Sunt praf la pariuri şi o admit. Ca să-mi plâng puţin de milă, în cazul meu nu funcţionează nici măcar faza cu jocurile de noroc pe care le pui în balanţă la plus cînd te asaltează ghinioanele. Sfidez statistica şi nici măcar monitorizările Panini nu şi-ar putea da seama care-i combinaţia în ceea ce mă priveşte.

După coborârea în lamentări neinteresante, urmează încă una, de această dată simpatică. Mafia pariurilor m-a trecut cu vederea. Consolarea vine din faptul că m-a lăsat vis a vis, într-una care mi-ar fi adus buzunare extra şi un nickname italian, aşa cum îmi doream de mic. Din păcate, Giovanni e luat.

Partea cu fotbalul

Mi-a plăcut de Andres Mendoza în tricoul Stelei. Da, se posta într-un loc, apoi gravita pe o rază de cel mult 15 metri în jurul punctului din care plecase. Cam la asta se limita cu poziţionarea tactică. Partea bună? Executa divin loviturile libere, îl scutea astfel pe Bănel (future AS Roma player) de înjurături şi se dovedea util în fiecare meci. La manager n-aş fi investit bani să-l aduc. În viaţa reală, trecea testul penibilului, deci timpul l-a plasat în Ghencea.

Gigi l-a considerat incompatibil cu obiectivele importante ale clubului şi l-a expulzat după numai jumătate de sezon, lăsând să se înţeleagă că e alcoolic. Presupunere probabil adevărată, dar un pretext insuficient pentru a ascunde unborn child-ul de atunci, adică planul tarifar de 10.000 de euro pe lună. Stupid.

Acum mă hotărăsc să apar în poveste. Aşa că..

E vară şi în fiecare zi trebuie să mai apară cineva care să-şi dorească să revină sau doar să vină la Steaua. Nu contează continentul, dacă e adevărat sau nu că ai mai jucat fotbal sau dacă ai post predefinit într-un 11 tipic. Impossible is nothing. Tininho şi Bibişkov ştiu asta.

N-am la dispoziţie puterea de convingere a lu’ Mache sau dvd-urile lu’ Breloc. Nici măcar agenda din telefonul lui Argăseală. Dar am net. Fifa.com îi ştie pe toţi impresarii acreditaţi şi îi expune dacă te osteneşti de-un search. Aţi prins-o? Mendoza are impresar. Impresarul e acreditat de Fifa. Fifa are site. Emişor are NET. www…

Găsesc rapid. “Numero de telefono”, pronunţ în gând ca un nativ şi apelez la serviciile unui fix aproape clasic. Îmi răspunde unul care zice că-i zidar, sau asta înţeleg eu, dar mă consolează imediat: e “hermano” cu impresaru’. Da, impresarul lui Andres. Îmi dă alt contact, pe care-l folosesc instant de frică să nu se bage altul pe linie. Loco.

Merg mai departe în spaniolă. “Alo. Victor? Din România te deranjez. Din câte ştiu, tu îl reprezinţi pe Andres Mendoza”. “AAA, si, El Condor!“. Ăsta e! “Si, si, El Condor! Am văzut zilele trecute că şi-a încheiat contractul cu Morelia (din Mexic – îl dăduseră afară, dar trebuia să-l menajez). Ce face mai departe?”. “A, România, da, da. Andres a jucat la Steaua, i-a plăcut la Steaua, daaaaa”. Steaua, atâââât. “Tu lucrezi pentru Steaua?”, mă întreabă.

“Nu, sunt ziarist (Nu puteam să-i spun că-s wannabe, aşa că am decis să-l mint). Andres e apreciat aici şi ne jucam cu posibilitatea ca el să revină în România (Esenţa e corectă, forma nu. N-aş fi ştiut niciodată să-i zic aşa frumos în spaniolă). V-a contactat cineva?”. Ăsta e setat pe Steaua. “O, ar fi bine să ne întoarcem în România. Lui Andres i-a plăcut acolo, la Steaua“. Recunosc într-un fel stilul, n-are de gând să audă ce-i spun. Sau poate o fi dialectul meu defect. Hmm…

Mă prind că n-am nici o şansă, aşa că îl ascult. “Tu ai vreo treabă cu cei de la club? Vreau să-ţi dau nişte nume de jucători. Uite, am unul, Johnnier Montano. Oooo, ce calităţi are! Dacă n-ar fi avut ghinion era unul dintre cei mai mari columbieni. Trebuie să revină în Europa. Nu vorbeşti tu la echipă să-l ia? Hai, că nu te uit dacă iese afacerea“.

E clar, am voce de mafiot călit printre telenovele dacă mă crede în stare de îmbârligături. Îl liniştesc: “Nu!”. Are impresia că mă las greu: “Hai, mai caută-mă dacă ai ceva pentru el. Dă şi tu cv-ul mai departe, contractul pe care îl cere nu e deloc mare. Vine fără probleme la Steaua. Habla con el presidente…Îmi dai mesaj şi te sun dacă rezolvi”. Gata, a uitat de Condor. Şi eu la fel.

…Dacă era după mine, imediat ajungeam la un deal cu Johnnier. Îl ştiam de la manager, avea calităţi, dar nu depăşea bariera unei rezerve care dădea 7 goluri pe an dacă îl foloseam atent. Bine, după mine s-au luat şi marii antrenori care l-au pregătit. Tipul e un fel de Zicu. A stat 5 ani în proprietatea Parmei, care s-a lămurit în timpul scurs că nu merită să-l mai chinuie pe băiat. A jucat de 6 ori în gialloblu şi, la 27 de ani, totalizează 11 echipe la care a încercat să convingă. N-a reuşit pe nicăieri. Exact ca Ianis.

Aşa am trecut pe lângă şansa vieţii. Puteam deveni agent FIFA şi să muşc din prima grasă de instalare a columbianului, după care să mă emancipez şi eu în discuţii cu başkani de pe la Galata sau Fener, să mă cert cu Ruiz de Lopera (în biroul lui) şi să-mi iau nevastă din “Sudamerica”. Hmm…poate-i găsesc ceva lu’ Zicu, totuşi. Simt că pot progresa în nişă. Pînă atunci, rămîn frustrat. Oricum, spuneţi-mi Manuele.

PS: Johnnier evoluează acum la Alianza Lima, în Peru, unde a marcat de 9 ori în 94 de meciuri. Îl vrei la Steaua?

Cu vreo cateva zile inainte sa se incheie perioada de transferuri in Liga 1, Dumitru Dragomir asigura o mana de ziaristi ca vreo cateva echipe, printre care si Rapid, si-au pastrat la LPF numere de inregistrare pentru eventuale tranzactii ulterioare.

O spunea smechereste, asemeni omului care a vazut multe de astea la viata lui, le apreciaza si le ofera cadru de desfasurare.

De altfel, Dumitru Dragomir cu asta se cam si ocupa. Ca prima reactie, apara interesele cluburilor. Ca reactie de profunzime, apara interesele cluburilor puternice.

Intr-un singur caz se alatura celor slabi – atunci cand acestia sunt multi si ar putea castiga o disputa prin vot. Atat! In rest, e mereu alaturi de cei puternici, asa cum a fost o viata intreaga, indiferent de situatie, indiferent de regim.

In cazul “Varga – Balan”, Dragomir si-a permis ce nu si-ar fi permis vreodata daca in loc de Rapid una dintre parti ar fi fost Steaua, Dinamo sau CFR Cluj – s-a antepronuntat in cea mai directa si indicatoare maniera – “Rapid au gresit, n-au nicio sansa!”.

In general, Dragomir obisnuieste sa se antepronunte doar daca are de luat apararea unei forte a campionatului. Si o face intr-un mod pe care nu putini ziaristi il considera “savuros”.

In cazul de fata, lui Dragomir ii este si frica de eroarea facut de Liga, ii este un pic frica si de forta lui Iancu si il doare-n palarie de ce ar putea patimi din cauza Rapidului.

Nu stiu cum vedeti voi situatia, dar astrele smecheriei lase par sa se alinieze perfect pentru o noua lovitura a omului din fruntea Ligii.

PS: sper ca din asta sa nu reiasa ca la Rapid ar fi vreun cuib de baieti corecti care n-au incercat sa siluiasca si ei regulamentul dupa propriile puteri.

“Nu se mai dau tunuri pe piaţa transferurilor, asta era acum cîţiva ani. Pe vremea asta, dacă reuşeşti o grenadă să fii mulţumit.

Mutarea lui Ioniţă în Germania e o realizare. El nu e singurul fotbalist român care pleacă afară fără a avea contract cu mine. S-a mai întîmplat.

Antrenorii le impun de multe ori să semneze cu anumiţi impresari. Daca nu o fac, atunci nu joacă” (rapidisti.ro)

Chiar daca nu va vine sa credeti, declaratia ii apartine lui Victor Becali.

Si da, vorbeste inclusiv despre practicile incredibile ale unor antrenori care le impun propriilor fotbalisti sa semneze cu anumiti impresari!

Si da, se subintelege ca e vorba de alti impresari decat fratii Becali!

Si da, nu se mai reusesc tunuri ca in trecut pentru ca niste artileristi de prima mana au aruncat atatia ani cu petarde pe diverse fronturi incat acum nimeni nu le mai vrea bombele.

Toja a declarat in Gazeta de astazi ca “Steaua este favorita la titlu. Ne luptam cu CFR, Rapid, Dinamo, Vaslui sau Urziceni, echipele care aspira mereu la primul loc”.

Credinta jucatorului este intarita si de o declaratie a finantatorului Stelei care in acealasi ziar reduce adversarii seriosi la unul singur:

“Eu cred că lupta va fi între CFR şi Steaua la mijlocul returului. Ne vom desprinde noi şi CFR la 7,8, 10 puncte, iar spre finalul campionatului, noi o să fim probabil campioni cu două-trei etape înainte de final, matematic”.

Aparent, declaratia lui Toja este pozitia clasica si optimista a oricarui fotbalist. Mai ales ca, ulterior, precizeaza si o tampenie din seria “doar noi ne putem face rau”.

Apoi, declaratiile domnului Becali au de felul lor un fundament la fel de solid precum o doza de Coca – Cola goala.

Atuu-urile concrete ale Stelei

Atunci, dincolo de autoincurajare sau de vorbe-n vant, ce-ar putea face din Steaua o favorita la titlu?

In acest moment, singurul avantaj concret pe care l-a obtinut Steaua fata de finalul turului tine de posibilitatea lui Mihai Stoichita de-a pregati echipa dupa propria strategie si de-a cere jucatorii pe care el ii considera necesari pentru indeplinirea obiectivului.

Pregatirea este foarte probabil sa o duca la bun sfarsit, nu exista vreo piedica din acest punct de vedere.

Apoi, in privinta lotului…

Jelev este un fotbalist pe care Stoichita si l-a dorit, pe care-l cunoaste si despre care spune ca este un castig major.

Dintre fratii Karamian, macar Artiom este util Stelei. Stoichita il cunoaste, Steaua statea prost in banda stanga, jucatorul are experienta si si-a dovedit valoarea.

Aici se cam opreste ceea ce a obtinut Steaua in plus fata de sezonul trecut.

Deci, in acest moment, cei care vad Steaua favorita la titlu se bazeaza pe:

1. valoarea de antrenor al lui Stoichita si posibilitatea acestuia de-a face un ciclu complet de pregatire
   
2. aducerea lui Jelev, un fundas central despre care antrenorul spune ca este valoros
   
3. aducerea lui Artion Karamian, un jucator de banda stanga foarte bun
4. aducerea lui Arman Karamian, un atacant care nu prindea constant prima echipa a Timisoarei
5. aducerea a doi fundasi centrali, Tall si Parpas, variantele de rezerva cel putin pentru Ouon, daca nu si pentru alti jucatori pe care au incercat sa-i ia si nu au reusit.

Cei care au rezerve in privinta statutului de favorita la titlu al Stelei pot mentiona:

1. conflictul profund dintre fani si finantatorul echipei, conflict care afecteaza in final si jocul echipei
2. pierderea unor jucatori a caror valoare era confirmata – Ghionea si Rada
   
3. aducerea unor jucatori fara o cota deosebita sau care au fost rezerve la fostele lor echipe
4. influenta negativa pe care iesirile publice ale patronului si deciziile pripite ale acestuia le au asupra echipei\
5. loturile celor de la CFR Cluj, Timisoara, Rapid, Vaslui si Urziceni

Până să apară Roman Abramovici în fotbal, Inter era echipa dispusă să dea sume exorbitante pe transferuri an de an. Doar că Chelsea le-a mai şi nimerit

Inter, nu numai că mult timp a dat-o în bară, dar chiar şi atunci când a pus mâna pe superfotbalişti n-a ştiut să-i aprecieze.

După ani de zile în care a cheltuit sume exorbitante pe transferuri şi apuca să vorbească de şansele la titlu maximum 10 etape – între timp veneau “derby-urile” cu Veneţia şi Empoli sau Alavez în Europa, după care, de nervi, băieţii de la “terzo rosso” mai aruncau câte un scuter – Massimo Moratti a început să simtă cum e să fie şef.

Acum cuvintele sale au greutate în Serie A. Sunt cuvintele patronului/preşedintelui echipei care a câştigat ultimele 4 titluri în Italia (unul la “masa verde”) şi este favorită clară la al cincelea, egalând astfel o performanţă a lui Juventus care datează din anii 30.

Până acum trebuia să exerseze şi să pună în aplicare cei 7 ani de acasă în fiecare an – atunci când nu câştigi nimic ar fi culmea să fii şi nesimţit. Massimo Moratti nu şi-a luat mai niciodată rivalii la mişto pentru că nu a fost în poziţia să o facă, Inter-ul n-a câştigat campionatul 16 ani la rând şi a “contribuit” şi el la acest lucru.

După 4 titluri interne la rând, Moratti ar da Liga de pe gard, pe Serie A din mână şi încearcă să pună presiune pe echipă şi antrenor. Bad idea!, Mourinho se supără mai repede decât un copil mic şi a început să-şi aducă aminte cât de iubit era la Chelsea şi că tribunele erau mai aproape de teren

Dar cine are dreptate? Dacă te uiţi la cum a pierdut Inter-ul puncte în acest sezon în Serie A (Sampdoria, Juventus, Atalanta) ai spune că doar ghinionul o mai poate împiedica să ia campionatul. Asta înseamnă că Mourinho şi-a cam făcut treaba.

Dacă te uiţi la evoluţiile din Ligă ghinionul pare să-l fi ferit pe lusitan. Dacă pierdea meciul de acasă cu Dinamo Kiev (la final a fost 2-2, dar italienii n-au ştiu pe unde să mai scoată cămaşa), Inter n-ar mai fi trecut de grupe, şi n-am mai fi vorbit de Mourinho ca antrenor al Inter-ului la început de 2010.

La final de 2009 bilanţul lui Mourinho este unul pozitiv în raport cu aceeaşi perioadă a anului trecut: este la 8 puncte în faţa locului 2 (faţă de 3 puncte anul trecut – Milan are însă un meci în minus, ar putea veni la -5), are un golaveraj mai bun (36-14 faţă de 31-11), are acelaşi număr de puncte ca anul trecut (39) dar, cel mai important, a reuşit să facă uşor trecerea de la un joc dependent de Ibrahimovic la un joc…de echipă.

Acestea nu sunt argumente pentru Moratti, care este din ce în ce mai nerăbdător – ciudat pentru cineva care a aşteptat 10 ani după un titlu de campion al Italiei. Istoria se repetă – n-ar fi pentru prima oară când Inter dă lovitura dar habar n-are. Nerazurri s-a plictisit destul de repede şi de Roberto Carlos, Bergkamp sau Pirlo care s-au dovedit a fi superachiziţii. Urmează Mourinho?