Dupa meciurile Vointa – CFR si Steaua – Brasov, aproape toate discutiile s-au concentrat asupra celor doua uriase erori de arbitraj comise de Radu Petrescu si Cristi Nica.

Intr-un fel, acesta este firescul daca ne uitam si la prezent, si la trecutul recent.

Petrescu a fost surprins sezonul trecut privind de la cativa metri o faza in care Culio il calca intentionat pe coapsa pe Irimia  (Sportul – CFR 3-0, 2010 – 2011).

A privit incidentul si a sfidat incredibil realitatea lasand jocul sa continue.

Tot sezonul trecut, la semnalizarile lui Nica, Lazar si Cassio au fost eliminati total aiurea la jocul disputat de Rapid in deplasare cu FC Brasov.

Amuzant este ca Lazar a fost eliminat pentru ca i-a pus mana in piept lui Ilyes, iar acesta a cazut ca si cand ar fi fost lovit in fata.

Apoi, Cassio a sarit la cap cu un adversar, iar in cadere l-a lovit pe acesta cu siretul ghetei in coapsa. Nicio intentie de lovire, ci pur si simplu o coborare naturala a piciorului dupa miscarea clasica de lovire a balonului cu capul.

Nica, aflat aproape, a vazut in ambele faze altceva.

Acestea sunt doua situatii concrete in care eroare umana este greu de acceptat. Petrescu s-a uitat la faza si a ignorat-o, iar Nica a vazut ce nu putea sa vada nimeni.

Totusi, cei doi sunt intrecuti la capitolul penibil de Beto si de Costea.

Nu pentru ca simularea nu ar face parte din practicile obisnuite ale fotbalistilor, ci pentru grosolania folosita de fotbalisti pentru a trisa.

La ei nu a fost vorba de situatii in care sa accentueze contacte, ci situatii in care nu au fost atinsi de adversari.

La Beto, e faza de cascadorii rasului. La Costea, e gretoasa scena zvarcolirii in sine. Nu au fost atinsi, sunt doar doi mincinosi.

Din acest motiv, eu pot sa am naivitatea de-a crede ca Petrescu si Nica sunt fie slabi ca arbitri, fie prind des zile proaste.

In schimb, Beto si Costea pot fi considerati  hoti dovediti cu imagini dupa ce au furat truda colegilor de la Sibiu si Brasov.

In fotbalul nostru se vorbeste mult si cu putina substanta.

Desi majoritatea cluburilor sunt controlate de oameni care au afaceri importante, putin din ceea ce acestia rostesc in spatiu public are greutate, miez si capacitatea de-a da directii.

Te-ai astepta ca nivelul discutiilor sa fie unul ridicat macar pentru simplu fapt ca in spatele vorbelor stau oameni care  au reusit si lucruri importante in viata.

Asta nu se intampla. Sau se intampla rar, atat de rar incat ceea ce ar fi demn de luat in seama se pierde rapid in vacarmul iscat de cei mai vocali membri ai  Ligii 1.

Zilele trecute, imediat dupa arestarea lui Vasile Avram, Arpad Paszkany a spus ceva simplu, dar tare important: “Tot ceea ce se intampla acum reprezinta un impozit pe afacerile din fotbal“.

Banii care ne lipsesc noua

In acest moment, fotbalul romanesc se finanteaza partial modern (drepturi TV, contracte de imagine, sponsorizari), partial arhaic (imprumuturi, vanzari de jucatori, finantarile mascate ale comunitatilor locale etc.).

Ponderea finantarii moderne este ridicata doar de anomalia vanzarii la suprapret a drepturilor TV, altfel am fi in lumea a 4-a a dezvoltarii afacerilor in fotbal, nu in lumea a treia.

Revenind la Paszkany – finantatorul celor de la CFR a sesizat de mai multa vreme ca fotbalul nostru este subfinantat si din cauza problemelor de imagine.

Imaginea unui produs sau a unui serviciu este extrem de importanta. Aceasta contribuie la formarea pretului, se implica in aducerea de profit si ofera chemarea pentru cumparatori.

Acelasi Paszkany  a fost cel care a remarcat public faptul ca o serie de companii multinationale care platesc bani grei pentru a-si promova imaginea prin interemediul fotbalului  in campionate straine nu se ating de fotbalul intern.

Ar fi vorba de bani multi, extrem de multi.

De exemplu, e vorba de banii aceia care ne mira prin multimea lor cand jucam cu echipe de prin Elvetia, Austria, Cehia, Belgia, Turcia etc. si vedem ce bugete uriase au comparativ cu ale noastre.

E vorba de banii care  permit unor patroni de club cu averi cifrate la cel mult 100 mil. E sa faca performanta cu  echipe precum Olympique Lyon.

In fine, e vorba de banii care noua ne lipsesc din foarte multe motive, inclusiv din cauza problemelor de imagine pe care le remarca Paszkany.

De ce toata lumea pierde din cauza lui Avram

Impozitul de care vorbeste acum finantatorul celor de la CFR Cluj se aplica intregii industrii a fotbalului.

Aici intra pe langa cluburi si sponsorii, presa de specialitate, juctorii, antrenorii etc.

Unii au ignoranta sa creada ca presa sportiva se bucura cand apar astfel de situatii pentru ca ziarele se vand brusc un pic mai bine, emisiunile fac rating-uri mai mari si asa mai departe.

Pe termen mediu, orice intamplare de genul acesta aduce pierdere, nu profit. Fotbalul care nu convinge publicul, nu convinge companiile interesate sa-si asocieze imaginea cu acest fenomen.

Automat, se pierd bani.

Din pacate, putini dintre cei care lucreaza in fotbal inteleg acest lucru. Patronii au fost obisnuiti sa castige bani de-o anumita maniera, nevanzand imagine, ci cumparand influenta.

Apoi, cei care vin in zona executiva sunt mai degraba talentati sa puna presiune pe arbitru decat sa gandeasca un plan de afaceri pentru propriul club.

Astfel, din combinarea actiunilor si atitudinilor celor doua categorii de oameni care controleaza cluburile ies vizite la DNA si nu performante in fotbal.

La inceputul acestui sezon am spus de cateva ori in cadrul emisiunilor de la sport.ro ca Pandurii si Petrolul vor fi revelatiile acestui campionat.

Nu am facut-o doar pentru a deschide un joc al anticiparilor, ci pentru ca o serie de lucruri care se intampla in viata acestor echipe  sunt cu adevarat speciale.

Pandurii confirma pana acum gandurile mele pentru ca joaca sau incearca sa joace cel mai modern fotbal al ultimilor ani in Liga 1.

Petrolul in schimb s-ar putea sa mai aiba nevoie de cel putin un sezon pentru a fi o forta.

Ceea ce insa o avantajeaza este faptul ca atunci cand va deveni o astfel de forta, Petrolul are sansa sa-si mentina respectivul statut pentru o perioada lunga.

Noul stadion va tine comunitatea locala aproape

Noul stadion va fi forta acestei echipe in momente bune si in momente grele.

Banii investiti in stadion vor obliga comunitatea locala sa fie in continuare atenta la tot ceea ce se intampla in viata clubului.

Atentia comunitatii  inseamna foarte mult intr-un moment in care lipsa acesteia duce la disparitia unor cluburi cu traditie sau in momente in care efectele ei se fac simtite doar in ani electorali.

Investitia de la Ploiesti va “beneficia” de atentie multi ani de acum incolo.

Noul stadion va aduce mai multi bani

La inaugurarea stadionului, s-a produs “primul spot publicitar live” cum l-au numit cei de la Bergenbier.

Noile arene au o predispozitie in ceea ce priveste atragerea proiectelor publicitare, au forta de-a indemna sponsorii la asocieri de imagine, pot aduce finantari moderene, extrem de rare in fotbalul nostru.

Stadionul celor de la Petrolul are aceste calitati si in perioada urmatoare echipa lui Rachita va simti in buget acest lucru.

Noul stadion va starni respect

Frumusetea acestui stadion va atrage un numar mare de suporteri in tribune. Oamenii vor sa se bucure de o atmosfera speciala, de modernitate, de comfort, de firescul occidental.

Stadionul le va oferi aceste lucruri, iar Petrolul va beneficia de rasplata acestor suporteri multumiti.

Apoi, stadionul va oferi din nou statut de rege in judet celor de la Petrolul.

Pentru cei din afara Prahovei acest lucru ar putea sa para minor.

Pentru cei din interior, indiferent ca e vorba de suporteri, de sponsori sau de celelalte cluburi acest lucru este extrem de important.

Cand au castigat Cupa Romaniei, cei de la Petrolul au beneficiat de suportul unei retele de echipe sustinute de industria petroliera a judetului.

Ehipe de sub umbrela acestei industrii jucau in toate ligile fotbalului romanesc si tot ce aveau mai bun ajungea intr-un fel sau altul la echipa fanion.

Astazi, nu mai exista relatiile care sa permita colectarea valorilor ca in trecut, dar exista simboluri care ofera un statut special. Petrolul beneficiaza de un astfel de simbol.

Noul stadion este un semnal

Vremea stadioanelor urate care reprezinta casa doar pentru huligani incepe sa apuna. Nu spun ca noile stadioane vor fi casa pentru sentimente mai marete sau pentru o dragoste mai intensa fata de propria echipa.

Spun doar ca vremea stadioanelor urate care reprezinta casa doar pentru huligani incepe sa apuna. Ca lumea se schimba si ca echipele care vor avea o casa adevarata, vor avea de castigat.

Cine isi va face un stadion serios, va avea cu adevarat viitor.

In cazul de fata, Petrolul a inceput deja sa si-l traiasca.

Atunci cand o echipa romaneasca joaca impotriva uneia straine, avem tendita de-a fi extrem de subiectivi in ceea ce priveste judecarea meritelor  noastre si ale adversarilor nostri.

Concret, daca ai nostri reusesc o evolutie peste asteptarile initiale, automat avem senzatia ca si meritau obtinerea unui rezultat foarte bun. Aproape ca nu mai conteaza ce-a jucat adversarul per total.

Exemplele recente la care ma refer  sunt Roma – CFR Cluj si Steaua – Napoli.

Un exercitiu de imaginatie

CFR Cluj a avut categoric oportunitatea sa scoata macar un egal cu italienii. Totusi, de aici si pana la a spune ca-l si meritau este o cale aproape lunga. A jucat CFR Cluj mai bine decat Roma? Cine spune “da” sa faca un simplu exercitiu de imaginatie.

Sa-si inchipuie ca Roma ar fi jucat exact asa cum au facut-o ai nostri, iar CFR Cluj exact asa cum au facut-o italienii. Iar scorul final sa fi fost egal. In astfel de conditii ar fi meritat  Roma un meci egal?

Inca un exercitiu de imaginatie

In cazul meciului Steaua – Napoi lucrurile sunt chiar si mai simple.

Facem un exercitiu de imaginatie asemanator. In minutul 15, Napoli sa fi condus cu 3-o. Apoi, in minutul 30, arbitrul sa fi eliminat unul dintre atacantii italienilor.

Pana la final, Steaua sa fi avut exact evolutia pe care au avut-o italienii aseara. In repriza a doua sa fi fost tot timpul peste Napoi, Bogdan Stancu sa fi marcat un supergol precum Hamsik.

De asemenea, arbitrul sa acorde 4 minute de prelungiri, De Sanctis sa acuze o accidentare si sa stea la pamant pentru ingrijiri exact cat a facut-o Tatarusanu. Mai mult,  Mazzari sa faca o schimbare, iar acelasi arbitru sa treaca limita minutelor de prelungire.

In acest moment, va intreb: v-ati fi enervat cand il vedeati pe De Sanctis tragand de timp? Asa spun si eu

Ei, cand cronometrul ar fi aratat 6 minute si 58 de secunde peste cele 90 de minute de joc, Radut sa fi marcat golul egalarii. Ar fi meritat Steaua aceasta reusita?

Un pic de concluzie

Pentru majoritatea dintre noi este foarte greu sa privim obiectiv un meci de fotbal in care se intalnesc o echipa romaneasca si una straina. Mai mult, daca echipa romaneasca se intampla sa ne fie draga, lucrurile devin si mai greu de privit limpede.

Eu spun insa ca a privi lucrurile inclusiv din perspectiva pe care am prezentat-o mai sus ne-ar ajuta pe oricare dintre noi sa fim mai aproape de realitate si mai departe de ignoranta.

De asemenea, acest tip de exercitiu este valabil si pentru situatiile din campionatul intern, cand echipe mici reusesc sa scoata rezultate excelente in fata unor echipe mult mai bine cotate, totul insa la finalul unui meci in care echipa mica se apara supraaglomerat, nu are decat un sfert de ocazie, este dominata 90 de minute si scapa fara gol ca prin minune.

Acum imi vine in minte meciul Unirea Urziceni – Steaua, cand meciul in sine a fost inghitit de contextul in care partida s-a desfasurat.

Dupa ce Steaua luat aproape tot ceea ce era mai bun de la Urziceni si dupa ce la Urziceni au ajuns tineri fotbalisti de la Steaua II , toata lumea se astepta ca echipa lui Ilie Dumitrescu sa castige fara probleme.

Faptul ca nu a facut-o a inchis definitiv discutia despre fotbalul propriu-zis si a deschis-o pe cea de pe langa fotbal.

Indraznesc sa spun ca fotbalistic vorbind, Steaua nu merita sa piarda acel joc. Ca a dominat tot meciul, ca a avut mult mai multe situatii periculoase decat Unirea. Totusi, au pierdut.

Nu va mai rog sa va imaginati un tablou in care Steaua sa se fi aparat in acel meci exact cum au facut-o cei de la Urziceni, Unirea sa fi dominat copios si totusi sa piarda meciul. Ma bazez pe faptul ca am fost suficient de limpede in exemplele de mai sus.

PS: ceea ce este cu adevarat iritant la meciul Steaua – Napoli nu tine de corectitudinea prelungirii acestei partide, ci de faptul ca nu prea ne putem imagina si ca o echipa romaneasca sa beneficieze vreodata de o astfel de situatie intr-un meci disputat pe un stadion din vestul Europei.

După concedierile în masă pe care le-a făcut, gspTV-ul s-a lovit de o problemă: a cam început să rămână fără oameni.

Mai sunt doar câțiva producători pe emisiuni și un singur redactor. Unul singur! Care trebuie să facă munca unui departament care la un moment dat număra 5 oameni. Pe știri sunt suficienți producători și un număr rezonabil de redactori și editori (să vedem câți dintre ei vor mai rămâne în continuare, o dată cu apariția Dolce Sport).

Acum, o dată cu plecarea în masă a peste 10 angajați de la gspTV la Dolce (Grădinescu, Băleanu, Săbău, Sârbu și alții) alți oameni de la același post și-au dat seama de scăderea cotelor apelor Dunării sub limitele normale. Adică plecările astea, coroborate cu epurăririle care s-au tot întâmplat pe la postul din Băneasa, au rezultat într-un număr prea mic de angajați ca activitatea să decurgă aproape normal.

Așa că s-a recurs la reangajarea unora dintre oamenii care au tot fost dați afară până acum. Adică cei care la un moment dat n-au fost considerați suficient de buni ca să meargă în continuare “la victorie”, cu gspTV, semn clar că nimeni nu s-a gândit cât de (ne)/oprotună a fost concedierea respectivilor oameni.  Nu e o practica nouă. Există peste 5 oameni care au fost dați afară și rechemați în redacția gspTV (mă refer numai la oamenii din redacție), unii chiar de mai multe ori. Și numărul lor s-ar putea mări.

Încă un amănunt. În urmă cu 2 etape LPF i-a impus gspTV-ului să transmită meciurile de Liga I cu cel puțin 8 camere de luat vederi și nu cu 4, cum începuseră turul acesta de campionat. Așa că, da, ați ghicit, mulți dintre cameramanii dați afară au fost reangajați, fiind plătiți la eveniment.

Morala? Niciodată nu ești suficient de dat afară de la gspTV.

Nu sunt fan CFR (pentru cei curioși, sunt rapidist), dar sunt de părere că echipa merită să fie campioană.

Consider că, alături de Urziceni și FC Timișoara, a jucat cel mai bun (eficient, nu neapărat spectaculos) fotbal din Liga 1, în sezonul 2009-2010 și are cam cel mai bun lot pentru Liga Campionilor dintre toate echipele românești, la ora actuală.

S-a discutat despre „manevre”, „jocuri de culise” etc. făcute de CFR Cluj (mai exact, patronul Arpad Paszkany sau președintele Iuliu Mureșan) și s-a pus în discuție meritul pe care îl are jocul echipei în câștigarea campionatului. Câte dintre echipele de top (și nu numai) nu au fost, însă, suspectate (în sezonul actual sau înainte) de blaturi/meciuri aranjate?

În afară de Rapid și Urziceni, nu cunosc vreuna… poate mă înșel. Din păcate, dacă CFR chiar a făcut aceste „jocuri de culise”, nu este nici prima nici ultima echipă campioană a României care apelează la astfel de tactici și scapă nepedepsită.

CFR inseamna schimbare in neschimbare

Cred, însă, ca mulți oameni de presă, precum și oameni de fotbal (vezi și declarațiile lui Mircea Lucescu despre gradul în care CFR Cluj reprezintă fotbalul românesc) omit un lucru esențial, si anume schimbarea pe care echipa ardeleană a adus-o în campionatul românesc.

Pâna să ajungă ei campioni, strategiile patronilor de echipe se bazau, în proporție de cel puțin 90%, pe „bișnița” de jucători- găsirea/achiziția pe prețuri de nimic de tinere talente și vânzarea lor pe bani cât mai mulți. Restul de 10% reprezentau micile tentative de marketing precum jocuri amicale cu echipe din eșalonul secund (care să aducă notorietate clubului) sau obținerea de venituri cât mai ridicate din vânzarea de bilete.

CFR Cluj a venit cu strategia de management pe termen lung: au investit masiv în transferul de jucători (nu puțini au fost cei care au privit cu un ochi sceptic această strategie, la momentul respectiv), fără a se grăbi să-i vândă după doar un sezon.

Au preferat să își creeze un lot competitiv și să facă față în grupele Ligii Campionilor.

Si-au gandit excelent strategiile de transferuri

Din păcate, nu au reușit nici calificarea în cupa UEFA, însă au reușit să-si amortizeze o parte din investițiii, prin banii obținuți de la UEFA pentru rezultatele lor. Mai târziu, au vândut și câțiva jucători, de pe urma cărora au obținut profit de câteva milioane de euro.

Atenție, însă! Spre deosebire de practicile folosite până în 2007 (se vindea jucătorul, după care clubul abia începea să caute înlocuitor-procesul dura chiar și un sezon întreg în unele cazuri), au vândut jucători doar după ce s-au asigurat că postul jucătorului transferat poate fi acoperit de un jucător de nivel peste medie (pentru campionatul nostru). Singurul lucru care lipsește CFR-ului în momentul de față este un centru de juniori competitiv.

Au fost exemplu pentru ceilalti

Ei bine, de când CFR a reușit să facă o impresie bună în Europa, prin rezultatele obținute cu AS Roma (în deplasare) și Chelsea, restul echipelor românești au început să urmeze aceeași strategie.

A fost proiectul FC Urziceni, echipă care a ținut milioane de români cu sufletul la gură în fața televizoarelor în speranța unei calificări istorice (vorbim de istoria post-comunistă) în optimile Ligii Campionilor.

Din păcate, cel care a avut o contribuție majoră la succesul echipei, Dan Petrescu, a ales să părăsească proiectul. A mai fost proiectul Hizo la Rapid (cel care i-a titularizat pe Ioniță, Marinescu, Straton și alții la echipa principală) care a fost oprit de un patron care continuă să creadă că poziția sa în cadrul clubului este de bun augur pentru acesta, precum și alte proiecte.

În actualul sezon am auzit tot mai mulți oameni de fotbal de la noi vorbind despre „proiecte” pentru cluburile lor (unii au trecut chiar și la fapte- foarte puțini, ce-i drept).

Prin urmare, de ce CFR Cluj?

Pentru că a adus o mentalitate modernă în fotbalul românesc, strategii de management occidentale și, nu în ultimul rând, o concurență mult mai ridicată între echipele românești de club. Asta, pentru că CFR a dat naștere unor noi standarde de conducere în fotbalul românesc, forțând restul echipelor să adopte strategii asemănătoare, pentru a putea concura la câștigarea titlului.

Felicit echipa pentru câștigarea titlului și le țin pumnii în grupele Ligii Campionilor din sezonul 2010-2011. Sper că experiența de acum 2 sezoane le-a fost de bun augur și îi va ajuta în atingerea unei performanțe cât mai mare.

Cel putin la meciurile importante din Liga 1, numarul fetelor/ femeilor din tribune mi se pare a fi in crestere. O veste buna! La o prima vedere as putea sa ma hazardez si sa spun ca tribuna s-a mai civilizat.

Din pacate nu e deloc asa, scandarile vulgare fiind in continuare la fel de indragite de majoritatea celor care populeaza stadioanele de la noi.

Si atunci, intreb: cum de vin mai multe fete/ femei la meciuri? Raspunsul e simplu – s-au obisnuit cu injuraturile!

PS: articol nu are la baza cifrele vreunui studiu ci pure observatii personale

Astăzi, ora 20:30, Dinamo-Steaua, Digi Sport.

85 de milioane de euro (102 milioane cu TVA) ca să dai cel mai tare meci al campionatului miercurea (în seară de Champions League) cu aproape o repriză care se suprapune cu Barcelona-Stuttgart.

“Păi, nu ieşim la vopsea”, vorba unui om care din domeniul construcţiilor. Chiar că.

Nu ştiu cum se face programarea etapelor, dar cu siguranţa nu se face bine.

N-am datele dar nu-mi aduc aminte ca vreun Milan-Inter, Real-Barcelona sau Boca-River să fi picat într-o intermediară. Ţin minte că a existat un Inter-Milan pus vinerea, de la 16:00, dar din raţiuni de securitate, era imediat după ce fusese ucis un carabinier la Catania-Palermo.

Oamenii de la Digi s-au trezit la un moment dat (prea târziu însă) şi au încercat să mute etapa peste trei zile. Mişcare isteaţă dar, repet, târzie.

Vorba “dai un ban, da’ face” nu se aplică în Liga I. La noi dai un ban şi speri să iasă bine.

Dan Udrea dezvaluie  in Gazeta de astazi care ar fi principalul motiv pentru care Mircea Sandu insista in folosirea exclusiva a arbitrilor romani la meciurile Ligii 1.

Conform sursei amintite, FRF ar fi semnat cu UEFA o conventie privind dezvoltarea arbitrajului, iar respectarea acesteia presupune, printre altele,  renuntarea la aducerea de arbitri straini.

Printre recompense se afla si suma de 700.000 euro, care va fi alocata arbitrajului romanesc in urmatorii 5 ani.

Astfel, in acest moment, arbitrii romani au ajuns sa fie vazuti precum impozitul forfetar.

Cei care nu-i vor, nu-i vor din toata inima, dar administratia ii impune pentru ca este singura solutie prin care se pot incasa niste bani de la UEFA. Niste bani siguri si chiar multi.

In plus, tot ca in cazul impozitului forfetar, si in cazul arbitrilor romani exista tot felul de incercari de eliminare.

Corespondentul asociatiilor patronale care militeaza pentru eliminarea forfetarului din economia romaneasca sunt cluburile din Liga 1 care striga acum isteric un fapt incredibil – “Vrem arbitri corecti si straini!”

]]> http://www.3surse.ro/cum-au-ajuns-arbitrii-romani-ca-impozitul-forfetar/feed/ 0 http://www.3surse.ro/fotbalul-ca-apa-minerala/ http://www.3surse.ro/fotbalul-ca-apa-minerala/#comments Mon, 15 Feb 2010 15:09:17 +0000 Stefan Beldie http://www.3surse.ro/?p=1309

Acum 3 ani, Romania a avut parte de o vara extrem de calduroasa.

A fost atat de cald si perioada de seceta a fost atat de lunga, incat imbuteliatorii de apa minerala au inceput sa aiba probleme serioase in a satisface cererea din magazine.

In acel moment, unii s-au intrebat de ce oare companiile care gestioneaza respectivele resurse nu deschid noi linii de imbuteliere, de ce nu exploateaza mai intens izvoarele, de ce nu dau drumul unora noi.

Raspunsul a venit rapid: “O astfel de vara apare o data la 30-50 de ani. Nu are rost sa investim sume uriase pentru un singur sezon de acest gen. Incercam sa facem fata cu resursele pe care le avem”.

In fotbalul nostru, lucrurile stau partial asemanator:  Liga 1 nu traieste in fiecare an o iarna precum cea actuala.

Probabil ca si din acest motiv, putine cluburi au avut grija sa investeasca serios in terenurile pe care joaca, iar acum se plang ca Liga cea rea nu vrea sa amane returul.

Diferenta majora  fata de povestea cu apa minerala tine insa de intervalul la care cele doua industrii se confrunta cu astfel de probleme.

Unii au probleme de desfacere o data la 30 de ani, altii au necazuri cu terenurile mult mai des.

In plus, fotbalul se confrunta ca problema terenurilor si cand nu e iarna, e suficient doar sa fie un pic de ploaie-n plus si mocirla se intaleaza ca la ea acasa de la centrul terenului pana pe linia de fund.

In aceste conditii, poate ca in cazul cluburilor merita o investitie serioasa care sa asigure terenuri bune chiar si atunci cand natura se hotaraste sa fie un pic altfel decat de obicei.

Asta macar si pentru ca incaseaza bani buni tocmai de pe urma celor pe care-i obliga sa alerge prin noroi si de pe urma celor pe care-i aduc in situatia de-a transmite fotbal jucat pe terenuri desfundate.