Foarte pe scurt: aproape deloc.

ProSport si GSP au avut in Africa de Sud cate un singur reprezentant, pe Dan Filoti respectiv pe Ovidiu Ioanitoaia, acesta din urma revenind in tara la jumatatea competitiei. Cel mai probabil, problemele financiare au determinat cele doua ziare de sport sa nu trimita la fata locului mai multi jurnalisti, in bunul obicei al ultimelor turnee finale.

Din pacate, acest lucru a fost vizibil si in print dar si in online. Cu toate ca atat Dan Filoti cat si Ovidiu Ioanitoaia au avut cateva texte interesante, oricine a putut vedea faptul ca lipsesc materialele de la fata locului, reportajele care dau culoare unui astfel de eveniment. Daca informatia am gasit-o in cantitati aproximativ egale pe cele doua site-uri, pot spune ca vizual prosport.ro a fost cu un pas inaintea celor de la gsp.ro (noul design permite asta).

Am luat ca referinta luna iunie a ultimilor 3 ani si am observat urmatoarele:

1. iunie 2008, an cu turneu final cu Romania printre participante, a fost o luna in care cele doua site-uri au inregistrat cresteri de 15-20%

2. iunie 2009 a fost cea mai slaba luna a verii atat pentru prosport.ro cat si pentru gsp.ro

3. iunie 2010 a adus scaderi pentru cele doua site-uri desi mai bine de o jumatate de luna a avut in spate CM

Cateva intrebari referitoare la scaderea traficului pe perioada unui turneu final:

1. era alta situatia daca ProSport si GSP trimiteau mai multi ziaristi in Africa de Sud?

2. cat a contat absenta Romaniei de la acest mondial?

3. puteau face mai mult oamenii din cele doua redactii?

As zice asa:

Da, cred ca situatia putea fi ceva mai buna cu mai multi ziaristi in Africa de Sud. Dar, in conditiile date, cred ca din acest punct de vedere decizia ambelor publicatii a fost cea corecta.

Evident ca a contat absenta Romaniei doar ca aici intervine provocarea pentru oamenii din redactii, cei care ar fi trebuit sa acopere evenimentul fara jurnalisti la fata locului.

Ce puteau face? Da, am vazut stiri, poze, livescore si modulul de rezultate. Dar asta nu inseamna aproape nimic suplimentar fata de o zi obisnuita din viata unui astfel de site.

Doua proiecte editoriale care ar fi avut nevoie doar de implicarea oamenilor din redactie:

1. prosport.ro: nu se mai putea realiza acel videochat? O jumatate de ora inainte si dupa meciuri cred ca ar fi aratat ca site-ul traieste altfel evenimentul

2. gsp.ro: oamenii cu greutate din redactie nu au fost folositi indeajuns. Cred ca un text “face to face” Geambasu – Vochin dupa oricare partida ar fi fost comentat si in ziua de azi

Imi pare insa ca mai toata lumea a preferat sa stea in fata televizorului: au fost peste 3 milioane de romani care au vazut finala la TVR. Mult prea putini au fost chemati si pe site.

Cifre SATI prosport.ro

Cifre SATI gsp.ro

Acum cateva zile dadeam un exemplu pe care il numeam trist-amuzat. Desi azi plec tot de la un articol din prosport.ro, problema se extinde din pacate la toate media cu profil sportiv din Romania. Problema poarta un nume simplu: credibilitate.

Miercuri: Roni Levi: “In Romania, meciurile sunt aranjate”

Joi: Levi: “Nu am declarat ca sunt meciuri aranjate in Liga 1″

In lupta absurda nebuna pentru a da primul informatia, webeditorii “uita” de cele mai multe ori de principiul care sta la granita dintre a fi si a nu fi jurnalist: verificarea surselor.

Se intampla asta fie pentru ca webeditorul respectiv nu a primit instructia necesara postului pe care il ocupa fie pentru ca e presat din spate de un reporter/ redactor/ redactor sef orbit de gandul ca iar concurenta i-a luat-o inainte. Mai e si varianta in care webeditorul nu poate mai mult, din pacate se lucreaza si cu “material” de genul acesta.

Oricum, indiferent de varianta (sau oricare alta ar fi), problema e ca se incalca o regula de baza a acestui job. Nu ma astept ca sport.ro sau cancan.ro sa respecte principiile “jocului” deoarece aici nimeni nu investeste in instruirea angajatilor insa la gsp.ro si prosport.ro e o cu totul alta problema. Din redactia GSP sunt cativa ziaristi adevarati de la care se poate fura meserie iar la ProSport chiar eu am tinut cateva lectii despre ceea ce inseamna sa fii ziarist de online (am 3-4 exemple pozitive si multe altele pentru care mi-am racit gura degeaba).

Grosul celor care publica materiale pe site-urile de sport nu are pregatirea necesara pentru a face aceasta munca. Nu, nu e doar vina lor. E vina sefilor care ii uita in coltul redactiei. E vina celor care nu-si asuma raspunderea pentru greselile subalternilor. E vina celor care inca mai au tupeul sa priveasca onlineul ca fiind oaia neagra a presei. E vina lui Catalin Tolontan. E vina lui Dan Filoti. E vina lui Felix Draghici. Ei sunt cei care permit webeditorilor sa citeze azi stiri de pe execrabilul cancan.ro pentru ca maine sa se mire de ce lumea nu ii mai crede/ citeste/ asculta asa cum o facea odata.

Ok, preferati sa platiti cu bani putini un om nepregatit in loc sa investiti in el sau sa angajati unul mai bun dar ceva mai scump. In cazul acesta sa nu va mai mire ca ajungeti sa va faceti de ras si chiar sa pierdeti bani pe care nu o sa-i mai puteti recupera.

Instruirea oamenilor e singura investitie care aduce profit pe termen lung. E greu sa-ti castigi credibilitatea iar unii par ca tin cu tot dinadinsul sa-si sape singuri groapa.

Gazzetta dello Sport e o sursa continua de inspiratie pentru Gazeta Sporturilor, cei care profita la maxim si de apropierea de nume.

In ceea ce priveste site-urile celor doua ziare de sport exista cel putin o diferenta majora: gazzetta.it nu incearca sa-si duca cititorii de nas in timp ce gsp.ro face acest lucru.

De ce spun asta:

1. link-ul de pe prima pagina a italienilor duce, logic, spre prima pagina a ziarului

2. link-ul de pe prima pagina a romanilor duce , logic?, spre un alt site, de vanzari online

Nu am putut sa nu remarc faptul ca daca ceri sa vezi prima pagina a GSP primesti un GPS. Doar in imagini, din pacate.

Update: imi pare bine sa vad ca cei de la gsp.ro citesc 3surse.ro

Ancheta “Ridzi” reprezinta cea mai importanta lovitura reusita in presa sportiva a ultimilor luni, iar  profitul Gazetei, planificat sau nu, este unul special si interesant in acelasi timp.

Contextele

Politic

Prezenta la votul pentru alegerile europarlamentare vorbeste de la sine despre increderea pe care publicul o are in clasa politica, iar  scandalul EBA nu a facut decat sa potenteze orice demers jurnalistic de genul celui lansat de Gazeta.

Jurnalistic

In acest moment, tot mai putine publicatii investesc in genurile jurnalistice nobile, asa cum sunt ancheta, reportajul sau interviul.

Orice demers jurnalistic valoros este preluat si promovat de celelalte media ori pentru ca acestea nu reusesc prea des sa  produca marfa de o asemenea calitate, ori pentru ca subiectul in sine reuseste sa se impuna pe agenda publica.

Economic

Conform Departamentului de  R&D al Gazetei, piata publicitatii in ziare va scadea in 2009 cu 66% . In aceste conditii,  ziarele alerg diverse cai pentru a nu scadea in ritmul pietei, iar comunicarea cu agentiile si clientii publicitari a devenit una extrem de importanta.

Castigurile concrete: bani si multa imagine

Prin intermediul acestei anchete, Gazeta a livrat cate un mesaj pentru doua  dintre publicurile sale importante: cei care cumpara si citesc ziarul asigurand grosul cifrelor de audienta si cuplul  agentii – clienti publicitari.

1. Cumparatorii si cititorii obisnuiti ai ziarului

Acestora li s-a reamintit ca Gazeta este o publicatie activa in zona jurnalismului de calitate. Dovada succesului acestui mesaj sunt comentariile postate de cei care au citit pe site-ul ziarului articolele dedicate anchetei. Cu greu se poate gasi o alta serie de articole care sa aiba parte de-o asemenea sustinere din partea cititorilor.

De asemenea, aceasta serie de articole are si rolul de-a sustine doua mesaje comerciale ale ziarului.

Unul mai vechi, prin care Gazeta se pozitioneaza ca publicatie quality – “cel mai citit ziar quality din Romania”, si unul mai nou, nascut din campania “Noua ne pasa de sport. Poate prea mult”.

2. Agentiile si clientii publicitari

Pentru publicul larg, unul dintre mesajele de baza este este ca Monica Iacob-Ridzi si-a cumparat imagine cu banii contribuabililor.

Pentru agentii si pentru clientii publicitari messajul este insa altul altul: televiziunile joaca murdar. Iar acest “joc murdar” poate fi perceput in fel si chip de catre tintele comunicarii, dar categoric nu de-o maniera pozitiva.

In piata de publicitate, televiziunile sunt un fel de Tyrannosaurus Rex, iar Gazeta incearca pe cat posibil sa se adapteze avandu-i competitori.

O dovada a acestei dorinte de adaptare putem gasi in apele zonei online. Aici, de ani buni,  Gazeta se scalda cu linistea si foamea unui crocodil pentru ca s-a miscat mai repede si mai bine decat majoritatea competitorilor sai care livreaza continut inclusiv pentru net.

Prin urmare, in ciuda teoriei conform careia doar online-ul fura din afacerile printului, pentru Gazeta televiziunile au fost si sunt un concurent extrem de important.

Din aceasta perspectiva, scaderile de  credibilitate ale acestora inseamna un castig pentru orice alt jucator din piata. Mai ales pentru unul care reuseste sa convinga atat de bine prin calitatile sale. Fie ele editoriale, fie ele de marketing.