Cupadelegenda.ro a ajuns în semifinale!

Tot aici a ajuns şi FC Argeş ’79, una dintre echipele de poveste ale fotbalului românesc.

Apropo de poveşti, am şi eu una. Cu Nicolae Dobrin. De fapt, sunt mai multe poveşti spuse de el în cadrul unui interviu pe care mi la acordat mie şi colegului meu, Nelu Dinu, de la Jurnalul de Argeş, cu un an înainte să se stingă din viaţă:

-         Probabil vi s-a pus întrebarea asta de 1000 de ori: cum a fost cu transferul la Real Madrid ?

-         Santiago Bernabeu a venit în România pentru a-l ruga pe Ceauşescu să mă lase să plec afară. Acesta i-a spus că o eventuală plecare a mea în străinătate ar crea un precedent, aşa că s-a opus categoric transferului.

-         Aţi fi plecat, dacă şi-ar fi dat acordul Ceauşescu?

-         (Pauză. Mare!) „Sincer să fiu, aş fi plecat la Real dacă totul ar fi fost legal. Aşa, nu am vrut să stau cu frică”.

5 Dacii ca să dea meciul lui Dinamo

-         Ar fi fost totuşi Real…

-         Drept este că nici eu nu am fost prea hotărât. Dacă voiam să plec cu orice preţ, plecam. Am avut o astfel de ocazie la jubileul lui Gento. Dar ar fi fost prea complicat, trebuia să stau pe bară doi ani şi eram  prea îndrăgostit de minge şi de FC Argeş pentru a face acest lucru

-         Altă întrebare care v-a fost pusă de o mie de ori, cum a fost cu Dinamo, în 79?

-         Pentru a fi siguri de rezultat, nişte persoane din anturajul lor au venit cu o seară înainte la hotelul unde eram cazaţi pentru a ne propune o înţelegere: cinci maşini Dacia pentru cinci dintre piesele de bază ale lui FC Argeş, nu spun cine.

-         Păi atunci de ce i-aţi bătut?

-         Pentru că am refuzat târgul pe care ni l-au propus. M-am gândit că s-ar putea să fie ţeapă şi i-am montat pe băieţi să joace aşa cum trebuie. Înaintea unui meci cu Dinamo eu nu beam şi nu fumam o săptămână. Aveam ambiţie foarte mare să-i batem. Ne-am spus unii altora că dacă va fi să ne bată pe bune atunci aşa să fie, noi o să ne jucăm şansa

Dobrin ca Sir Alex Ferguson

-        Trebuie să vă fi simţit foarte bine.

-         Bineînţeles. Mai ales că au fost dăţi când le-am dat meciuri. De două ori am pierdut cu 7-0 cu Dinamo. Într-unul dintre meciuri mi-am dat seama abia în ultimele minute că toţi ceilalţi trântiseră meciul. Cred că eram singurul care jucase pe bune, dovadă că în ultimul minut am şutat în bară. Dacă intra în aţe, dinamoviştii pierdeau campionatul.

-         Aţi participat la vreun “blat” ?

-         Nu “blat”, înţelegeri … Ţin minte, că într-un an Petrolul avea nevoie de egal ca să scape de retrogradare, iar noi nu aveam nici o problemă în clasament. A fost un aranjament tacit, aprobat chiar şi de tribune. După meci, unul dintre secretarii de partid de la acea vreme, Constatin Zanfir, a venit în vestiar să-mi spună că ne-am bătut joc de public. În acel moment eu mă descălţam şi când am văzut că intră i-am aruncat cu gheata în cap!

-         !!??#&!!??

-         (Râde) A doua zi, prim-secretarul Sârbu m-a chemat la el să mă întrebe de ce am făcut acest gest. I-am răspuns că nu l-am văzut bine la faţă pe tovarăşul Zanfir şi am crezut că este vreun individ din tribune care caută scandal. Mi-am cerut scuze şi am mers mai departe

-         Câţi bani făcea un fotbalist bun la acea vreme?

-         Făceam destui! Fotbaliştii au dus-o bine dintotdeauna!

„Halagian m-a <ajutat> să plec de la FC Argeş”

-         Destui…?

-         Destui de mult să jucăm poker spre exemplu pe sume destul de mari pentru acea perioadă, însă nu exagerate. De ce? Pentru că, pur şi simplu, nu aveam ce face cu banii. Câştigam cam de trei ori mai mult decât un salariu mediu. La acea vreme toată lumea trăgea să aibă o casă, o maşină şi să facă o facultate.

-         Şi Florin Halagian era bunicel la poker…

-         Era, dar pierdea mereu

-         Altminteri, băiat bun.

-         Da, ne-am înţeles bine. Deşi…

-         ?

-         Către sfârşitul carieriei începusem să fiu tot mai atras de cariera de antrenor. Devenisem mâna dreaptă a lui Hala. Conduceam antrenamentele, dădeam indicaţii tactice la meciuri. Apoi, la un meci şcoală cu Tractorul Braşov, unul dintre bătrânii care se aflau în tribună a strigat „Bravo, măi Dobrinaş! Mare jucător ai fost, mare antrenor vei ajunge!”.

-         Aşa…

-         Halagian l-a auzit pe acel suporter şi cred că l-a cuprins invidia. Mai târziu mi-am dat seama că el m-a «ajutat» să plec de la FC Argeş

La puţin timp după aceasta, Dobrin a plecat la Târgovişte, club de care l-au leagat amintiri plăcute. „Ţin minte că numai la antrenamente veneau câte 5-6.000 de spectatori.

Cât timp am jucat la Târgovişte am luat prime duble faţă de ceilalţi jucători, plus echivalentul a trei Dacii atunci când am semnat contractul”.

După ce a reuşit promovarea în A, fachirul din Trivale a jucat la Târgovişte încă un tur de campionat, timp suficient pentru a fi călăul Argeşului în meciul direct, deşi primarul Rizu şi Bebe Barbu i-au cerut să le dea meciul.

„Chiar dacă Argeşul avea probleme cu retogradarea, le-am spus emisarilor de la Piteşti că eu câştig banii de la Târgovişte şi vom juca pe bune. Şi chiar aşa a fost. În minutul 85, după ce l-am driblat pe Ivan, am dat centrarea din care s-a înscris singurul gol al meciului”.

În retur, Dobrin a revenit la echipa sa de suflet şi a ajutat-o să scape de retrogradare.