiile de sub aripa FRF?

In plus, atunci cand Dragomir  saliva dupa comisii, niciunul dintre contestatarii actuali nu a spus ca le vrea pentru a le controla.

Acum, desi teoretic aceste comisii sunt autonome, toti cei are-l acuza pe Dragomir o fac de parca influentarea acestor comisii de catre seful LPF este de la sine inteleasa

Dincolo de angajarea unui antrenor cu experienta si rezultate in Liga 1, Rapid obtine si un castig de atentie.

Ioan Andone este un antrenor cu o presa foarte buna  pentru ca a reusit sa-si gestioneze corect relatia cu un numar important de jurnalisti  si pentru ca este posesorul unui discurs care atrage atentia presei sportive.

De altfel, una dintre problemele de imagine ale Rapidului in acest sezon a fost si incapacitate de-a capta atentia media.

Pe de o parte pentru ca George Copos a facut un pas in spate, pe de alta pentru ca presedintele clubului, Ioan Taban, nu are un istoric in ceea ce priveste comunicarea cu jurnalistii sportivi.

Unii spun ca Taban nu avea lucruri interesante de spus, altii ar putea spune la fel de usor ca poate nu i se puneau intrebarile potrivite

In fine, ideea este ca in noile conditii Rapid va reusi sa prinda prim-planul atentiei publice chiar si din perspective pur fotbalistice, nu doar atunci cand diverse probleme administrative reuseau sa tulbure clubul.

În momentul în care am devenit rapidist (prin 1996, la vârsta de 11 ani), George Copos era deja patron al echipei – el era cel care îl aducea la echipă pe unul din cei mai mari antrenori români din istoria fotbalului, Mircea Lucescu.

Logodna dintre cei 2 parteneri a durat 3 ani, până în momentul în care Rapid reușea să câștige al doilea său titlu din istorie, în 1999.

Echipa de atunci era formată din fotbaliști unul și unul: Nae Stanciu, Iencsi, Schumacher, Nanu, Rednic, Măldărășanu, Sabău, Pancu, Șumudică, Lobonț, Ionel Ganea, Barbu sunt doar primii care îmi vin în minte.

Ultimii 2 aveau să joace doar în retur la Rapid – veneau din postura de golgeteri ai turului de campionat, Copos dând o adevărată lovitură prin vânzarea lor după câștigarea titlului.

Nu pot uita nici astăzi golul înscris de Barbu în poarta lui Ritli, de la peste 30m, în finala Cupei jucată cu Steaua.

Căsnicia

„Nunta” dintre Copos și Rapid a fost „cauzată” de lovitura dată de Copos prin vânzarea lui Ganea și Barbu, dar și Lobonț.

Lovitura avea, însă, să fie una pur financiară și pe termen foarte scurt. De ce?

Pentru că în turul preliminar din ediția 1999-2000 a Cupei Campionilor, o echipă decimată a Rapidului avea să piardă într-un mod destul de rușinos în fața unei echipe din Letonia (Skonto Riga) de care nu auzise nimeni până atunci, dar care a rămas întipărită în memoria rapidiștilor (și, mai ales, a galeriilor adverse).

Astfel, Copos se alegea cu câteva milioane de dolari din vânzarea celor trei, însă pierdea la capitolul imaginea echipei, fani și bani ce ar fi putut veni de la UEFA pentru jocurile din Cupa Campionilor.

Episodul s-a repetat și în 2003 când, după câștigarea campionatului, Florin Bratu avea să plece la vârsta de doar 23 de ani la Galatasaray, după un sezon în care a „explodat”, la Rapid.

Din păcate pentru el, fotbalul mare l-a prins nepregătit. Și nu a fost singurul – au pățit-o destui jucători de la Rapid (și de la alte echipe din București).

Tot la vârsta de 23 de ani avea să plece și Daniel Niculae, unul din simbolurile Rapidului ale anilor 2000, pe o sumă de bani destul de mare.

Din păcate, și pentru el a fost destul de devreme.

Mai aproape de noi este „cazul” Alexandru Ioniță, jucător care, la doar 20 de ani (dacă nu cumva va împlini 21 de ani, între timp) va pleca în vară la FC Köln, în Germania, pentru suma de 2,5 milioane euro.

Pentru o vreme de criză, cum este cea prin care (încă) trec afacerile (chiar și cele din sport), pare o sumă destul de bună. Dacă mă întrebați pe mine, aș zice că ar fi luat minim 4 milioane euro pe el, dacă îl vindea la vară.

În fine, George Copos a fost, este și va rămâne un om de afaceri foarte abil.

Investitor? Poate. După cum spunea și prietenul Ștefan Beldie, ar fi total absurd și deplasat să acuzi un om că a făcut profit din fotbal. Am spus-o în nenumărate articole: scopul final al oricărui agent economic este profitul-  aceasta este economia de piață and this is how things work, cum ar zice americanii.

Haideți să privim lucrurile dintr-o perspectivă a managementului: George Copos (și mai sunt destui alții ca el, în fotbalul românesc) reprezintă diferența dintre un „patron” și un „manager”.

De aceea, la noi o să mai dureze o vreme îndelungată până vom putea folosi termenul de manager.

Ce deosebește un manager de un patron? Simplu: viziunea pe termen lung.

Un veritabil patron, cum este George Copos, caută mereu un profit cât mai mare pe termen scurt (prin termen scurt înțeleg maxim 1 an). Iar „grosul” de profit nu poate veni de altundeva decât din tranzacționarea/vânzarea jucătorilor (în cazul celor crescuți în pepiniera proprie).

Ei bine, la acest capitol George Copos a stat clar mai bine decât orice alt patron de echipă de fotbal de la noi – a obținut multe milioane de euro din vânzarea de jucători.

Ironia sorții face că pe unii din ei a reușit să-i răscumpere pe bani mult mai puțini, după o perioadă de timp sau i-a împrumutat pentru jumătăți de sezoane.

Vorbesc aici de Ganea, Pancu, Măldărășanu sau, mai recent, Săpunaru (jucător ce a fost vândut „în rate”- neîncheiate încă – și care va sta la Rapid până în vară). Se anunță și venirea lui Daniel Niculae din vară…

Urmează divorțul?

El, însă, nu a fost capabil să vadă mai departe de profitul propriu, să facă ceea ce face un bun manager.

Adica să-și motiveze „angajații” (antrenori, jucători) – mă refer la contractele unor jucători promovați de la echipa a doua, care joacă foarte bine, dar câștigă câteva sute de euro pe lună, la izgonirea lui Hizo (a câta?!!) și altele.

Apoi să gândească strategii de dezvoltare a afacerii (centrul de juniori, de exemplu, de care nu știa nimeni până să vină Viorel Hizo la echipă, în 2009) – clubul este încă extrem de deficitar la capitolul marketing (alături de cam toate cluburile din România, pentru care marketing-ul se reduce la a avea magazin propiu de desfacere cu echipamente originale ale echipei), vânzări (prețurile la bilete și abonamente se fixează „după ureche”) și imagine.

Clienții săi, oamenii care plătesc bani grei ca să vadă un meci al Rapidului pe „Valentin Stănescu” și nevoile lor sunt cam ultimele pe lista lui George Copos (DACĂ sunt pe listă).

A vândut jucători la vârste fragede, fără să își facă o idee despre valoarea lor peste 6 luni sau 1 an.

Comparați cu echipe precum Barcelona sau Real Madrid, care căștigă Liga Campionilor cu jumătate din echipă formată în pepiniera proprie (cazul primeia) sau care își scot într-un an banii dintr-un transfer, prin imaginea jucătorului transferat (tricouri vândute, oameni care vin special la stadion să-l vadă pe el etc.- cazul lui Kaka, după un institut de cercetări de marketing, care declara în iunie 2009 că Real ar câștiga 75 milioane euro anual din imaginea lui).

Slabe șanse…

Sunt tentat să cred că în fotbal George Copos se ghidează după principiul „Ce-i în mână, nu-i minciună”.

Lui Copos îi lipsește cu desăvârșire o viziune de marketing, pe care orice manager ar trebui s-o aibă în ziua de azi. De aceea, „divorțul” de Rapid, pe care mulți fani îl așteaptă de ani buni, nu se va produce prea curând. Cu atât mai puțin cu cât a descoperit o „mină de aur”, juniorii Rapidului.

O scurtă poveste de final

Prin noiembrie, povesteam cu un prieten (stelist, dar nu unul foarte împătimit) despre eventuala preluare a Rapidului de către Lutz Stache.

El îmi spunea, la vremea respectivă, că este o modalitate prin care Stache își face foarte repede o imagine în lumea afacerilor din România, fără să fie nevoit să cumpere ceva în prealaibl (nu am informații dacă G. Copos a primit vreun ban pentru servicii de publicitate).

După o lună aveam să reiau subiectul cu Ștefan, căzând de acord că s-a mediatizat prea mult cazul și s-au dat termene prea specifice ca să fie vorba de o „manevră”.

Acum, tind să-l cred pe prietenul respectiv.

Acum cateva zile, ProSport a publicat  un material in care se vorbeste despre profitul facut de George Copos in urma transferarii unor atacanti ai Rapidului.

La vremea respectiva, am scris asta pe 3Surse .

Dincolo de cum reiese definitia profitului din acel articol,  mi se pare exagerat ca dupa 20 de ani de capitalism sa condamni ideea de profit.  Si asta nu intr-o opinie, ci intr-un material informativ.

Astazi am citit si  reactia lui George Copos pe blogul sau.

In ciuda faptului ca este un text dezastruos formatat si ca parcurgerea sa este dificila, pentru un ziarist si pentru munca sa raman macar doua idei:

1. de fiecare data cand facem un material pe genunchi, pierdem credibilitate si respect. Nu doar noi, personal, ci si ziarul care ne publica articolele. Uneori, chiar si breasla.

2. cand gafezi, n-ar fi rau sa-ti ceri scuze. Indiferent daca ai gresit fata de un om care discuta cu presa sau cu unul care nu reprezinta de felul sau o sursa prea buna

Categoric nu vei recapata peste noapte respectul unui om care vede ca tu nu ai habar cum se defineste profitul, dar macar vei face gestul rar al unei persoane care-si asuma greselile.

“Puteam juca 4 luni la o alta echipa din strainatate dar am vrut sa vin la Rapid“, spune Sapunaru pentru rapidisti.gsp.ro.

Eu am cel putin un motiv pentru care nu cred nimic din aceste cuvinte.

Strainilor nu le plac scandalagii, iar Sapunaru cu asta s-a ocupat mai mult in ultimul timp. Putin fotbal si multi nervi generati, probabil, de frustrarea de a nu prinde primul 11.

In aceste conditii, imprumutul lui Sapunaru la Rapid a venit ca o solutie salvatoare pentru fundasul lui Porto.

PS: George Copos isi asuma un risc urias. A adus un jucator valoros dar care poate strica atmosfera din vestiar. Nu stiu daca Rapid avea nevoie de asa ceva in momentul de fata.

Dumitru Dragomir pare sa detina talentul extraordinar de-a se pune bine cu cei puternici sau cu majoritatile.

Cand Cristi Borcea si Gigi Becali au tipat dupa arbitri straini, imediat Dragomir le-a fost alaturi.

Cand a aflat insa ca vreo 14 cluburi din cele 18 nu-si doresc arbitri straini, imediat a gasit solutia cu “arbitri straini doar la meciurile in care ambele echipe sunt de acord“.

Catelus cu parul cret / Se gudura din reflex

Atunci cand nu exista nicio cauza a celor puternici sau multi pe care sa o sustina, domnul Dragomir exerseaza tehnici de gudurat pe langa orice smecher din fotbal care trece prin zona.

De exemplu, ieri, in decurs de cateva minute a simtit nevoia sa constate la gspTV ca “Iancu e unul dintre managerii buni de la noi” si ca “Avemt toti de invatat de la Copos. E cel mai bun manager“.

Bine, chestiunea in sine nu mira deloc.

Dragomir merge mult pe principiul “a lauda nu costa nimic” si veti auzi de foarte multe ori aprecieri de genul “La Cluj sunt niste oameni foarte seriosi“, “La Vaslui, Porumboiu a facut treaba foarte buna“, “La Medias se vede mana lui Horoba“.

Asa e el, experienta l-a invatat ca pumnul pe care-l pupi, mangaie, nu loveste.

Esti tzepar? Esti valoros

Totusi, exista ceva extrem de interesant in declaratiile date de Dragomir la gspTV si preluate de ProSport aici si aici.

In primul caz, spune ca Marian Iancu e unul dintre managerii buni de la noi in contextul in care tocmai constatase ca Timisoara a dat Stelei numai fotbalisti accidentati si ca s-ar putea sa fie ceva in neregula  cu fratii Karamian de au renuntat asa usor la ei.

In al doilea caz, este impresionat de calitatile de manager ale lui George Copos in contextul in care tocmai afirmase ca pretul lui Alexandru Ionita “este putin exagerat“, adica i-a cam fraierit pe nemtii de la FC Koln.

Desi Romania este plina de oameni care incearca sa faca profit cu societatile lor comerciale sau de oameni care au pretentia sa castige bani de pe urma muncii pe care o presteaza, exista anumite situatii in care aceste lucruri se uita.

Cazul 1 – Sa vada toata lumea. Gratis!

Antena 1 nu va mai transmite cel mai important meci al etapei.

Prima optiune a revenit partenerilor de la RDS-RCS si va fi transmisa de Digi Sport.

Asta e stirea rece.

Urmeaza prezentarea efectelor acestei miscari si cateva hohote de plans ale unor ziaristi pe umarul romanilor care nu vor mai putea urmari meciul numarul 1 al fiecarei etape.

Evenimentul Zilei spune ca ar fi vorba de 4 milioane de romani, iar in zona de comentarii a articolului cativa dintre acestia  scrasnesc din dinti – “Hotii naibii!”

La fel si pe site-urile ziarelor de sport, unde Dumitru Dragomir, Antena 1, Dan Voiculescu, gspTV sunt injurati zdravan.

Cei care urla acum ar trebui totusi sa stie ca se pot abona la platforma DTH a celor de la RCS – RDS.

Da, stiu, costa bani, dar dupa 20 de ani de capitalism poate ar trebui sa-si dea seama ca nimic valoros nu e moca

Cazul 2 – Copos, singurul care castiga din fotbal

ProSport a facut un clacul din care reiese ca George Copos ar fi castigat 12 milioane de euro de pe urma transferurilor facute de Rapid in ultimii ani.

Se dau numele, se dau cifrele, se trage concluzia ca actionarul echipei a castigat banii respectivi.

Asta ar fi informatia. Nu e o stire pentru ca ideea conform careia “Copos este singurul care castiga din fotbal” a mai fost vehiculata.

Totusi, contextul este fericit pentru Ionita tocmai a fost vandut la Koln.

Dincolo de aceasta, e ciudat ca desi traim de 20 de ani intr-o societate capitalista, exista inca o gramada de idioti care condamna profitul.

Cine nu crede, sa se uite in zona de comentarii a materialului pe care ProSport l-a publicat astazi.

Cele doua ziare de sport au publicat informatii conform carora Rapid ar fi primit oferte concrete pentru Alexandru Ionita.

Sumele variaza intre 2 si 3 milioane de euro.

Pozitia lui George Copos este, ca de obicei, profund interpretabila.

Adica spune ba ca nu vinde jucatorii importanti pentru ca vrea  titlul, ba ca se fac presiuni mari vizavi de Ionita si ca nu stie daca va rezista.

In plus, incearca sa aduca la echipa fotbalisti simpatici galeriei – Niculae, Sapunaru, chiar Ilie Iordache si Varga, care ar putea calma reactiile provocate de o eventuala a lui Alexandru Ionita.

Prin urmare, nu stii ce se crezi. Ori va vinde, ori doar se joaca un pic inainte sa anunte ceva de genul  “Am avut oferte bune, dar am refuzat pentru binele echipei”

Inclusiv declaratia conform careia clubul are nevoie de 10 milioane de euro pana in vara se poate incadra in sustinerea acestei ultime variante, a eroismului finaciar – contabil.

Copos plateste azi pentru atitudinile de ieri

Dincolo de faptul ca da declaratii contradictorii, George Copos are si talentul fantastic de-a da senzatia ca face ceva rau chiar si atunci cand face un bine.

In aceasta arie actionarul Rapidului este atat de talentat incat multi dintre suporteri cred ca omul asta face mai mult rau decat bine clubului.

De exemplu, e foarte probabil ca Rapid sa aiba nevoie de 10 milioane de euro pana in vara pentru diverse nevoi ale clubului – salarii pentru jucatori, cheltuieli de functionare ale clubului, datorii fata de terti etc.

Totusi, ceva din declaratiile anterioare ale lui Copos, ceva din atitudinile si reactiile sale trecute ii face pe suporteri sa primeasca aceste vorbe fara vreo compasiune sau intelegere speciala.

Unii suporteri doar iubesc, nu gandesc

Dintr-un motiv nu foarte greu de inteles, George Copos pare sa incerce sa-i multumeasca pe suporteri, sa-i impace, sa le faca pe plac.

Problema este ca in acest fel Copos ar putea sa ajunga sa ia decizii inclusiv sub influenta unor tipi care pun in primul rand emotie si abia apoi inteligenta in cererile lor.

Stiu, nu veti auzi vreodata chestiunea asta din gura unui ziarist, a unui conducator de club sau a unui fotbalist.

Totusi, aici il puteti citi, iar pe site-urile de sport, pe bloguri si forumuri il puteti verifica.

Revelatia lui Mititelu

Actionarul Universitatii Craiova a avut zilele trecute o revelatie, chiar in direct la Fabrica de Sport (Telesport).

Omul si-a dat seama ca a adus o gramada  jucatori cu salarii mari doar  pentru a-i multumi pe suporteri.

Sau ca a refuzat oferte consistente gandindu-se ca suporteri vor reactiona urat ca li se vand vedetele.

Uneori, ma intreb cine mai lipsit de inteligenta – masa care urla sub un impuls sau cel care incearca sa-i respecte dorintele chiar si dincolo de logica economica a unei activitati.

Sunt curios ce crede George Copos despre acest lucru