Mircea Sandu a spus luni seara ca unul dintre partenerii echipei nationale a decis sa opreasca derularea unui contract care aducea anual 500.000 Euro in fotbalul romanesc.

Anuntul a venit ca urmare a unei intrebari pe care i-am adresat-o la sport.ro fara sa am anterior informatii legate de subiect, ci bazandu-ma pe ceea ce e simplu de anticipat: stenogramele si actiunile DNA vor duce la o pierdere majora de imagine pentru intreg fotbalul nostru.

Astazi, ProSport scrie ca este vorba despre contractul cu Ursus, intelegere care oferea Federatiei 1,5 milioane Euro anual.

Compania care imbuteliaza acest brand de bere, Ursus Breweries, va mentine colaborarea cu echipa nationala prin intermediul altui brand aflat sub controlul sau, Timisoreana.

Se schimba insa termenii contractului, acum fiind vorba de 1 milion de Euro anual, de aici si pierderea de care vorbea Mircea Sandu.

Federatia a pierdut mai mult de atat

In realitate, pierderea pentru fotbalul nostru nu se reduce doar la cei 500.000 Euro anuntati de presedintele Federatiei.

Producatorul de bere considera Ursus  un brand premium, iar Timisoreana un brand popular.

Si din acest motiv, Ursus era asociat cu cea mai importanta echipa a romanilor, echipa “nationala”, iar Timisoreana cu a doua competitie interna din perspectiva importantei, Cupa Romaniei.

Prin urmare, berarii nu mai vad in echipa “nationala” o platforma de imagine suficient de selecta pentru a le promova brandul si au adus in loc un produs apreciat, dar cu o stralucire diferita.

Aceasta retrogradare a echipei “nationale” poate fi legata de o gramada de lucruri, incepand cu rezultatele echipei, continuand cu problemele generale de imagine ale fotbalului romanesc si finalizand cu problemele concrete de imagine ale FRF ca urmare a actiunilor DNA.

Dincolo de motive, schimbarea Ursus – Timisoreana este un semnal si pentru ceilalti parteneri ai FRF, actuali sau posibili.

In ianuarie, Ursus prelungise contractul

Interesant este ca la inceputul acestui an, Ursus prelungise cu 3 ani contractul cu FRF. Urma deci sa detina in continuare calitatea de sponsor principal al “tricolorilor” si de partener principal al Cupei Romaniei.

Decizia venise dupa ce in 2009 si 2010, atat echipa “nationala”, cat si industria berii au traversat perioade extrem de dificile.

Rezultatele “tricolorilor” au fost dezamagitoare, iar din cauza crizei berarii au trait socul de-a-si vedea afacerile drastic scazute dupa ce ani de zile piata cunoscuse inclusiv cresteri de doua cifre.

Dupa primele 6 luni din 2011, piata berii poate vorbi de stoparea trendului descedent, de o stabilizare a consumului pe anumite segmente si chiar de o crestere pe altele.

Piturca si marketing-ul

Trist si amuzant in acelasi timp este si faptul ca exact in ziua in care Mircea Sandu anunta ca Federatia a pierdut 500.000 Euro din cauza problemelor de imagine, Victor Piturca a facut o uriasa gafa de comunicare.

Astfel, companiile care-si asociaza imaginea cu echipa nationala si care au tot interesul ca romanii sa aiba o perceptie pozitiva apropo de “tricolori” au aflat ca Piturca nu vrea ca Romania sa joace in Romania.

Mircea Sandu a facut un tur al televiziunilor si a bandajat declaratiile selectionerului cum a putut mai bine, dar a recunoscut la randul sau ca Piturca a gafat.

In conditiile actuale,  ma gandesc la faptul ca fostul selectioner, Razvan Lucescu, avea macar calitatea de-a intelege foarte bine ce responsabilitati de imagine presupune postura aceasta.

De altfel, acest lucru l-au sesizat si advertiserii care au facut din el antrenorul cu cele mai multe contracte de imagine din fotbalul nostru.

Să fi trecut vreo lună şi jumătate de la finala CM 2002 şi tot cam atât de la începutul muncii mele în presa sportivă. Blatter venea în România, greii redacţiei ProSport plecau în vacanţă, iar evenimentul trebuia acoperit de cineva. Corect, de povestitorul de acum.

A doua zi a vizitei, la Intercontinental, peisajul era suprarealist. În sală, şeful FIFA vorbea cu jurnaliştii în cadrul unei conferinţe de presă. La uşă, povestitorul de acum discuta cu body-guarzii care ştiau doar două cuvinte: “ProSportu’ afară!”. Iar la 3 metri de uşă, la o masă improvizată – da, la hotelul Intercontinental din Bucureşti! – Ioan Becali şi Dan Petrescu mâncau cu mâna, ca la stână, telemea şi roşii.

Se termină conferinţa. Eugen de la Mediafax fusese în sală, teoretic aveam de unde să iau informaţiile pentru articolul de a doua zi. Dar frustrarea dată de interdicţia federală nu-mi dădea linişte. Ce dracu, n-aveam ce pierde! L-am văzut pe Blatter ieşind pe uşă, am mers spre el – era singur – i-am spus cine sunt şi dacă vrea să-mi răspundă la câteva întrebări. A acceptat pe loc, înainte ca un gangster federal să-l deturneze! A intervenit Mircea Sandu – “lasă-l, mă, să nu iasă scandal!” – am discutat câteva minute, iar rezultatele le puteţi găsi în arhiva cu primele pagini ale ProSport-ului de atunci (este un mod elegant de a spune că acum nu mai am habar ce l-am întrebat  ).

Am avut posibilitatea, de-a lungul timpului, să vorbesc cu şefi de stat, laureaţi ai Premiului Nobel, mari scriitori, vedete rock sau sportivi de top. Blatter are câte ceva din fiecare, definind strălucit leadership-ul entităţii suprastatale FIFA.

De altfel, Mondialul din Africa de Sud îi aparţine în mare măsură lui Blatter. Argumentele? La instalarea ca preşedinte, a decis că FIFA se va asocia doar cu branduri şi companii de vârf, iar contractele de sponsorizare pentru turneele finale se vor încheia pentru două ediţii consecutive, nu numai pentru una. A asigurat astfel protecţia Cupei Mondiale la Fotbal faţă de volatilitatea economiei mondiale, cu mult timp înainte de apariţia primelor semne ale crizei economice actuale! Dacă se mai îndoieşte cineva de capacitatea de manager-vizionar a lui Blatter, să numească aici un şef de companie sau ţară capabili să se apare cu atâta inteligenţă şi prevedere de efectele colapsului financiar global.

Şi încă un amănunt, în cifre: se estimează că în acest an FIFA va încasa aproape 1 miliard de dolari de la sponsori.

Intrabare a s-a nascut dupa ce Dumitru Dragomir a declarat pentru sport.ro ca imediat dupa ce Mircea Sandu a fost reales ca presedinte al FRF, Platini “l-a sunat pe Sandu si 15 minute nu l-a mai scos din felicitari. Eram de fata, in birou la Sandu cand s-a intamplat asta!”

Cum presedintele Ligii nu vorbeste vreo limba straina, exista doua variante: ori Michel Platini a vorbit cu Sandu in romaneste, iar presedintele Federatiei l-a pus pe speaker pe seful UEFA, ori Sandu ii traducea lui Dragomir live ce spunea Platini la celalalt capat al liniei

Mircea Sandu are deja cel putin doi pasi inaintea contracandidatului sau, Constantin Iacov, la presedintia FRF: a mutat data alegerilor dupa bunul plac si, mai important, acum foloseste resursele federatiei in scop propriu.

In ceea ce unii ar putea numi razboiul declaratiilor, pe site-ul oficial al FRF a aparut un drept la replica dat lui Constantin Iacov, dupa ce acesta a afirmat ca “Sandu incearca sa cumpere voturi“. Nu raspunsul in sine atrage atentia ci locul unde a fost postat articolul (Comunicate FRF) si semnatura de la final (Directia Presa si Relatii Publice a FRF).

Avem in fata un exemplu perfect: alegerile prezidentiale, acolo unde Traian Basescu dorea un nou mandat. Diferenta fata de seful FRF e faptul ca Basescu si-a organizat campania din postura de candidat si nu din aceea de actual presedinte, in timp ce Sandu foloseste aparatul de la Casa Fotbalului ca si cum ar fi bunul candidatului Mircea Sandu si nu al presedintelui Mircea Sandu.

Argument prea slab pentru unii, acest exemplu ne poate duce cu gandul la faptul ca, la fel cum Directia Presa si Relatii Publice a FRF e la mana candidatului Sandu, la fel se intampla cu toata structura federatiei. Spuneti voi, in acest caz, ce sanse are Constantin Iacov pe 25 ianuarie si cat mai conteaza proiectele aduse de el?

Mircea Sandu se pregateste pentru un nou mandat de presedinte al FRF, Constantin Iacov se zbate sa obtina cat mai mult din aproape nimic, iar Gica Popescu…

Ce face in aceste zile Gica Popescu?

Si ce va face in continuare?

In timpul conferintei-protest, Popescu dezvaluia printre altele ca are niste responsabilitati fata de parteneri de faceri straini, care au venit in Romania interesati de colaborarea cu el.

Deci,  in perioada urmatoare isi va dedica din timp afacerilor.

Suna bine? Suna perfect pentru ZF.

Dar pentru microbistul de rand, din atentia si din sprijinul caruia Popescu si-a construit statutul?

Razboinicul fara razboi

Munca si investitiile de la scoala sa, lucruri cu importanta pozitiva mai mare decat aproape orice miscare facuta de oamenii care conduc fotbalul romanesc, au parte de o mediatizare marunta.

Prezenta sa in spatiul public nu se mai leaga in acest moment decat de statutul sau de fost component al uneia dintre cele mai valoaroase generatii ale fotbalului romanesc.

Orice incercare de-a vorbi despre o candidatura peste 5 ani ar fi aproape caraghioasa, ar deveni un fel de candidat vesnic.

Astfel, in acest moment,  Gica Popescu este un razboinic fara nici un fel de razboi demn de inteles de marea masa a iubitorilor de fotbal.

Si parca nimic nu este mai rau pentru un om obisnuit sa i se dea atentie, sa conteze, sa decida decat lipsa ocaziilor in care sa traiasca aceste lucruri.

Mircea Sandu a fost clar: va candida pentru un nou mandat la presedintia Federatiei Romane de Fotbal! Nu-l intereseaza ca a pierdut sustinerea lui Marin Condescu, nu-i pasa ca este unul dintre cele mai hulite personaje din fotbalul romanesc si pare hotarat sa-si intareasca propriul record atunci cand vine vorba despre cel mai longeviv presedinte de dupa Revolutie.

Contestat de suporteri, iubit de cluburi

Faptul ca Romania a ratat pe rand CM 2002, Euro 2004, CM 2006 si acum CM 2010 a scos la iveala un lucru cert, dar bine ascuns de rezultatele “Generatiei de Aur”: stam cat se poate de prost in ceea ce priveste administrarea viitorului echipei nationale.

Amorteala de la FRF, lipsa unei comunicari adecvate si atitudinea superioara au contribuit decisiv la adversitatea mereu crescanda a suporterilor echipei nationale la adresa conducerii FRF.

Mircea Sandu a stiut insa ca nu suporterii ii pot aduce sustinerea necesara unui nou mandat. Si-a canalizat toate eforturile inspre cluburile mici din fotbalul romanesc, din esaloanele inferioare. Aici e grupul forte de sustinatori care i-a adus lui Mircea Sandu mandat dupa mandat. Cateva firimituri aruncate inspre acestia si emotiile alegerilor dispar aproape instantaneu.

Dovada? Unde-i dovada?

Presa si-a masurat de multe ori puterile cu presedintele FRF. Si tot de atatea ori jurnalistii au fost nevoiti sa se recunoasca invinsi. Nu pentru ca acuzatiile nu ar fi fost bine argumentate ci pentru ca niciodata nu au fost gasite dovezile necesare. De ce? E simplu.

In perioada de liniste data de rezultatele echipei nationale Mircea Sandu a creat in jurul sau un sistem ce acum pare a fi impenetrabil. Practic, Sandu este presedinte FRF dar din aceasta postura poate fi tras la raspundere pentru foarte putine lucruri. Organigrama si fisa postului ii dau dreptate.

Contraofensiva marca Mircea Sandu

La precedentele alegeri s-a spus ca Mircea Sandu a castigat in fata lui Gica Popescu gratie voturilor aduse de Marin Condescu. Peste 40 la numar. Intre timp insa cei doi sunt intr-o lupta deschisa ce ar putea avea urmari dure asupra Pandurilor Tg. Jiu, formatie amenintata cu retrogradarea. “E vorba doar despre vreo 8 voturi, Condescu nu e atat de influent pe cat vrea sa para”, a spus Sandu zilele trecute.

Si tot zilele trecute Mircea Sandu a anuntat unul dintre cele 3 puncte pe care se bazeaza atunci cand spune ca e sigur de un nou mandat: construirea de stadioane in mediul rural. Punct ochit, punct lovit – asta daca ne gandim la forta votului echipelor mici si la ceea ce este dispus Mircea Sandu sa faca pentru a mentine relatia