Are ceva din Gigi Becali Allegri atunci când spune că nu-i este frică de Inter și că Milanul e pe primul loc.

Își face curaj singur că doar-doar o să treacă problemele de la sine. Seamănă cumva cu elevul din clasa a cincea care răspunde (școlărește) profesorului cu juma de întrebare și…atât.

Pentru că nu știe răspunsul de fapt. Are ceva din comportamentul struțului, dar cu psihologie inversă. Allegri nu bagă capul în pământ ca să  treacă problemele, scoate pieptul în față și speră că ceilalți se vor speria. Faza e că trebuie să mai ai și cu ce.

E greu de spus cât de bine/rău stă Milanul în momentul de față, depinde din ce unghi privești.Daca te uiți de jos în sus, se vede partea plină a paharului:

- Milanul e neînvinsă de 7 meciuri, a făcut o campanie de achiziții foarte bună (mai ales având în vedere că are o echipă accidentată), a reușit să-l integreze foarte repede pe Cassano, a reușit să-l facă pe Robinho să joace, Pato este Duracell (când joacă), apărarea cea mai bună din campionat (deși în ultima vreme n-a mai jucat două meciuri consecutive în aceeași formulă – incluzând aici și jucătorii defensivi din linia mediană) și…da,normal, evident...IBRAHIMOVIC JOACA PROBABIL CEL MAI BUN FOTBAL DIN CARIERĂ.

Asta dacă te uiți de jos în sus. DAR dacă te uiți de sus în jos se vede și hăul de deasupra jumătății pline.

1. IBRAHIMOVIC este cel mai bun jucător de la Milan. Inevitabil, evident și, din păcate, inegalabil. E bine, e ok, dar Ibra e SINGURUL jucător de la Milan care se face constant remarcat. Da, Pato, dă goluri pe bandă rulantă atunci când joacă, dar când spui Pato, consistența e ultimul lucru la care te gândești. Robinho e ok. CÂND E! Pentru că de multe ori face doar act de prezență pe teren ( pe deasupra mai și ratează destul de mult) La fel și Cassano – Alba-Neagra: asta e, asta nu e! Faptul că Milanul joacă numai când joacă Ibrahimovic, nu e o notă bună pentru Allegri.

2. ARE 4 EGALURI în ultimele 6 meciuri. Nicio înfrângere, e adevarat. Dar care echipă dintre Cagliari (d), Udinese (a), Lecce (d), Cesena (a), Catania (d), Lazio (a) și Genoa (d) ar fi putut s-o bată pe Milan?

3. ATACUL a început să dea rateuri. La ce apărare a reușit Allegri (ăsta e meritul lui și e unul destul de mare) să alcătuiască, atacul a cam rămas dator – în ultimele 8 meciuri n-a reușit să marcheze decât o dată mai mult de 2 goluri pe meci (4-4 cu Udinese). Asta în condițiile, în care, în atac joacă numele grele ale lui Milan.

Poate ține doar de perspectivă sau de echipa cu care simpatizezi cum vezi Milanul, dar aritmetica nu minte: Interul  a recuperat 8 puncte într-o lună față de Milan. Și abia cum încep meciurile grele pentru echipa lui Allegri: după Parma (a) urmează Chievo (d), Napoli (a) și Juventus (d) plus dubla cu Tottenham în Ligă. Dacă asta nu-l pune pe gânduri pe Allegri, e groasă. Alții, în locul lui, ar face din pusul pe gânduri o pasiune în următoarele săptămâni.

Există un milion de motive pentru care Milan  n-ar trebui să-l ia pe Ibrahimovic. 4 îmi vin repede în minte.

1. Atacul a mers bine în acest sezon. Pato (12 goluri), Borriello (14 goluri) şi Ronaldinho (cel mai bun pasator din Serie A-14 assist-uri; 12 goluri) au avut un sezon foarte bun. Milanul a avut al treilea atac din campionat, după Inter şi Roma, dar Pato a fost mult timp accidentat.

2. Mijlocul şi apărarea au fost punctele slabe ale milanezilor. Plecarea lui Kaka i-a lăsat fără pic de creaţie la mijloc (Pirlo şi Seedorf au obosit şi ei după atâţia ani în care au tras Milanul după ei), iar apărarea a fost vraişte (cu toate că cifrele sunt mai bune – a fost a doua din Serie A, 39 de goluri primite).

Abate şi Antonini ar putea ajunge doi fotbalişti buni, dar acum sunt doar mediocri. Unde mai pui că în defensiva rossonerilor mai joacă Favalli, Kaladze, Oddo şi Nesta, refresh-ul trebuie dat mai degrabă în defensivă decât în atac.

3. Banii. Mai bine spus, lipsa lor. Dacă ai 50 de milioane să dai pe Ibra (vreo 40 către Barça şi 10 salariu), ar fi înţelept să-ţi pui mai degrabă un antrenor bun. Cum Berlusconi se zgârceşte şi în acest an  (să vedem dacă se va realiza combinaţia cu Gazprom) greu de crezut că se va realiza transferul.

Şi, nu, cu el antrenor Milan n-ar lua campionatul. Leonardo a făcut o treabă decentă cu lotul pe care l-a avut.

4. Vârsta. Ibra face 29 de ani (ştiu, e juniro pe lângă noua achiziţie Yepes) şi e greu de crezut că Milan şi-ar mai putea recupera o bună parte din investiţie în cazul în care ar vrea să-l vândă. În plus, Zlatan nu pare genul de jucător care să se ataşeze de un club.

Când a juns la Juve a spus că e onorat că s-a transferat la un club atât de  mare, cu Inter cică ţinea de mic , iar Barça este cea mai bună echipă din lume. Ce-ar putea să spună când/dacă va ajunge la Milan?

Ar fi un singur motiv pentru care Milanul ar trebui să-l ia pe suedez: tare bine i-ar sta alături de Pato şi Ronaldinho în atac! Un aşa atac ar putea să dea suficiente goluri cât să acopere găurile din apărarea lui rossonerilor.

Campionatul nu s-a terminat. Tocmai d-aia am făcut “Primul 11 al Serie A”. La unii jucători au contat cifrele, la alţii impresia generală sau o paradă.

Poate nu este un prim 11 obiectiv, pentru că este…al meu. Dar sunt convins de alegerile făcute.

Cu toate că nimeni nu mai joacă 4-4-2 (în afară de Bayern), am zis să fiu clasic. Aşadar:

Fundaş dreapta – Maicon: de departe cel mai bun om de bandă din campionatul italian şi din lume. Printre puţinii care poate ţine singur o bandă fără să aibă nevoie de dublaj pe faza defensivă şi care face foarte bine şi faza de atac. Este al treilea pasator din Serie A (9 assist-uri), repet, al treilea! şi a marcat 6 goluri (dar ar fi fost de ajuns cel cu Juventus ).

Fundaş central-Lucio: Omul care a dat siguranţă defensivei Interului în acest sezon. Ştie să iasă cu mingea la picior (şi asta se vede în contrucţia nerazzurilor, se pliază pe stilul lui Sneijder), are un plasament bun şi dublează foarte bine când este nevoie.

Fundaş central-Chiellini: Este singurul om de la Juventus care a reuşit să se ferească de accidentări şi asta se vede în cifrele sale (30 de meciuri jucate în Serie A!!-cele mai multe alături de Diego; 4 goluri). Într-o echipă atât de inconstată ca Juve în acest sezon, a fost singurul jucător care a jucat constant-binişor, chiar bine.

Fundaş stânga-Riise: 33 de meciuri jucate, 5 goluri. Cifrele poate nu spun mult, dar el este omul care i-a dat Romei speranţa că ar putea trage la titlu, în acel Juventus-Roma 1-2 (a obţinut cartonaş roşu la Buffon şi a marcat golul de 2-1). De departe cel mai constant jucător al Romei.

Închizător-Palombo: pentru un post atât de nespectaculos, un jucător asemenea. Palombo a marcat două goluri şi a dat 3 pase de gol în acest sezon de Serie A, dar nu l-am văzut în vreun meci mergând pe teren. Este tot timpul în alunecări, îşi conduce echipa din teren şi participă la faza ofensivă. Este următorul Gatusso al Italiei. Împreună cu Pazzini şi Cassano a reuşit să ducă Sampdoria pe 4.

Mijlocaş ofensiv-dreapta – Pastore: Pe el chiar nu-l recomandă cifrele (3 goluri, 4 assist-uri; puţin pentru un mijlocaş ofensiv). Atât că e primul să sezon în Serie A şi are doar 20 de ani! În plus, avut un impact foarte mare asupra jocului lui Palermo. Alături de Cavani şi Miccoli formează unul dintre cele mai bune pachete ofensive din Serie A.

Mijlocaş ofensiv-stânga – Ronaldinho: mai cu un penalty (10 goluri a marcat până acum în campionat), mai cu o superevoluţie împotriva unei echipe mediocre (îmi vine în minte meciul cu Chievo – asta şi pentru că îmi tot repetă acest lucru comentatorul meciului de atunci ) Ronaldinho a ţinut-o pe Milan în viaţă.

Este pasatorul numărul 1 din Serie A: 14 assist-uri! Şi cât timp a avut cui să-i dea pase (adică până la accidentarea lui Pato) Milanul s-a bătut la titlu. Merită şi Leonardo menţionat aici, a reuşit să-l disciplineze tactic.

Piesa care nu se potriveşte în puzzle este declaraţia lui Ronnie din Gazzetta: “A fost un an minunat. Sunt mulţmit de ceea ce am realizat”. Parcă Ronaldinho de la Barcelona n-ar fi declarat asta, după un loc 3, în care speranţele la titlu s-au dus pe apa sâmbetei (cu toate că era o miecuri la acel 0-1 de la Parma) cu 8 etape înainte de final.

Mijlocaş de creaţie-Sneijder: A făcut un singur lucru, am mai spus-o, a învăţat Interul să paseze! Maaaareee lucru!! În urmă cu an, tactica era mai simplă: “Mingea la Ibra, că ştie el ce să facă cu ea”. Cu acelaşi antrenor pe bancă.

Atacant-Milito: Deşi de 3 luni întră în teren obosit şi iese în cârje, Milito este omul-scudetto pentru Inter în acest an (chiar dacă Inter nu va lua titlul). Cu 20 de goluri în Serie A (26 în toate competiţiile), Milito a câştigat lupta indirectă cu Ibrahimovic, omul pe care trebuia să-l înlocuiască – a dat mai multe goluri în primul sezon al său la Inter decât suedezul. În plus, Zlatan a dat 21 de goluri pentru Barca în acest sezon.

Atacant-Di Natale: Cu cele 26 de goluri pe care le-a dat în acest sezon de Serie A a reuşit să-i ţină pe cei de la Udinese în prima ligă. Păcat că n-a apucat să joace la unul dintre granzii Italiei, să arate ce poate acolo. La Milan însă eşti considerat junior la 32 de ani

Portar-Storari: Postul pe care a fost cel mai greu de găsit un titular incontestabil. Storari pentru că transferul său la Sampdoria s-a făcut simţit: în aproape acelaşi număr de meciuri jucate (17 faţă de 19) a luat de două ori mai puţine goluri decât Castellazzi, titularul din tur, 13 faţă de 26.

La sosirea sa echipa era pe 13, acum pe 4, numai coincidenţă nu pare a fi. Unde mai pui şi meciul făcut cu Roma…

La atacanţi, la fel de uşor ar fi putut intra în primul 11 Cassano (9 goluri, 8 assist-uri) şi Vucinic (13 goluri, 6 assist-uri), doi dintre oamenii care au fost decisivi pentru echipele lor în acest sezon.

Dacă Nae Manea ar semna mâine cu AC Milan (că tot nu mai stă pe bancă la Rapid iar lui Copos i se spunea acum ceva timp, Berlusconi din Giuleşti) ar avea ca obiectiv tiltul. Cu siguranţă!

Aşa a fost şi în acest sezon cu Leonardo. Nu contează că n-ai nume ca antrenor sau că ţi-a fost vândut cel mai bun jucător din lot şi nu ţi s-a cumpărat nimic în schimb, trebuie să faci performanţă.

În fotbalul mare nu există obiective de genul reîntinerirea lotului (lucru oricum nefiresc la Milan ) ) sau reconstruirea echipei.

De obicei obiectivele se măsoară în cifre, nu la ochi.

Aşadar, care sunt cifrele Milanului lui Leonardo din acest sezon?

- 60 de puncte în 31 de etape a adunat. Este la 3 puncte de Inter

- de 2 ori a pierdut şansa de a se apropia sau depăşi Interul în clasament. Ultima oară, acum câteva ore. Mourinho pare să aibă dreptate, Milanul n-o mai prinde pe Inter în acest. Are meciuri infinit mai grele şi joacă slab.

- 3 schimbări inspirate a făcut Leonardo în tot sezonul. Pato la Firenze (gol marcat de brazilian în prelungiri), Huntellar în deplasare la catania (două goluri în prelungiri) şi  Seedorf, acasă, împotriva lui Chievo (de asemenea gol în prelungiri). Vorba oamenilor din BD: “Puţin, foarte puţin”

- 6 goluri a primit de la Inter în acest sezon. A marcat 0!!!

- 7 goluri a primit de la Man. United în optimile Ligii. A marcat 2!

- 49 de goluri marcate, 29 primite, până în etapa a 31-a. Adică al 4-lea atac (după Inter, Roma şi Genoa) şi a 2-a apărare din Serie A (după Inter şi la egalitate cu Chievo).

- 2 rezultate mari a obţinut în acest sezon. Victoria de pe Santiago Bernabeu (3-2) şi cea de pe Olimpico, la Torino (3-0)

Dacă lăsăm cifrele de o parte vedem că:

- Leonardo l-a făcut pe Ronaldihno să joace fotbal la Milan. L-a învăţat să joace cât mai italieneşte posibil, l-a trimis pe parte stânga şi l-a făcut cel mai bun pasator din campionat.

- a învăţat să antreneze norocul. 5 goluri decisive marcate după minutul 90, nu reprezintă doar ajutor divin.

- a pus în permanenţă presiune pe Inter. A fost principalul challanger la titlul până etapa asta, când Roma a bătut echipa lui Mourinho

Cifrele lui Berlusconi

-  65 de milioane de euro a luat Milanul pe Kaka. Ce a cumprat în  schimb? Un fotbalist de 25 de milioane de euro-Huntelaar. Atât.

Inter a făcut cumpărături de peste 60 de milioane de euro, în condiţiile în care a luat pe Ibrahimovic 43 de milioane de euro, plus Eto’o. Juve a dat 50 de milioane pe Diego şi Melo.

Berlusconi n-a vrut să plătească pentru ca Milanul să tragă la titlu în acest an. Dar Leonardo probabil o va face la finalul sezonului. Cu postul de antrenor.

Nici că se putea un moment mai bun pentru programarea unui derby ca Inter-Milan. Milan-ul pare să fie pe val, Inter-ul mai nesigură ca niciodată în acest campionat.

De fapt se întâlnesc cele mai bune echipe din acest sezon: campioana vs singurul challenger. Acesta nu este singura înfruntare însă, Inter vs Milan înseamnă şi…

Ronadinho vs Sneijder

• Brazilianul joacă cel mai bun fotbal de când a venit în Italia. E lider în clasamentul paselor decisive (8) şi printre primii marcatori din Serie A (9). Şi pare a fi cel mai în formă fotbalist din campionat – 6 goluri în ultimele 3 meciuri şi o evoluţie în meciul cu Siena care a adus aminte de vremurile bune de la Barcelona. Siena nu e Inter, dar tocmai milanezii o pot spune cât de tare este echipa lui Malesani – a condus de două ori pe Meazza şi numai geniul lui Sneijder a făcut ca nerrazzuri să întoarcă rezultatul în ultimele minute.

• Sneijder n-a cunoscut înfrângerea la Inter! Cu el în teren (12 meciuri în Serie A) Inter-ul are 9 victorii şi 3 egaluri. În procente, cu Sneijder în teren echipa lui Mourinho a câştigat 83,33% din punctele puse în joc. Fără el, palamaresul lui Inter este mult mai slab – 8 meciuri, 4 victorii, un egal, 2 înfrângeri (procentaj al punctelor câştigate -54,16%)

Borriello vs Milito

• După Ronaldinho, Borriello este următorul marcator al lui Milan (7 goluri) şi principala speranţă la gol a lui Milan în derby, având în vedere că Pato probabil nu va juca.

• De partea cealaltă Milito este golgeter-ul campionatului (12 goluri) la egalitate cu Di Natale şi, cel mai important, omul care pare să-l fi făcut uitat pe Ibrahimovic la Milano. Dacă nu prin spectaculozitate, cel puţin prin eficienţă – la sfârşitul turului are cu doar un gol mai puţin decât avea suedezul anul trecut pe vremea asta.

Avalanşa de goluri a lui Milan vs puterea de revenire a lui Inter

• După ce la începutul turului a pierdut puncte cu Livorno, Atalanta sau Udinese – toate echipe din partea a doua a clasamentului – Milan a început să dea gol după gol (a şi primit, ce-i drept). Din etapa a 8-a până acum (atunci Milan a început să lege o serie de rezultate pozitive) Milan-ul a avut un singur meci în care a dat mai puţin de 2 goluri!! (înfrângerea de acasă cu Palermo, 0-2).

• Pentru Inter un handicap de unul sau două goluri este dătător de aripi Au arătat-o cu Siena (4-3 după 1-2 şi 2-3) şi, mai important, cu Bari (2-2 după 0-2) care avea înainte de meci cea mai bună defensivă pe teren propriu (doar 4 goluri primite!).

Duelul dintre cele mai bune atacuri şi apărări

• Inter este echipa cu cel mai bun atac din Serie A: 43 de goluri. Nerazzurii au primit 5 penalty-uri, le-au marcat pe toate.

• Milan este echipa cu al doilea atac din Serie A: 35 de goluri. Rossonerii au primit 6 penalty-uri, au transformat 5.
• La Inter va lipsi sigur Eto’o, dar va juca Pandev. La Milan ar putea lipsi Pato, dar va juca Beckham.

• Ambele echipe au 19 goluri primite. Sunt cele mai bune defensive din campionat alături de Fiorentina şi Bari

Ce nu spun cifrele

• Că Milan-ul nu joacă un fotbal extraterestru. Are trei victorii impresionante în ultimele trei meciuri, dar:  cu Genoa i-au trebuit trei penalty-uri şi un gol din ofsaid ca să bată iar cu Juventus a trebuit să dea Melo de două ori pe lângă minge pentru ca Nesta şi Ronaldinho să dea golurile 1 şi 3
• Că în ultima vreme Inter joacă bine doar după ce joacă prost (vezi meciurile cu Siena şi Bari) şi atunci când învinge o face chinuit, cu echipe cum ar fi Lazio sau Chievo dominând finalurile de meci.
• Că Leonardo pare în continuare la fel de lipsit de reacţie când vine vorba de schimbări. Dacă e să meargă, bine, dacă nu, brazilianul nu nimereşte schimbările. Prin comparaţie, când Inter-ul a fost în dificultate, Mourinho a schimbat şi s-a văzut şi pe tabela de marcaj.

Meciul va fi pe Digi Sport, duminică, de la 21:45. Să sperăm că de data asta live. Cap-coadă Ca să mă scutesc de emoţii, voi fi la Milano să văd meciul, de unde sper să revin cu ceva poze şi filmuleţe interesante.